Dedic acest material acelora care în viaţa lor nu ştiu cum anume folosi cuvintele. Nu vreau să fie ceva bine documentat, de unde la sfârşit să ştii cum anume să te adresezi celor din jurul tău, dar mi-ar plăcea ca măcar un gând bun să existe în ceea ce priveşte dulcele din tonul vocii noastre atunci când spunem "hai, că e simplu" sau "muzica de la radio e doar aşa, de duzină".
Cu siguranţă lucrurile care sunt simple pentru mine nu sunt la fel de simple şi pentru tine şi invers şi de asemenea, unii iubim muzica de la radio pentru faptul că într-un timp relativ scurt se derulează mai multe genuri de muzică din generaţii de ani diferite, depinzând desigur şi de frecvenţa preferată.
Chiar şi exprimarea "prostule", "tâmpitule" te poate amuza atâta timp cât este spusă cu drag şi simţi asta în tonul vocii şi în privirea persoanei.
De atâtea ori am judecat în viaţa mea... dar mi-e lehamite să aud cuvintele astea la ceilalţi şi reacţiile lor ieşite din comun, nefondate! Ar trebui să fie o lecţie să nu mai judec nici eu sau să găsesc cuvintele potrivite întotdeauna pentru a nu jigni sau supăra. Surprinzător sau nu, încerc asta de foarte mult timp doar că nu îmi iese întotdeauna.
Chiar mă doare (a se înţelege că nu mă deranjează) când văd atâţia deştepţi în jurul meu, în jurul nostru. E viaţa voastră, fraţilor, nu mă interesează pe mine ce faceţi cu ea, dar atâta timp cât fac şi eu parte din ea (fie 8 ore pe zi, fie 3, fie 2 ore pe săptămână doar), permiteţi-mi să mă bucur de prezenţa voastră şi de experienţa vieţii voastre, nu mă lăsaţi cu gustul amărui al inteligenţei voastre frustrate... promit să fac şi eu acelaşi lucru bun în care să te simţi confortabil alături de mine. Chiar şi dacă nu vorbim, prezenţa mea îţi va transmite energie pozitivă, o stare de calm, îţi promit!
"Păcatul judecării aproapelui"... sunt multe cărţi scrise pe tema aceasta şi la fel de multe despre cum să ne exprimăm dorinţele, deciziile şi off-urile într-o formă caldă pentru urechea receptorului. E posibil să fi văzut măcar un astfel de titlu fie că vorbim despre internet, bibliotecă, la prieteni, etc. Atâta timp cât nu ne interesează domeniul strict pentru avantaje personale ci pentru viaţa noastră zilnică raportată la ceilalţi, vom reuşi şi să punem în practică şi să devenim un exemplu pentru ceilalţi.
Mă bucur ca un copil, în interiorul meu, atunci când întâlnesc persoane sincere şi calde care chiar şi atunci când simt că nu sunt de acord cu ceva, întorc mesajul într-o notă pozitivă, păstrându-şi sinceritatea chipului şi a exprimării. E nevoie oare să fim oameni sinceri? Doar cei cu adevărat sinceri reuşesc astăzi să mai folosească acele calde urări de care avem atâta nevoie cu toţii?
Mai ştiu doar că "cine se aseamănă se adună" iar noi inconştient facem selecţia persoanelor care să facă parte din inima noastră chiar şi peste ani. Ai grijă de viaţa ta!
