Tu-i licenta ei azi!

Nu am rezolvat nimic cu licenta, nici de aici de la Sibiu! Am gasit cam greu facultatea, trebuie sa o iei pe o straduta laterala si ingusta de unde ajungi in parcarea principala de unde se vede si cladirea! M-am trezit de la 06:30, dupa ce dormisem 4 ore si m-am indreptat cu incredere inspre locul intalnirii, care, dupa tonul profei mele care m-a anuntat ieri prin telefon de disponibilitatea doamnei, avea sa aiba un final bun. Din pacate, lucrurile nu au fost asa; intr-adevar, cum ne-am vazut, doamna s-a aratat foarte dragutza si amabila, putin neincrezatoare insa in privinta timpului ramas, dar totusi, dispusa sa rezolvam ceva! Cand am inceput discutiile, vedeam cum fatza ei incepe sa cada si tonul vocii sa capete un alt timbru, pentru ca eu i-am spus ca nu doresc sa imi sustin lucrarea la Sibiu si sa obtin diploma de Sibiu, pentru ca oricum ceea ce am facut eu la Timisoara difera de la cer la pamant cu ce se face la Sibiu la Relatii Publice si nu doresc sa imi bat joc de cei 3 ani petrecuti acolo si nici de profesorul meu coordonator, totusi! Trebuie sa-i inteleg pe de-o parte cuvintele folosite mai apoi, care spuneau ca "si asa abia ne tinem capul de cate avem noi aici la faculatate si daca te coordonam noi, cum crezi ca pica faptul ca pe lucrarea ta, coordonator va fi cel de la Timisoara, dupa ce am investi atat timp in tine?" Ok, am inteles, dar i-am spus ca nu doresc coordonare 100% si nici macar 1%! Doresc doar cateva sfaturi, cateva idei si ceva bibliografie daca se poate! 2-3 intalniri scurte in care sa vedem ce si cum evolueaza si atat! Din pacate si ea a fost foarte ferma, desi incercam sa ii explic ca nu doresc sa o bat la cap zi de zi si ca am nevoie doar de scurte intalniri cu sfaturi!

................

Poate trebuia sa ii spun ca platesc fiecare sedinta si poate chiar ar fi trebuit sa procedez asa... singura nu stiu ce voi rezolva, mai ales ca vine vacanta, apoi incepe festivalul Studentesc de teatru, mai apoi Festivalul International de teatru si vom avea atatea pi caap!... OMG, poate pana prin 2134 imi voi da si eu licenta!

.................

Duminica Floriilor

Am venit si eu acasa de Sambata, m-a chemat mama sa stam Duminica la masa impreuna si abia astept sa vina ziua de maine! Sper sa ajung si la Biserica, macar o crenguta sa iau si eu, pentru ca observ semnificatia importanta pe care o au crengile de salcie! Nu am mai facut ore cu Codru verde de brad de la ora 13:00, in schimb am facut pantomima de la 11:00 la 14:00, dupa care am venit rapidus la camin, mi-am facut geanta si am plecat inspre gara!
Am citit si am descoperit ca sunt multe legende privind salcia şi utilizarea ei in ziua de Florii. Una povesteşte cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde Iisus era răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepţia salciei care şi-a aplecat o creangă şi a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.

Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor. Ea este sfinţită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. „Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca. De asemenea, mâţişorii care sunt la salcie în această perioadă sunt foarte preţuiţi“.

„un obicei care s-a păstrat tine de împodobirea gospodăriei cu crenguţe de salcie care se agaţă la poartă sau în alte locuri, iar după ce trec sărbătorile pascale ele se pun la icoană, unde se pătrează pe tot parcursul anului“!

.................

De ce plang salciile?

Complicata viaaata!

weekend si nimic mai mult... ma voi ocupa de Stanislavski, ma voi odihni, trebuie sa invat textul pentru dramatizare si poate inca ceva ce e obligatoriu pentru Vineri! Ceva important, nu se spune ce, de prezentat la Hunedoara...

.................

M-a sunat Alex... m-a intrebat daca vreau sa ne impacam, daca vreau sa ma acord o speranta relatiei... lucrurile astea nu se discuta prin telefon sau mesaje, a fost de acord, asa ca in momentul in care voi ajunge in Fagaras, vom vorbi despre asta!

