Cutia amintirilor e atât de frumoasă! Şi nici măcar nu contează mărimea ei. Ştia ea, fata moşului, ce face. Când deschid cufărul şi privesc fiecare scriere a timpului, zâmbete mă inundă. Nu contează furtunile care au încercat să pună lacăt mai devreme, cutiei amintirilor, contează soarele de după şi toate primăverile, alături de timpurile tomnatice.
Mi-a plăcut melodia asta din prima clipă. Simt că e melodia perfectă pe al cărei fundal să-mi istorisesc viaţa. Şi nici măcar nu simt că e trist ceea ce spun. Nu spun asta pentru că un ciclu se va încheia, adică ciclul vieţii mele, mai am multe doruri de dus în spinare. Spun asta pentru că e o descoperire. E o scurtă melodie frumoasă în care nu încap şi nici nu-mi e suficientă, dar în care mă simt atât de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu