marți, 9 noiembrie 2010

ABC, DAR...

Nu ştiu ce e viaţa, dar sunt liniştită

când mă gândesc că nici tu nu ai habar.

Un fenomen despre care pot spune

că m-a luat cu el şi mă va întreţine

până când se va plictisi de mine

şi mă va lăsa de izbelişte

pe lângă vreo coasă ruginită.

Ce dacă râd când toată lumea plânge?

Ce dacă mânănc măsline goale

până mi se serbezesc dinţii?

Ce dacă plâng în hohote pe stradă

la oră de vârf?

Ce dacă dau cu piciorul în pietre de nervi?

Ce dacă mă revolt şi iau decizii

nu tocmai pe placul celorlalţi?

Ce dacă beau un litru de lapte

şi apoi mă doare stomacul?

Ce dacă am fost proastă

şi am avut şi eu orgoliile mele

în anumite momente ale vieţii mele?

Ce dacă nu-mi pasă? Şi ce dacă-mi pasă?


Nu ştiu ce e viaţa, dar sunt liniştită

când mă gândesc că nici tu nu ai habar.

Un fenomen despre care pot spune

că miroase în miliarde de feluri

şi nu am ajuns să cunosc

decât câteva zeci de arome.

Mi-e ciudă când văd că-mi creşte părul şi tot creşte;

sunt semne clare.

Curând energia pământului

va fi mai puternică decât cea a soarelui.

Un mixt de evenimente.

Lungul drum spre acea efemeritate necunoscută.

Liniştea de după furtună.

Corpul meu imaginar care zboară.

Un vis nesfârşit.

O nouă şansă.

Trezirea la realitate.


De fiecare dată când îmi tai unghiile

mă gândesc că am mai distrus o parte din mine,

că m-am debarasat de mine?

De câte ori nu m-am ignorat astfel?

Unde-mi sunt toate unghiile?

Unde-mi sunt firele de păr?

Unde-mi sunt dinţii de lapte?

Unde sunt eu?

Ce e şi cu fenomenul ăsta?

Nu ştiu ce e viaţa, dar sunt liniştită

când mă gândesc că nici tu nu ai habar.

Un fenomen despre care pot spune

că mă surprinde tot mai mult

şi îmi doresc să mă iubească

şi să mă lovească încă foarte mult timp.

Nu înţeleg nimic; plâng şi râd pentru că-mi vine.

Alteori mă abţin. De proastă ce sunt.

Ce dacă unu plus unu fac doi?

Nu de puţine ori îmi doresc să facă unsprezece.


Ce dacă întrebările tot curg

şi rădăcinile rămân încă ani întregi,

agăţate de pleoapele obosite?

Nu ştiu ce e viaţa, dar sunt liniştită

când mă gândesc că nici tu nu ai habar.


2 comentarii:

  1. Ancuța,
    intră aici .Vei găsi tot ce trebuie.Mă refer la concursul de poezie!Succes!

    http://poezieromaneasca.wordpress.com/2010/10/31/etapa-i-%E2%80%9Ea-inceput-concursul-%E2%80%9Epoezie-si-suflet%E2%80%9D-%E2%80%93-noiembrie-2010%E2%80%9D-2/

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale