Ieri am fost şi eu ca omul la Braşov, cu trenul personal, groaza Carpaţilor... Era plin de mâini întinse şi feţe lipite de geamul compartimentului; mă vedeam într-un film western, cu pistolul la cataramă, aşteptând sprintenă să găuresc totul în jurul meu. Păcat însă că îmi uitasem pălăria de cowboy acasă şi noroc pentru şatra cea îndelung crescătoare.
Cum ajung în Braşov, altă nesopotamie. Dau să trec strada să accesez Bulevardul Victoriei, observ că trecerea de pietoni s-a mutat undeva mai la stânga şi mă întorc uşor pentru a nu atrage atenţia asupra mea. Ori nu am fost convingătoare, ori cineva chiar mă pândea de cum m-a zărit prima dată, pentru că observ în spatele meu un boschetar, cu buza umflată şi bubată, nespălat şi cu o faţă care îţi transmitea dintr-un foc, gândurile lui perverse şi bolnave. Măresc pasul, pândesc cu coada ochiului şi îl văd tam-nesam fix în spatele meu, parcă eram siamezi. O iau mai la dreapta, grăbesc încă o dată pasul, din nou gemelul se lipeşte de mine, mă opresc brusc ocolindu-l pe partea dreaptă şi trec pe partea stîngă a trotuarului prin spatele lui. Se holbează la mine mirat, de parcă nu se aştepta să-mi dau seama de prezenţa lui. Ajung la trecerea de pietoni, trec galopând strada şi mă bucur că handiul a rămas undeva în spatele meu. Fără nici o intenţie de a incetini graba din paşi, cum iau colţul cu B-dul Victoriei, zgâitul mă ajunge. Îmi dau seama clar că tipul are ce are cu mine... Fierbând de nervi, fac un zig-zag pe trotuar din mers şi libidinosul în continuare, vrea să fim siamezi. Trag cu ochiul ultima oară, nu are nici o intenţie de a se dezlipi din spatele meu şi mă opresc încă o dată brusc, cu nervii la maxim şi îi spun "Ai vreo problemă? Hai, mişcă!" şi îl mai şi împing pe saracu'; băga-l-aş în... toţi stâlpii de telegraf! Mai are şi tupeul să comenteze: "Nu, mişcă... te rog frumos!" =)) Dacă nu eram atât de nervoasă, poate aş fi schiţat un zâmbet cât de mic, da aşa, să mă scutească!
Şi ca să se termine ziua corespunzător, întorcându-mă acasă cu autobuzul, şoferul tâmpit, că altcumva nu merită să fie lăudat, uită de vreo cîteva ori să închidă uşa din spate a autobuzului. Pasagerii îi atrag atenţia, problema se rezolvă, însă ultima dată a fost fatal. Plecând autobuzul din Şercaia şi atingând deja în jur de 60 Km/h, pasagerii nu mai apucă să atenţioneze şoferul să închidă uşa, fiind obligaţi să strige în disperare să oprească de urgenţă; un tânăr căzuse din autobuz. Cu luminile telefoanelor şi brichetele aprinse, căci era deja în jur de 21:10, au început să-l caute pe băiat pe marginea drumului. Era distrus la faţă, căzuse din plin. Ziceau ceilalţi pasageri că era puţin beat tânărul, dar asta nu e o scuză pentru buruiana de şofer, care se joacă cu vieţile oamenilor!
Vai de capul meu şi de zilele noastre... că ştii unde pleci, dar nu ştii dacă te mai întorci şi mai ales cum te întorci.