Cert este faptul ca eu nu intentionez sa mai acord o sansa, pentru ca nu consider ca va dura... el e un baiat minunat, doar ca anumite lucruri si atitudini pe care le are, nu am timp sa i le explic si sa ma las induplecata de alte explicatii si lamuriri! Dupa o anumita varsta, daca nu esti format pentru o relatie, greu iti revii, iar eu nu doresc sa schimb pe nimeni, mai ales pentru ca nu mai am nici chef, nici nervi si nici rabdare! Si cine poate spune ca eu as merita lucrul acesta din partea unui baiat, daca nu ma cunoaste? Si daca nu ma cunoaste indeajuns, va spune "de ce sa las eu de la mine?"; lucru pe care il spun si eu la randul meu, evident si cred ca toti procedeaza la fel... doar ca mie imi place sa acord si sa mi se acorde libertate, cel putin pana cand exista siguranta aceea ca ceva mai mult, se poate infiripa!

El e putin gelos, posesiv, dar il poti controla, nu e grav... chestia e ca atunci cand te astepti mai putin, iti tranteste cate una de zici ca a rumegat-o zile in sir!

Cu totii suntem diferiti si dragostea adevarata nu mai exista... cred ca mai exista doar relatiile realiste, din pacate! Ar fi excelent daca toata lumea ar intalni o relatie combinata, pentru ca ar fi ideala insa greu mai ajungi in ziua de astazi la asemenea performante!

Eu am devenit foarte pretentioasa si o detectiva mare in ceea ce priveste baietii, lucru care ma face sa accept cu greu chiar si un simplu compliment! Desi poate parea paranoia, pentru mine e ceva normal si chiar daca dau impresia ca as fi usor de pacalit, "don't play with me guys"... Va dau un deget, doua, hai toata mana, dar de acolo, nici macar o unghie in plus nu mai pupicatzi!

................

greeeeu....

Tot raul inspre bine, dar totusi, prudenta, va rog!

//////////////

Dupa ce ca eram plina de oboseala in mine si suparare dupa o zi intreaga, m-am mai si enervat la finalul zilei, pentru ca desi fusesem cu 15 minute, in statia de autobuz, inaintea venirii ultimei curse, nu a mai aparut nimic... plus ca am stat si 5 minute peste program! Stiam eu ca vin autobuzele mai repede intotdeauna, dar nici chiar cu atat mai repede, ca omul saracu' ce face? La 11 noaptea, pornesc de nebuna pe strazi intunecate, j'de mii de metrii, pentru a ajunge la destinatie... ma fute draku pe strada prin vreun boschet, imi da in cap, imi fura tot si ma mai si lasa cu sechele! Te increzi, frate, in societatea asta si tot degeaba, sa-mi bag ceva, ca m-am enervat rau in seara asta! A trebuit sa iau taxi-ul ca dee... chiar nu ma vad bine prin zona in care am de mers pana la camin! Am mai mers eu serile, da tot cu frica in san, de mi-a ajuns!

......................

Imi aduc aminte, intr-o seara era aproape de miezul noptii si trebuie sa trec printr-un parc de pe Alba Iuliei ca sa o iau inspre camin; era aproape de miezul noptii si chiar cand sa intru in parc, vad 2 tipi masivi in dreapta mea, venind inspre mine... uuuupps imi spun in gand si ma cuprinde panica, toate caldurile... am grabit putin pasul si cand am pus piciorul pe prima treapta, am luat-o la fuga pe scari, pana in strada, cand am dat de lumina de m-am mai linistit putin! Intr-o alta seara, stiu ca tot drumul eram speriata si tot tresaream la vederea umbrei mele! Groaznica seara, simteam o tensiune in juru-mi si in mine si cred ca de aceea tot ma speriam la zarirea oricarei privelisti in jurul meu!

.....................

Trebuie avuta mare grija, in ceea ce ne priveste pe noi, fetele, pentru ca golanii, impertinentii, perversii si obsedatii sunt la tot coltul si Doamne Fereste de ceva rau!

....................

