Ani şi ani

Unii ţipă pentru a descărca energiile nepotrivite din corp. De preferat e să faci lucrul ăsta în pernă, nu care cumva să te trezeşti cu reclamaţii şi tot felul de opinii în jurul tău. Uneori simt şi eu nevoia să ţip, să strig până să mă golesc, să pot spune apoi că sunt liniştită, calmă, că m-am aşezat interior. Să ţip, să mă mustru, să cert pe altcineva, să plâng, să râd. În pernă. Când îmi vine. O perioadă. Sau toată viaţa? Până când n-o să mai îmi vină. Nu voi răguşi, sunt sigură. E prea mult acolo. Mult...
Astăzi e o zi de mare însemnătate pentru mine. Tind să uit asta în anumite clipe dar simt totuşi această bucurie. O bucurie care mulţumeşte colţului din stânga sus.

Da, şi astăzi îmi vine să ţip. Într-o zi tot am să ţip, astăzi vreau să devin un tot cu pământul. În urmă cu un an, Dumnezeu m-a luat la El pentru câteva minute şi m-a trimis înapoi. Nu ştiu ce mi-a povestit şi cât anume m-a certat, ar fi prea frumos să-mi pot aminti. Ştiu că m-a trimis înapoi ca să mai încerc o dată. Am să muşc din pământ şi am să-l mestec. Trăiesc şi altceva nu mai ştiu. Într-o zi voi deveni cu adevărat liberă, aşa cum îmi doresc.
Mulţumesc!