Din iubire, pentru iubire!

Un 2011 cu
împliniri,
înţelepciune în suflet,
cu bucurie,
linişte,
putere de muncă,
răbdare,
curaj,
disciplină şi
auto-disciplină,
credinţă şi
multă iubire!

-------------------------------

"Creativitatea este un medicament perfect împotriva depresiei."

Culmi răsculate în răstimpul
demult apus.
Vijelii reci;
inimi frânte
de paşi de bolovan
adânc înfipte în formele vii.

Glasul copiilor să ne bucure!

Sărbători Liniştite!

Am fost la colindat aseară. Ca pe vremurile când eram copil. Mă rog, a fost o tentativă. Astăzi toată lumea are interfon la 'poartă' şi s-a şmecherit, nu mai deschide. Fug toţi de colindători. N-am vrut bani sau bijuterii, am vrut să duc bucuria Naşterii Domnului în câteva case. Eu şi încă o prietenă.


Am colindat în final, trei case: casa unei prietene, pe cea a profesoarei mele de matematică din şcoala generală şi casa mea. A fost distractiv şi plăcut să-mi revăd dascălul. S-a bucurat din inimă să ne vadă. Am iubit matematica pe care am învăţat-o de la ea. Am fost şi pe centru, am făcut poze... nu văzusem Făgăraşul de când am venit acasă; am venit în 22 după-masa şi numai m-am odihnit de atunci. Avem şi patinoar pe centru, iuhuu, abia aştept!


Mi-am revăzut şi nepoţeii aseară, dar doar de la distanţă :-( sunt foarte răcită, iar ei sunt foarte micuţi. Pe cel mic îl botează Duminică, nu-mi permit să îi îmbolnăvesc pe prichindei!


A fost o seară de 24 Decembrie 2010 foarte plăcută. Deşi răcită şi cu planuri mari de colindat case, am ajuns să ducem bucuria, în doar trei case. Simt însă că a fost mult pentru mine şi sufletul meu. Mult, în sensul de bine. Sunt revederi şi momente care m-au încălzit. Mulţumesc Irina pentru că ai acceptat provocarea.


Sărbători liniştite la toată lumea!

Să îmi (ne) fie de folos

Cu toţii avem un vis sau mai multe, legate de viaţa asta pe care o purtăm în braţe. De multe ori uit de visul meu şi mă las înfrântă de dezamăgiri, de oameni, întâmplări... se depun în suflet şi ajung să îmi facă rău. Vina ştiu că este a mea, dar nu pot controla lucrurile atât de bine precum îmi doresc. Îmi doresc de acum înainte să nu mă axez decât pe lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru mine, pentru liniştea mea şi pentru viitorul meu personal şi profesional.

Ştiu să elimin lucrurile care nu contează, din viaţa mea, doar că de multe ori, le elimin prea târziu, ele ajungând să mă rănească prea tare. Vina... tot a mea este. Am o problemă cu tot ce ţine de "prea mult". Întotdeauna vreau prea mult, cer prea mult, aştept prea mult, încerc prea mult. E bine să vreau mai mult de la mine, dar nu şi de la ceilalţi. Fiecare are orientările lui. Profesional sau personal, o relaţie de amiciţie sau legat de sănătate... în toate am o problemă cu "prea mult".

Din păcate, foarte uşor mă las înfrântă de orice mică lovitură şi uit de orice vis al meu, atunci când trăiesc o dezamăgire; dezamăgire legată de oameni, de mine sau de o situaţie anume. Mă supăr şi mă închid, neînţelegând "de ce"! Trebuie să treacă o lungă perioadă de timp, pentru ca să îmi reamintesc, de fapt, că mai exist şi eu printre toate astea!

