Ce face hoţul din mine

Mă duc şi eu ca omul care are grijă de corpul lui, să-mi cumpăr un săpun de la magazin. Intru tacticoasă, cu o mie de gânduri ca de obicei, analizez rafturile şi mă opresc la ce mă interesează.

Caut săpunul dorit, nu găsesc aroma pe care aş fi vrut-o şi aleg alta apropiată, după care mi se face poftă de o banană. Plec înspre standul cu banane, arunc ochii în lada de carton în care îşi făceau veacul fructele şi observ nemulţumită 2 banane stricate şi multe altele necoapte încă. Deja rotiţele se învârteau în capul meu şi-şi spuneau "lasă, că mergem în Penny, acolo trebuie să găsim banane coapte, aşa cum îţi place ţie." Că mie îmi plac alea coapte, bătute, da' nici chiar stricate. Şi uite-aşa, toate aceste gânduri se derulau în timp ce paşii mei căutau uşa de la ieşirea din magazin. Deja mă vedeam alegând bananele din Penny, magazin care se află chiar peste drum de magazinul în care eram intrată.
Chiar când să fac ultimul pas din aria magazinului, observ cu mirare un săpun în mâna mea şi-mi dau seama că m-am luat cu altele şi am uitat să plătesc. Jenată, întorc capul spre casă spunând cu voce tare "Na, că era să plec cu săpunul!" Mă pufnea un râs amestecat cu jenă. Când întorsesem capul, domnişoara de la casă cred că se pregătea să vină după mine, că o văzusem îndreptată cu ochii înspre mine, pusă pe fugă în caz de nevoie.
Nimeni nu a mai spus nimic; i-am pus 5 lei pe tejghea, am primit 2 lei rest şi dusă am fost, cu obrajii roşii şi de data asta, fără să-mi pot desluşi vreun gând.