Cred că e una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit.
Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşii au cântat de trei ori în noapte –
şi-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?
Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii :
adus puţin de umeri
şi plecat peste întrebările lumii.
Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos ?
Mâna mi se opreşte : e prea puţin.
Glasul mi se stinge : e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?
Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.
vineri, 16 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
,,Trupul meu cade la picioarele tale
RăspundețiȘtergeregreu ca o pasăre moartă.,,
frumos final...
O seară minunată să ai!
Intr-adevar o poezie extraordinar de frumoasa!
RăspundețiȘtergereVa invit sa va alaturati Retelei Artistice!
Am creat aceasta retea pentru a putea promova valorile artistice din tara si de peste granite.
Adresa este : http://sultana-art.ning.com/
Multumesc! Maia Martin