Când te pierzi în detalii poţi avea impresia că le observi pe toate mai bine şi capacitatea ta de analiză este mai bună. Nu comparativ cu alţii cât comparativ cu analiza ta anterioară. Aprecierile personale dau târcoale, avalanşă după avalanşă. Voluntar sau involuntar. De fapt, nu facem decât să ne tocim pe noi. Ce e prea mult strică, dar nouă ne place să ne complicăm sau ne place să înţelegem mai bine ceea ce auzim, vedem, trăim. Nicicum nu e bine şi de fapt toate ni se potrivesc; în funcţie de fiecare. Trei zile în care un simplu gând îţi spune o mie de lucruri. Trei zile în care ţi-ai revăzut întreaga viaţă, trei zile în care ai întors toată filozofia personală pe dos. Trei zile în care nu ai mâncat, nu ai vorbit cu nimeni, totul te-a enervat, ai plîns pe la colţuri de stradă. Trei zile care ţi-au stat în cap. Trei zile în care ai adormit şi te-ai trezit sfărâmată de micile detalii.
Şoseata asta albastră mie îmi vine perfect, parcă ar fi fost special pentru mine croită, ţie, iată, ţi-e prea mică şi nici măcar nu e vorba că eu am piciorul mai mare şi sunt mai dotată. "Buturuga mică răstoarnă carul mare".
Dacă am capul mare înseamnă că gândesc mai mult? Uneori copiii îi întrec pe cei mari în ceea ce priveşte cultura generală şi nu e vorba de mărimea capului. Adultul e mult mai bine dezvoltat în privinţa asta, el a avut timp. Ţine de cât de mult te iubeşti şi te respecţi. Sau cât de mult vrei să te iubească ceilalţi. Întotdeauna simţim ce vrea celălalt, doar că nu vrem să recunoaştem, ne facem că plouă tocmai pentru a nu strica relaţii. Tu ai timpul tău. Eu îmi văd de timpul meu.
Fiecare esenţă din sticluţa ei piere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu