Vieti senine

Crini imperiali, simbol al frumusetii si mesagerii zeilor, compun un buchet splendid care poate fi trimis unei persoane deosebite.
Eu trimit acest buchet in ceruri, cu flori infinite; sa stii bunico... esti prea sus, dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc! Da, azi, 26 aprilie sunt 10 ani si inca esti vie in inima mea; de acolo de unde esti, sa stii ca te iubesc si stiu ca ai grija de mine in fiecare zi.
Un buchet, ca simbol al nemuririi tale!
...................
E trist sa fim constienti ca viata trece repede, ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum vrem noi, ca nu toti oamenii duc o viata cel putin decenta, ca sunt cataclisme, ca cei dragi ne vor parasi la un moment dat... durerea e inadmisibila! Dumnezeu vede cat de mult ne doare si cu toate acestea, suferintele continua!
Cine e de vina? Adam si Eva, sarpele, toti ceilalti de dupa ei in frunte cu noi? Ma enerveaza numai sa ma gandesc sa pun aceasta intrebare... de multe ori simt ca lumea in care roiesc ar fi putut foarte bine sa se lipseasca de mine, sunt prea inciudata pe tot ceea ce inseamna societatea in care traiesc, sistemul care conduce, regulile vietii si principiile dupa care merg lucrurile! "C'est la vie" sau "Asta e viata" sunt fraze care ma innebunesc, dar pe care le afirm si eu de prea multe ori... cu amaraciune in suflet!
Si pentru ca "C'est la vie" si pentru ca nu te poti perinda prin zilele noastre fara curaj, putere si tarie de caracter, am sa inchei prin a dezvalui teoria mea privind moartea, care de fapt se refera la o lume ce include decat oameni care niciodata nu mor, pentru ca viata e prea dura ca sa mai suferim si pentru ca cei dragi ne parasesc! Nuuu, ei nu mor, traiesc decat o viata paralela in care incidentul nu s-a petrecut si in care toata lumea e fericita la cei 2009 ani pe care ii are sau 20, 493, 1298, in functie de anul in care s-a nascut! Refuz sa cred ca cineva moare... moare decat in viata aceasta prezenta pe care o traim noi si pe care o simtim vie zi de zi. Dragii nostrii iubiti sunt bine acolo unde sunt; ne intersectam des cu ei dar nu ii vedem si nici simti, decat recunoaste cu sufletul! De aceea cred eu ca exista si senzatiile de deja-vu! Cate vieti paralele trebuie sa existe de la Adam si Eva, incepand!
Un singur suflet e sus, acela care vegheaza asupra tuturor, restul e viata sub zeci de mii de forme!
Viata e cum ti-o faci; nu trebuie decat sa lupti si sa te iubesti pe tine insuti, sa iti impui standarde... fara ele, esti ZERO barat!
Iar cei dragi tie, indiferent ca ii vei avea langa tine sau nu, cu tot ce te-au invatat ei mai bun, sunt demni de amintirile tale si de lumea in care tu traiesti!
Nimeni nu pleaca...

Re-inceputuri

Dupa vacanta bine-meritata, a reinceput si facultatea... si uite asa au trecut 5 zile de activitate academico-colegiala-profesionala, plus acum, inca 2 zile de weekend! Nu a fost o saptamana agitata, chiar am scapat usor in ceea ce priveste ora de plecare acasa: luni nu am facut nimic, marti, la ora 7 seara am plecat de la facultate spre casa, miercuri la ora 9, joi la 5jumatate, iar vineri la 9 si jumatate!

...................

Punctez totusi ca desi imi pare ca a fost putin saptamana asta, tot ce am facut la scoala, in privinta orelor de actorie, a fost profund si benefic pentru mine si zic eu, pentru grup, in lucru! S-au depasit anumite praguri, am facut albume pentru diferite stari, A-B-uri cu interactiune pe obiecte... De luni continuam si mai mult pe aceasta linie si vom face planurile pentru dramatizari, plus ca vine Ralea, pentru improvizatii, sa vedem cum pregatim povestirile lui Shakespeare si Sorescu! Nu imi plac deloc textele lui sorescu din "La lilieci", mai frumoase sunt poeziile lui, din alte volume! Da' va trebui sa ne conformam si sa cautam placerea textelor lui... Vom vedea ce iese si sunt curioasa si cu povestirile ce va fi! Vom avea atat de mult de lucruuuu.... deja ma iau pandaliile cand ma gandesc la noptile de nesomn care urmeaza de acum si pana la Paste!