Ma bucur totusi ca in seara asta m-am ales cu un sofer de taxi foarte dragutz... m-a vazut el suparata si obosita, am intrat in discutie pe drum si am dezbatut un subiect care mi-a dat de gandit! Pe langa faptul ca se spune "dupa tramvai si un barbat sa nu fugi niciodata pentru ca vine altul", m-am ales cu un "femeia merge intotdeauna dupa un feeling, pe cand barbatul dupa instinct!" Cred ca e mai buna solutia barbatului... e mai usor! de ce atata sentiment din prima, cand nici macar nu stim ce va iesi pe viitor, viitorul insemnand chiar si a doua zi?

....................

Am lamurit si cu belgianul toata povestea... am vorbit pe messenger asta seara si macar acum stiu sigur in ce ape ne scaldam, pentru a ma scapa de un stres! Ramane amintirea unor luni de senzatie, pentru care nu regret absolut nimic, si un prieten bun!

Viata e ciudata si complicata, trebuie doar sa stim cum sa ne pliem printre evenimentele care ne cuprind!

Tot raul e inspre bine, chiar si de ar fi sa dai cu capul de zeci de pereti, dupa care sa trebuiasca sa te repliezi si reorientezi in viata!

...................

E normal sa traim stari si stari si sa ne enervam, sa iubim, sa visam, sa ne fie frica, teama... pentru ca nimic nu e perfect! Trebuie sa fim prudenti cu cele ne-omenesti si important e cu ce ramanem in suflet!

Re-inceputuri

Dupa vacanta bine-meritata, a reinceput si facultatea... si uite asa au trecut 5 zile de activitate academico-colegiala-profesionala, plus acum, inca 2 zile de weekend! Nu a fost o saptamana agitata, chiar am scapat usor in ceea ce priveste ora de plecare acasa: luni nu am facut nimic, marti, la ora 7 seara am plecat de la facultate spre casa, miercuri la ora 9, joi la 5jumatate, iar vineri la 9 si jumatate!

...................

Punctez totusi ca desi imi pare ca a fost putin saptamana asta, tot ce am facut la scoala, in privinta orelor de actorie, a fost profund si benefic pentru mine si zic eu, pentru grup, in lucru! S-au depasit anumite praguri, am facut albume pentru diferite stari, A-B-uri cu interactiune pe obiecte... De luni continuam si mai mult pe aceasta linie si vom face planurile pentru dramatizari, plus ca vine Ralea, pentru improvizatii, sa vedem cum pregatim povestirile lui Shakespeare si Sorescu! Nu imi plac deloc textele lui sorescu din "La lilieci", mai frumoase sunt poeziile lui, din alte volume! Da' va trebui sa ne conformam si sa cautam placerea textelor lui... Vom vedea ce iese si sunt curioasa si cu povestirile ce va fi! Vom avea atat de mult de lucruuuu.... deja ma iau pandaliile cand ma gandesc la noptile de nesomn care urmeaza de acum si pana la Paste!

Tare sunt curioasa cum vor decurge si pregatirile pentru plecarea in Croatia... mai avem o luna si inca nu exista coordonare! Fratiloooor, munca munca si iar munca! Si eu mai am si licenta la cealalta facultatea fir-ar al draku azi, ca nu am putut scapa de ea cand a trebuit! Macar o jumatate de ora de lucru in fiecare zi... offf, trebuie sa ma fortzez!

...................

Se spune ca atunci cand ai sustinere sufleteasca, adik toate iti merg bine pe plan sentimental, familial, social, e imposibil sa nu dai randament 100% in privinta anumitor lucruri, mai ales daca le faci cu cea mai mare placere! Pana sa ajung si eu la acest nivel, mai sunt atat de multe lucruri de rezolvat! Ma dispera cand lucrurile nu merg asa cum vreau eu... de ce trebuie sa fie astfel? Ma gandesc si la colega mea, Denisa; isi doreste sa ajunga actrita mai mult decat orice si acum, ticalosa de hernie de disc care o ameninta, nu se stie ce o va determina sa devina in final! Dumnezeu nu ne baga mereu in traista ceea ce vrem noi; poate sunt semne ca nu mergem in directia potrivita si ni-i se infatiseaza altele drumuri in directia carora sa ne indreptam!