Cred că anul 2010 a fost un an în care m-am lăsat cel mai mult pradă, acestor gânduri şi dezamăgiri. Din fericire, au fost câţiva oameni alături de mine; unii de foarte aproape, alţii de la distanţă şi alţii din umbră. Cel mai mult parcă mă bucur de cei din umbră. Umbre care au început în ultima vreme să capete nuanţe. Le mulţumesc. Atâta timp cât eu înţeleg că umbra aceea se îndreaptă spre mine cu toată căldura, încep să caut să o citesc. Doar atunci când ţi-e greu, începi să îi simţi pe cei care sunt alături de tine. Le mulţumesc pentru gânduri, priviri, îmbrăţişări.


Am găsit întâmplător pe internet, regulile de aur pentru un top-model, despre care cred că se aplică în orice meserie, în orice relaţie şi absolut oricui! Nu cred că le-am descoperit întâmplător... toate au un rost şi un folos! Aveam nevoie de ele!

* Sa ai un vis! Crezi in tine insuti, crezi in visul tau, infruntand chiar opinia majoritatii, dezamagirea, sentimentele schimbatoare.
* Pentru credinta trebuie sa ai curaj, o capacitate de a-ti asuma riscul. Sa accepti dezamagirea si durerea.
* Nu este loc pentru lene. Niciodata nu vei fi un profi intr-un lucru, fata de care nu te interesezi. Astazi foarte multi tineri se afla in situatia, ca pe jumatate dorm atunci cand sunt trejii, si sunt pe jumatate treji atunci cand dorm.
* Nu vei ajunge departe, daca nu faci totul cu disciplina. Ceea ce faci de buna dispozitie, poate sa-ti fie un hobby placut sau distractiv, dar in lucrul acela nu vei fi niciodata un profi.
* Fara rabdare nu ajungi departe. Intreaga cultura ne obisnuieste cu viteza (masina rapida, internet rapid, succes rapid...) Cu toate acestea, tu trebuie sa ai rabdare. Totul la timpul lui.
* Daca doresti prea mult, nu obtii nimic. Sa ai un scop si sa faci totul pentru acesta. Daca doresti sa fi un model, atunci trebuie sa-ti dedici viata acestui scop, dar cel putin sa-ti indrepti viata dupa acesta.
* In cultura noastra concentratia este si mai rara decat autodisciplina. Traim o viata spulberata, facem mai multe lucruri deodata. Invata sa te concentrezi pe ceea ce faci.
* Creativitatea, imaginatia, fantezia, sex-appeal-ul, iradiatia, capacitatea de a juca sunt cerintele de baza ale profesiei. Nu trebuie sa-ti fie teama de schimbari si reinnoieste-ti constant imaginea! Realizeaza cele mai marete idei ale designerilor, ale fotografilor, ale redactorilor de reviste! Genele decid multe lucruri, dar prin invatare si vointa toate pot fi dezvoltate.

Şontâc pe drum

"Casa Andersen" s-a încheiat aseară şi pentru anul acesta; un spectacol de Crăciun din care m-am bucurat să fac parte. Acum miroase a acasă... peste nici trei ore.
Vreau să mă odihnesc câteva zile. După câteva săptămâni de gânduri, nesomn şi oboseală, poate un somnifer mi-ar prinde bine, aşa cât pentru vreo 2 zile să tot dorm. Apoi vreau să merg la colindat, nu am mai fost de vreo cinci ani. Cu tamburina în braţe, cu muzicuţa ca fundal şi vocile la purtător - din casă în casă. Nu singură; cu două prietene.

Cea mai frumoasă amintire a mea de la colindat se regăseşte undeva pe la vârsta de 11 ani, când într-o casă, după ce am colindat împreună cu prietenii mei, stăpânii casei, doi bătrânei tare în vârstă, ne-au oferit echivalentul a "5 bani" de acum. Atunci nu am ştiut aprecia bucuria lor de a ne fi primit în casă şi de a fi putut să ne ofere şi acei "5 bani". Îmi aduc aminte şi acum faţa lor plină de lumină în timp ce îi colindam. Cu toţii ne aşteptam să ne dea mulţi bani, la cât erau de plini de linişte şi căldură. Acum înţeleg.

Nu vreau să te aud, dar vreau să te văd!