Tare sunt curioasa cum vor decurge si pregatirile pentru plecarea in Croatia... mai avem o luna si inca nu exista coordonare! Fratiloooor, munca munca si iar munca! Si eu mai am si licenta la cealalta facultatea fir-ar al draku azi, ca nu am putut scapa de ea cand a trebuit! Macar o jumatate de ora de lucru in fiecare zi... offf, trebuie sa ma fortzez!

...................

Se spune ca atunci cand ai sustinere sufleteasca, adik toate iti merg bine pe plan sentimental, familial, social, e imposibil sa nu dai randament 100% in privinta anumitor lucruri, mai ales daca le faci cu cea mai mare placere! Pana sa ajung si eu la acest nivel, mai sunt atat de multe lucruri de rezolvat! Ma dispera cand lucrurile nu merg asa cum vreau eu... de ce trebuie sa fie astfel? Ma gandesc si la colega mea, Denisa; isi doreste sa ajunga actrita mai mult decat orice si acum, ticalosa de hernie de disc care o ameninta, nu se stie ce o va determina sa devina in final! Dumnezeu nu ne baga mereu in traista ceea ce vrem noi; poate sunt semne ca nu mergem in directia potrivita si ni-i se infatiseaza altele drumuri in directia carora sa ne indreptam!

Oricum ar fi si orice am trai de-a lungul vietii, cred ca e important sa fim intotdeauna cu fruntea sus si pe cat de mult, sa facem lucrurile cu demnitate si cum stim noi mai bine! Asta place cel mai mult si la draku cu toti ceilalti care pun piedici si nenorocesc fapturi umane si pe ei, in primul rand!

Nu toti sunt meniti sa il vada pe Dumnezeu si trebuie sa fim constienti de lucrul acesta! Eu vreau sa il vad si voi lupta corect, cinstit fata de mine si fata de ceilalti, indiferent de cat de multe obstacole voi intalni in calea-mi!

Am o misiune de indeplinit si nu am vreme de altele... incet, cu munca si dorinta, toata lumea reuseste in ceea ce isi propune!

......................

Mai e ceva ce ma nelinisteste... eram fericita acum o saptamana ca m-am cuplat cu un baiat extraordinar! Este intr-adevar, un tip cum rareori mai intalnesti in societatea de astazi, dar se pare ca nu are incredere in mine si nu cred ca mai are rost sa continui! Eu sunt la Sibiu, am multe pe cap aici si nici in weekenduri nu imi permit sa merg acasa, decat f f f rar... iar el este din Fagaras! E gelos si se gandeste la tot felul in ceea ce ma priveste! Nu permit nimanui sa creada cate in luna si in stele despre mine, pentru ca stiu ca nu este adevarat... sunt demna, ii respect pe cei din jurul meu si sunt incapabila de a face rau sau sa insel... Cica ma intelege, dar tot imi reproseaza! Oare cum e posibil asa ceva? Mie intr-o relatie imi place sa existe armonie si incredere, altfel ma racesc foarte tare si imi pierd entuziasmul!

Plus ca el mai are sentimentul asta de ura fata de Romania... se gandeste sa plece in Toronto, tocmai ce a primit invitatia de la varul lui; mi-a spus ieri seara fara nici un strop de retinere, pana cand l-am intrebat "si noi?", dupa care nu mai conteaza ce a urmat!

Ma voi gandi foarte bine si daca el nu face nici un pas, iar eu consider ca nu are rost sa-mi indrept energie si inspre el, voi renunta, pentru ca nu imi permit sa ma deconcentrez de la ale mele treburi!

.....................

Dumnezeu stie ce e mai bine pentru fiecare si in caz ca ceva nu fac bine, va sti el sa imi intoarca privirile inspre altceva, indiferent despre ce lucru este vorba!