Oricum ar fi si orice am trai de-a lungul vietii, cred ca e important sa fim intotdeauna cu fruntea sus si pe cat de mult, sa facem lucrurile cu demnitate si cum stim noi mai bine! Asta place cel mai mult si la draku cu toti ceilalti care pun piedici si nenorocesc fapturi umane si pe ei, in primul rand!

Nu toti sunt meniti sa il vada pe Dumnezeu si trebuie sa fim constienti de lucrul acesta! Eu vreau sa il vad si voi lupta corect, cinstit fata de mine si fata de ceilalti, indiferent de cat de multe obstacole voi intalni in calea-mi!

Am o misiune de indeplinit si nu am vreme de altele... incet, cu munca si dorinta, toata lumea reuseste in ceea ce isi propune!

......................

Mai e ceva ce ma nelinisteste... eram fericita acum o saptamana ca m-am cuplat cu un baiat extraordinar! Este intr-adevar, un tip cum rareori mai intalnesti in societatea de astazi, dar se pare ca nu are incredere in mine si nu cred ca mai are rost sa continui! Eu sunt la Sibiu, am multe pe cap aici si nici in weekenduri nu imi permit sa merg acasa, decat f f f rar... iar el este din Fagaras! E gelos si se gandeste la tot felul in ceea ce ma priveste! Nu permit nimanui sa creada cate in luna si in stele despre mine, pentru ca stiu ca nu este adevarat... sunt demna, ii respect pe cei din jurul meu si sunt incapabila de a face rau sau sa insel... Cica ma intelege, dar tot imi reproseaza! Oare cum e posibil asa ceva? Mie intr-o relatie imi place sa existe armonie si incredere, altfel ma racesc foarte tare si imi pierd entuziasmul!

Plus ca el mai are sentimentul asta de ura fata de Romania... se gandeste sa plece in Toronto, tocmai ce a primit invitatia de la varul lui; mi-a spus ieri seara fara nici un strop de retinere, pana cand l-am intrebat "si noi?", dupa care nu mai conteaza ce a urmat!

Ma voi gandi foarte bine si daca el nu face nici un pas, iar eu consider ca nu are rost sa-mi indrept energie si inspre el, voi renunta, pentru ca nu imi permit sa ma deconcentrez de la ale mele treburi!

.....................

Dumnezeu stie ce e mai bine pentru fiecare si in caz ca ceva nu fac bine, va sti el sa imi intoarca privirile inspre altceva, indiferent despre ce lucru este vorba!

Putin timp pentru creatie...

.......................
"- Ma iubesti?, intreaba soarele, pamantul.
- Da, te iubesc, pentru ca mi-e atat de bine atunci cand imi transmiti caldura prin talpile-mi rigide si faci ca totul deasupra mea sa reinvie si sa zambeasca!
- Dar pe noi ne iubesti?, au intrebat norii.
- Si pe voi va iubesc, pentru ca oferiti putina odihna sufletului meu, atunci cand devine prea infierbantat si ma avertizati ca totusi, nu toate sunt roz si atat de imbucuratoare! Important e sa dispareti rapid din calea mea!
- Cred ca si noi suntem de luat in seama, nu-i asa? intrebara picurii de ploaie!
- In mod cert, doar ca voi imi oferiti tristete si durere multa, mai ales atunci cand va izbiti atat de puternic in trupul meu rigid; el e totusi rigid si imi este imposibil sa nu reactionez la impulsuri.
- De ninsoare ce ai de spus?
- Cu tine n-am nimic, doar atat, ca te rog mult fa in asa fel incat sa nu inghet prea tare, caci e dureros si simte acest lucru si cel mai mic ungher al sufletului meu;
- Dar ce parere ai despre intreaga natura?, intreba cineva.
- Cred ca fiecare va puneti intr-un fel sau altul, amprenta pe darurile mele; direct, indirect, mai de aproape sau mai de la departare, mai intens sau nu... prin voi exist si traiesc, fara voi, as fi nimic, mort, fara viata! Voi ma infloriti si tot voi ma doborati.
Viata fiecaruia e un soi de bolovan care se plimba dintr-o mana intr-alta, intr-un anumit cadru, bolovan care se tot modifica (isi schimba forma, culoarea, crustele, materialul, locul, duritatea, temperatura, vecinii, mainile care il ating sunt de fiecare data altele...). Un bolovan care pleaca dintr-un anumit loc si ajunge, incontestabil in cel mai nebanuit cotlon al universului.