De ceva vreme, nu mă mai pot auzi. Nu pot să-mi mai aud vocea. Nu am surzit, dar nu-mi mai suport vocea. Vreau să tac; în toate ungherele să tac. Oriunde mă duc, să tac şi să nu aud nimic. Nu mai suport să aud nimic ce iese din mine. Mi-am şi găsit leac! Mă las, asta e... mă las purtată de vocile astea, deşi nu vreau să le mai aud. Nici vocile celorlalţi nu mai vreau să le aud. Şi chiar dacă le aud, nu vreau să văd de unde au pornit; vreau să-mi imaginez, orice nebunie să-mi imaginez. Absolut orice nebunie. Să aud de la cel mai mic sunet, la cel mai acut. Să le aud, dar să nu le văd sau să nu aud nimic şi să văd, doar!

Vreau să vorbim prin vârful nasului, din ochi, cu laba piciorului, cu genunchii, cu braţele... să ne declarăm dragostea şi buna dispoziţie cu corpul. Să nu fie nevoie de cuvinte. Am obosit de atâtea cuvinte; ale mele sau ale altora. Poate e doar o etapă sau poate aşa va fi de acum înainte. Un singur corp poate crea lumi; nu o lume, ci lumi. Nu avem nevoie de cuvinte, dar ne-am obişnuit cu ele.

Colo-n josu, mai din josu...

E atât de bine după ce eliberezi o piatră de pe suflet! Doamne, cât e de bine! Deja parcă sunt din nou mai uşoară cu muult! Tot ce ne face rău, e bine să eliminăm din viaţa noastră. La un moment dat, ne dăm seama că "atât, până aici!"

Sunt experienţe şi experienţe. Uneori mă întreb dacă Dumnezeu mă pune la încercare şi doreşte să vadă până unde pot duce, vrea doar să mă întărească, vrea să-mi ofere posibilitatea de a mă cunoşte mai bine eu pe mine sau vrea să-mi arate că ceea ce fac nu-mi face bine şi că trebuie să renunţ? Sau toate astea? Am fost şefă de an, nu mai sunt. Am renunţat sau "mi-am dat demisia", cum le place unora să spună. Motive sunt multe, principalul e că mă biciuiam singură şi nu voi spune mai mult. Mai bine de un an, am încercat. Nu mai aveam resurse.
Voi adormi liniştită la noapte. Îngeraşii să vă sărute!

Întotdeauna, privirea sus!

Un om, o conversaţie... problematizări. E bine când întâlneşti oameni ca tine, cu probleme existenţiale asemănătoare, cu gânduri ca ale tale. Când simţi că eşti singur, rişti să o iei rezna. Multumesc celor de care mă sprijin în toată povestea asta numită "ani" sau "viaţă" sau "timp" sau "eu". Sprijinul reciproc e singurul care rezistă în timp. Unul adevărat. Îl găsim foarte greu, unii poate niciodată. Împreună la bine şi la greu!

Îndrăgostiţi

- Poate pare absurd sau jenant sau habar n-am... îmi e dor e tine!

- De ce tocmai acum ţi-e dor? Şi eu am adorat ploile de vară, dar mereu am răcit alergând prin ele.

- Nu ştiu... eu am mers la pas prin ploile de vară, nu am avut curajul să alerg şi să mă bucur cu adevărat. Acum îmi doresc şi eu să alerg în ploaie, să mă bucur de prospeţimea picurilor. Vor mai fi oare ploi de vară sau odată cu venirea toamnei, se vor fi sfârşit?

- Mă tem că toamna a adus cu sine doar ploi reci şi obositoare, însă aştept cu nerăbdare sărutul fulgilor de nea, poate va fi o iarnă frumoasă până la urmă, în ciuda prognozelor.

- Va ninge sau nu, voi fi fulg de nea în iarna asta, dacă mi se va permite să sărut pământul. Crezi că pământul e pregătit pentru zăpadă?

- Pământul, nu ştiu... eu abia o aştept!

- Abia aştept să te ning!