Călătoria cu trenul poate fi extrem de amuzantă în orice clipă, atâta timp cât nu eşti singurul călător şi mai ai şi puţin umor undeva în străfundul tău.
Totul a început miercuri noaptea la ora 02:55 când am ajuns în gara Sibiu pentru a-mi cumpăra bilet pentru Timişoara. M-am distrat copios când, după ce îi atrăsese atenţia unui domn de la coadă în ceea ce priveşte opţiunea oamenilor de a călători cu personalul (lipsa posibilităţilor), aceeaşi persoană, înţeleaptă probabil din naştere, începe şi o face pe săraca doamnă de la ghişeul de bilete "Troglodită" într-o manieră excesiv de grotească şi foarte insistent. Cred că i-a repetat de vreo 20 de ori "Nu ştii nimic, eşti troglodită. M-ai auzit, troglodito? Dă-mi foaia încoace, troglodito, nu ştii nimic, troglodită ce eşti." Omul nostru vroia să călătorească de la Sibiu pînă în Viile Sibiului via Bucureşti, cu o singură foaie de drum, ceea ce este ilogic, nonsense. Că el poate face turul României cu o singură foaie de drum. Şi cum doamna de la ghişeu nu i-a dat decât un bilet pentru Sibiu-Bucureşti, nesperiată fiind de toate "trogloditurile" primite în urechi, domnul a concluzionat foarte prompt şi drăguţ, "eşti chiar proastă, nu ştii nimic, vacă ce eşti!" Îi mai rămăsese înţeleptului nostru o singură foaie şi ce s-a gândit el? Să-şi încerce norocul, poate, poate...
Mi se rupea sufletul pentru săraca femeie, atât de bine le încasa şi înghiţea ofensele aduse. Mi-a plăcut că ea şi-a dus misiunea la bun sfârşit, aşa cum prevede regulamentul, fără a fi intimidată de nebuniciul nostru. Mi se rupea sufletul dar în acelaşi timp mă pufnea râsul îngrozitor de tare, ştiind că în urmă cu 2 minute, avusese un discurs foarte impresionant către un alt viitor călător referitor la o doamnă care a fost rugată să mai aştepte puţin pentru biletul pentru trenul personal: "Lasă, nu avem noi de unde să ştim pentru ce preferă ea să meargă cu personalul. E greu în ziua de azi." Drept, dar asta nu îţi dă dreptul să calci în picioare. Să faci tu impresie în stânga şi în dreapta după care să te laşi descoperit fără scrupule. Oricum e treaba fiecăruia până la urmă.
De a doua scenă ieşită din comun(ă), am avut parte la întoarcere. Am avut impresia că recitesc "Ghidul Nesimţitului" a lui Radu Paraschivescu. Am văzut pe viu punerea în scenă a cărţii. De trei ani de când am citit cartea, nu am trăit senzaţia asta şi niciodată nu mi s-a întâmplat să trăiesc în viaţa de zi cu zi un moment citit cândva, undeva. La ora 15:50 m-am şi legat la cap pentru Sibiu. Tren Săgeată Albastră, Timişoara Nord-Sibiu, clasa 1. Iau loc liniştită pe un scaun şi nu după mult timp, un domn de la Şcoala Militară, undeva pe la 45 de ani, îşi face apariţia şi se aşează în faţa mea. Mă cam enerva, pentru că nu mai aveam loc ca să mă întind cu picioarele, dar după 5 minute s-a eliberat pe partea stângă un loc şi frumuşel, s-a mutat acolo. Luux m-am gândit. A şi fost, în ceea ce priveşte partea cu întinsul picioarelor mele, căci comportamentul pe care l-am privit întreaga călătorie din partea bărbatului a fost horror. Îşi trăgea nasul din minut în minut, îşi sugea măselele, s-a descălţat şi şi-a întins bucăţi de ziar pe jos ca să îşi pună picioarele, a început să-şi taie unghiile, s-a descheiat la cămaşă de nu ştiu cîte ori şi se scărpina silnic la subraţ şi pe piept, vorbea la telefon şi-şi scărpina burta tot timpul conversaţiei, iar momentul mestecatului de gumă, a fost oripilant: a pleoscăit încontinuu în cele vreo 2 ore cât a mestecat guma, plus că mai şi băga degetele în gură ca să vadă cât de mult se întinde guma. Plus că de fiecare dată după ce bea apă sau lua cîte o gură de ceva, savura intens şi zgomotos fiecare înghiţitură.
După cum era îmbrăcat, probabil că avea o funcţie destul de importantă în cadrul Şcolii Militare, motiv pentru care îi înţeleg atitudinea. Când faci pe şeful şi pe durul toată ziua, te prea înveţi. Dar asta nu înseamn că accept situaţia. La început m-am distrat, pe parcurs am început să tremur de nervi după care mi-am dat seama că fiecare pasăre pe limba ei piere şi am continuat să mă amuz de ceea ce citeam.
E fascinant să călătoreşti cu trenul. Pe silenţios şi faci cât de multe studii de caz.