Si cred, ca fiecare bolovan, si-ar dori la sfarsit de drum, sa revina, cu tot cu transformarea lui, la intaia lui casa!"

..........................

"De dor, maica, de dor!"

Se intampla...

Toate in viata se intampla... cu sau fara voia noastra ele se intampla si ne intrebam apoi daca asa ne-a fost sa fie?! Ei, lasa, ca pana sa ne mai tot intrebam atatea, mai important e sa ne vedem in continuare de drum, caci firescul oricum se petrece; un firesc firesc, absurd, frumos, grosolan, cu bucurie... care mai de care si cu cireasa lui. E nevoie, evident, si de o analiza, ca sa stim de unde pornim mai departe, cu ce noi sanse, sperante, imbolduri... cum se intrevede continuarea!

.......................

Codru verde de Brad, nu a aparut la intalnire... am fost dezamagita usor, pentru ca nu ma asteptam sa uite, dar nici nu o condamn; imi propusesem sa nu ma gandesc prea mult la asta pentru ca totusi, nu a venit si punct, avem noi timp suficient sa tot discutam; nu era hop tzop nevoie atunci, insa m-as fi simtit usurata de o povara. Agitatia ei zilnica si stresul, datorita meseriei pe care o are, a determinat-o cu siguranta sa uite de Luni, ora 13:00.

.......................

Nu cred ca are legatura ora 13:00 cu mine, nu? Nicidecum! Ghinionul in cazuri de-astea e pentru altii, eu nu atrag asa ceva, sunt totalmente prostii si cai verzi... Daca nu crezi, nu ai parte de asa ceva! A fost pur si simplu uitare, oboseala... Recuperez eu curand!

Patzanii...

oare cat la suta din populatia lumii, intr-o viata de om, reuseste sa se raneasca cu sticla, la fund? Habar nu am, dar numarul lor trebuie sa fie foarte mic... si printre ei, nu stiu cum am reusit, dar ma aflu si eu!

........................

Eram la scoala, un coleg se prostea aratandu-ne trupu-i si fundu-i de dincolo de geam, iar eu, ca sa-l inciudez (si el facea de ciuda chestia asta, pentru ca il incuiasem afara), m-am dus sa-mi proptesc si eu fundul de geamul usii! Foarte prost, insa, din partea mea, pentru ca am facut putin, un salt prea mare, cu spatele, si buuumm, o pocanitura... nu am realizat ce s-a intamplat decat atunci cand am vazut geamul spart, pentru ca nu casuse nici macar un ciob pe jos, iar colegii m-au strigat spunandu-mi ca m-am taiai pe fund; eram atat de socata de ce am facut, incat nu mi-am dat seama daca ma doare, cat de grav este... am realizat insa toate astea mai tarziu! Am fugit repede la baie si cateva colege, repede dupa mine sa ma ajute si sa imi puna ceva provizoriu pe rana, ca sa inceteze sangerarea! Taietura era cica de vreo 4 cm, adanca... a trebuit sa merg la urgente (singura, ca profa nu a mai lasat pe nimeni sa vina cu mine), dar noroc cu rudele astea a mele din Sibiu, in special cu o matusa de-a mea care lucreaza la spital si pe care am sunat-o sa ma ajute! M-am dus repede la ea, m-a curatat, mi-a pus pansament si ne-am indreptat catre sectia de chirurgie plastica unde m-au cusuuuuut!

........................

Imi venea sa plang de ciuda, mi-era frica... m-au pus pe o masa de operatie, asa cum am vazut prin filme, acoperita cu cearshafuri verde, unul dintre ele, fiind pus, asa mai ridicat, deasupra capului meu, ca sa nu ma pot uita si sa vad ce se intampla acolo... deeee, ritualuri de-a lor! M-a durut putin mai tare atunci cand mi-a facut injectia de amortire, in rest, parca imi masa cineva buca;

........................

