Undeva mai in fundul vagonului: - “Doamna, mai taci din gura si lasa-ma in pace, fiecare cu religia lui, de ce te bagi dumneata in viata mea?”
- “Nu credeti in Dumnezeu?”
- “Dute doamna si lasa-ma ce vii cu pocaitii astia la mine ca voi nu credeti nici in Maica Domnului, nici in Sfinti, ia pleaca matale si ma lasa!”
Dupa aproximativ 5 minute:
- “Haideti sa va dau si voua, vreti? Uite, dumneavoastra va dau ca v-am mai dat eu si altadata. Dumneavoastra vreti? Domnisoarelor? Poate aici, dumneavoastra, nu? Nu vrea nimeni?”
La care o voce rastita si nervoasa:
- “Doamna, pleaca de aici si predica in alta parte daca vrei, ai inteles?”
- “Cum ati spus?”
- “Doamna va rog sa va duceti in celelalt vagon sau mai incolo daca vreti sa predicati ceva, ati inteles?!”
- “Da ce, va deranjeaza?”
Dupa care, nervii au fost atat de mari, si pentru a nu isca alte discutii, tacerea s-a lasat, privirea a fost intoarsa la privelistea de dincolo de geamul compartimentului, numai doamna cu pliantele ei se mai auzea in surdina, deschizand un subiect cu domnul pe care se pare ca il cunostea din alte experiente de-ale dumneaei, de acelasi gen; subiect bine-nteles, tot legat de religie…
Poate ar fi trebuit intrebata: “Doamna, ce religie ai?... Si in religia dumneata, e pacat sa treci la alta confesiune? … Atunci ia mai dute si plimba piciorusele alea in alta parte, vedeti-va de treaba si lasati lumea in pace!”
Ce tie nu-ti place sau ti se pare nefiresc, anormal, altuia nu-i face si punct!
De parca Dumnezeu nu e acelasi pentru toti… protestant, ortodox, budist, iehovist; si oricum, religia ortodoxa si catolica au fost primele religii recunoscute, deci, ce se leaga toate sectele astea de orisicine? Ai preferat din “n” motive numai de tine cunoscute sa te alaturi altor grupuri, foarte bine, treaba ta, dute impacat si pe fundul tau inainte, nu sunt obligata sa ascult toate comparatiile si legaturile tale!
La nastere nu ne putem alege confesiunea, o primim pe cea care ne-o insufla parintii prin botez si prin credinta lor ulterioara si o data ce ai primit o confesiune, parerea mea, stai linistit in banca ta si mergi mai departe in ceea ce ti-a fost dat! Nu e Constantin Brancoveanu un exemplu pentru noi toti? Pentru mine cel putin este un exemplu exemplar si nu voi accepta sa fiu convertita la altceva nici in ruptul capului; la revedere.
Fiecare e liber sa aleaga si sa traiasca asa cum doreste, trebuie doar sa ne acceptam asa cum suntem si sa nu incercam sa ne influentam unul pe celalalt. Stii tu ce e mai bine pentru mine? Pai si atunci, de ce sa iscam conflicte si discutii lipsite de sens si energie pozitiva?
Sau ne place doar sa ne aratam altceva decat suntem?