Am plecat de acolo ingandurata, realizam tot mai mult ce s-a intamplat si am scapat usor; mi-a spus-o chiar si doctorul, care demult operase un barbat, mare profesor de matematica pe la Timisoara. Inainte de a incepe nu stiu ce mare eveniment, acest profesor a mers la toaleta si pentru ca il taiau cele mari, s-a urcat domnul nostru cu picioarele pe colac; prost, gresit, dezastruos, mai ales ca cica avea vreo 120 Kg... a alunecat si a cazut de s-a nenorocit saracu' om, tot, la cur! Oooofff.... nu scapam noi asa usor de alea rele!

.......................

Am vorbit de am pus si geamul, trebuia sa rezolv lucrurile in aceeasi zi, nu puteam lasa sala de clasa neacoperita; bani in plus... ata e, bine ca nu s-au petrecut lucruri mai grave!

Unii colegi mi-au spus ca poate ma cumintesc o data cu patania asta; altii ca sunt eu si ca o sa le raman in istorie! Oricum ar fi, zau ca trebuie sa ma cam las de ghidusii; am fost marcata toata ziua: o zi de luni... am inceput in tromba saptamana, nu gluma!

Ma cam doare la ora asta si spunea matusa mea ca o sa ma mai doara cateva zile, pana se inchide rana... daca nu pot sta locului, merit!

......................

Parca simt ca ceva s-a schimbat in mine... sper sa nu o pierd pe Anca mea si totodata sper sa raman eu, doar ca putin mai atenta si mai cu capul pe umeri!

Noapte buna... e ora 02:34 de minute! Am dormit de la ora 21:00 pana la 01:38; nu mai aveam net si asa ca m-am pus la somn, macar sa nu imi aduc aminte de cele intamplate! Acum, ma reintorc la somn, macar pana la ora 08:00 dimineata; o sa dorm cam mult, dar sa ma odihnesc, ca trebuie!

Dumnezeu ma iubeste...

Dincolo de o simpla infatisare...

Dupa atatea indopari cu fel si chip, corpul meu a cedat... dormeam 3 - 4 ore pe noapte si ma hraneam cu multivitamine si sirop de catina, pentru a rezista! De vreo 3 saptamani o tineam tot asa! E drept ca imi dadea energie si toate cele, dar simteam in permanenta nevoia de a dormi si de a ma retrage in coltul meu pentru a ma odihni! Nu degeaba Duminica trecuta, cand am stat la scoala pana hat, tarziu, pentru ca erau interviurile cu Ivascu si trebuia sa asteptam, adormeam pe oriunde si in orice pozitie, de se minunau unii colegi! Cum inchideam ochii, incepea atmosfera de vis...

.......................

Ieri insa, pentru ca s-a acumulat prea mult nesomn, am cedat, solutiile cu vitamine s-au risipit nitzel, pentru ca simteam ca le-am luat degeaba in momentul acela... efectiv mi-i se inchideau ochii singuri, capul plesnea de durere, nu puteam nici sa ma ridic in picioare si sa stau dreapta! E grav, mai ales pentru ca imediat se apropie examenele cele mari si mai importante, iar corpul meu nu mai reactioneaza pozitiv... Abia astept sa scap si de rahatu' de licenta, mai am astazi de scris, o sa stau toata ziua, si sper sa o pot trimite dracu' sa ma scap de un stres deocamdata; trebuie sa vad cat de bine este conceputa, in functie de ce imi va spune profu, sa stiu ce mai modific pana in 6 februarie... Oooooofffff, Doamne!

.......................

Asadar, somn, odihna ieri, in cea mai mare parte a timpului, pentru ca altfel nu stiu cum as mai fi reactionat... Mai pe dupa-masa, matusa mea venita din Portugalia acum o luna, m-a sunat ca maine pleaca, lucru pe care de altfel il stiam, aveam oricum de gand sa trec macar o ora pe la ea sa imi iau tye; m-a chemat in oras, alaturi de celelalte neamuri... am fost 9 oameni; initial am fost la o alta matusa acasa, de unde am luat pe toata lumea! Acolo am mancat ceva prajituri, uaaaii ce pofta imi era, ca nu mai mancasem nici de mult si am purces apoi in club Einstein din Piata Mica! Si ce ma surprinde pe zi ce trece tot mai mult, e faptul ca am o verisoara de 11 ani care a venit si ea cu parintii ei si care arata ca o domnisoara in toata regula, parca ar avea 16, 17 ani! Nu o mai vasusem de vreo luna pe ea... oricum, si atunci era la fel de bine dezvoltata, e foarte inalta si gratioasa, cu parul lung, mai blodutz, bine imbracata si ingrijita, foarte luminata la fata, si foarte iubita de parinti! La un moment dat, am observat in timp ce stateam la masa, cum tatal verisoarei mele o privea atent zambind, in timp ce ea sorbea din cocktail-ul pe care si-l comandase... atunci am realizat iubirea mare pe care i-o poarta si mandria lui de tata pentru ca are o fata atat de frumoasa. L-am urmarit in continuare si i-am surprins privirile de mai multe ori, indreptate spre 'comoara' lui... la un moment dat parca avea lacrimi in ochi; stiu doar ca ea spunea ceva si lumea din jur zambea... tatal plangea in sinea lui, dar erau lacrimi de bucurie, am putut realiza asta! Nu l-am vazut niciodata aratandu-se atat de profund; el este intr-adevar foarte glumet, stiam ca tine la fata lui, soarele lui, unica din lume, dar nu credeam sa il vad atat de sensibil, pentru e foarte mandru de fel!

.........................

Tot aseara, in timp ce eram acasa la matusa mea de unde trebuia sa plecam in oras, verisoara de care am vorbit, ii spune unui alt verisor: "Ce ma enervezi mai Lau, tu de ce nu zambesti niciodata?" E adevarat, zambeste foarte rar si zambeste putin, dar e un tip foarte profund si el... imi aduceam aminte de Regele Mihai care intr-un interviu, a fost intrebat de ce nu zambeste niciodata... viata e totusi serioasa si nu trebuie luata in deradere; atunci cand zambesti prea mult, concentrarea ta asupra lucrurilor cu adevarat importante supravietuirii, se pierde!

........................

A fost o seara placuta, m-am simtit bine alaturi de rudele mele, am revenit putin la jocurile copilaresti alaturi de verisoara mea si ne-am prostit putin cu totii... la un moment dat, in club Einstein, una dintre matusi, descoperise ca Dj-ul era francez si ce frumos era imbracat... la camasa albastra si cravata verde; avea cred vreo 35 de ani si era tare acaparat de muzica pe care o selecta; am scris pe un servetzel, cu un pix, "Bonsoir, tu fais quoi cette nuit?", dupa care mi-am lasat buzele rosii ca semnatura... Ne-am simtit bine pana pe la ora 1:00, apoi m-am reintors in camin si somn direct, pana de dimineata la ora 10:30...

......................

Am dormit destul si ieri si azi-noapte, mi-am revenit cat de cat, now, back to work cu mare grija pentru zilele ce urmeaza... examenele mari se apropie, trebuie sa fiu cat de cat fresh!

E duminica, dar am totusi haine de pus la spalat... ma duc sa vad daca e libera masina;

Paaa....

First day in 2009...

Ieri am avut cursurile de actorie cu 'madame'.... ne-am reintalnit dupa aproape o luna de 'nevedere'! Ne-a zambit frumos, dulce, si pentru prima oara de cand a inceput facultatea, nu a intarziat (real miracle), a venit chiar cu 3 minute inainte (m-am uitat la ceas)! De cum a intrat in clasa, i-a spus lui Dragos sa ia cheile ei de la masina, sa deschida portbagajul si sa aduca ceva plase de acolo... ma si gandeam de ce nu a adus ea ce avea de dus si mai deranjeaza lumea... oricum, era treaba ei, dar m-am prins in final: cumparase 4 pizza, 4 sticle de suc si 4 caserole de prajitura pentru noi (nu le putea aduce singura); nu ne-a putut primi la colinda si a dorit sa se revanseze! Evident ca nu era obligatoriu, nici nu imi trecuse prin cap asa ceva, dar au fost oricum, bine primite, delicioase, gustoase...

Dupa asta... mai olecutza de povesti si am trecut la treaba! Doamne, cat eram de pe langa cu totii: deci nu imi venea sa cred ca nu iesea 3, 2,1 pe inaltime! =)) parca eram tampiti la cap... in final, binenteles, cu o amenintare, doua, ne-a reusit, dar greu! Am dat un dirli apoi, conopida, care au iesit relativ bine si apoi masina de scris, la care ca vaca m-am incurcat la un moment dat, tot inainte de vreme ridicam bratele... in final insa, m-am concentrat mai mult si a iesit!

.....................

Mai tarziu a venit shoculetz pe la noi, i-am aratat improvizatia pe cele 3 teme (Umbra urmei, Dansul diamantelor neslefuite si Intalnirea regelui soare cu fratele sau), ne-a mai indrumat prin cateva idei si 'madame' a revenit la curs... A facut un coleg de-al meu interviul... cica' e pe drumul cel bun; apoi, a numit profa pe cei pentru care ii este frica la examen privind acest exercitiu... m-am bucurat enorm sa nu imi aud numele, mai ales stiind cat de praf am fost la inceput si cat de mult s-a zbatut profa sa ma aduca unde trebuia! Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa mi-o iau in cap, in nici un caz, lucrurile mai trebuiesc inca mult, sa evolueze, in ceea ce ma priveste!

.....................

Mai tarziu, am plecat cu totii acasa, insetati dupa cursurile care ma asteptau pe pat pentru a le invata, pentru examenul de a doua zi... am purces pe jos pana acasa, simteam nevoia de aer proaspat!

....................

A fost o zi frumoasa, aflasem si ca Ivascu vine abia Sambata, ceea ce ma eliberase de un stres de prea-plin in aceasta saptamana si in plus de asta, 'madame' a fost foarte Ok... i-am cantat in final o colinda, si m-am bucurat foarte tare, am cantat foarte din suflet, cu bucurie, pentru ea! Pentru mine, ea e o femeie faina, cunoaste latura umana si te citeste rapid, face foarte multe asocieri, are j'de mii de exemple de viata, principii bine puse la punct in ceea ce o priveste... fiecare si-ar dori sa fie asa! Adevarat, e si mai zapacila asa, de fel, a si recunoscut, dar fiecare avem si parti mai putin luminoase... si eu sunt ametita cat incape, recunosc... pierd lucruri, scap din mana... si cate si mai cate! "Ana" inseamna mila, speranta; "Anca", vine de la numele de "Ana"... o fi ceva si in gena noastra, privind numele... :-) Pana una alta, "Eu cred ca o sa ne-ntelegem bine" si nici nu vreau sa ma insel, pentru ca vom mai petrece mult timp impreuna si ar fi pacat de altceva!

....................

Stima si respect, 'a la prochaine'....

C'est LaVie

C'est LaVie cand te trezesti dimineata din cauza alarmei care tocmai isi intrase in rol....

C'est LaVie cand din intamplare, pe strada, iti agati pantalonii si se rup exact in fund....

C'est LaVie cand ramai singur in casa si nu gasesti nimic in frigider, iar foamea e de lup....

C'est LaVie atunci cand pare ca nu mai ai timp sa termini ceea ce trebuie sa predai in 5 minute....

C'est LaVie cand pari inconjurat de j'de mii de prieteni si te trezesti intr-o dimineata ca nu mai ai nici unul....

C'est LaVie cand iti doresti ceva ce nu poti obtine cu usurinta si va trebui sa curga multa apa sarata....

C'est toujours LaVie....

....................

Si pantoful care i se potriveste unei persoane, o strange pe alta; nu exista o reteta pentru viata care sa se potriveasca in toate cazurile.

Asa ca, bolovanoiul-petroiul ce iti da in cale si pare a fi imposibil de eliminat, poate fi oricand distrus totalmente, gaseste doar, intelepciunea-ti proprie....

Deja-vu?

Tic-Tac, Tic-Tac... .
Valorifica-ti clipa, atat cat mai ai timp!
buummmm