"Casa Andersen" s-a încheiat aseară şi pentru anul acesta; un spectacol de Crăciun din care m-am bucurat să fac parte. Acum miroase a acasă... peste nici trei ore.
Vreau să mă odihnesc câteva zile. După câteva săptămâni de gânduri, nesomn şi oboseală, poate un somnifer mi-ar prinde bine, aşa cât pentru vreo 2 zile să tot dorm. Apoi vreau să merg la colindat, nu am mai fost de vreo cinci ani. Cu tamburina în braţe, cu muzicuţa ca fundal şi vocile la purtător - din casă în casă. Nu singură; cu două prietene.
Cea mai frumoasă amintire a mea de la colindat se regăseşte undeva pe la vârsta de 11 ani, când într-o casă, după ce am colindat împreună cu prietenii mei, stăpânii casei, doi bătrânei tare în vârstă, ne-au oferit echivalentul a "5 bani" de acum. Atunci nu am ştiut aprecia bucuria lor de a ne fi primit în casă şi de a fi putut să ne ofere şi acei "5 bani". Îmi aduc aminte şi acum faţa lor plină de lumină în timp ce îi colindam. Cu toţii ne aşteptam să ne dea mulţi bani, la cât erau de plini de linişte şi căldură. Acum înţeleg.
Vreau să mă odihnesc câteva zile. După câteva săptămâni de gânduri, nesomn şi oboseală, poate un somnifer mi-ar prinde bine, aşa cât pentru vreo 2 zile să tot dorm. Apoi vreau să merg la colindat, nu am mai fost de vreo cinci ani. Cu tamburina în braţe, cu muzicuţa ca fundal şi vocile la purtător - din casă în casă. Nu singură; cu două prietene.
Cea mai frumoasă amintire a mea de la colindat se regăseşte undeva pe la vârsta de 11 ani, când într-o casă, după ce am colindat împreună cu prietenii mei, stăpânii casei, doi bătrânei tare în vârstă, ne-au oferit echivalentul a "5 bani" de acum. Atunci nu am ştiut aprecia bucuria lor de a ne fi primit în casă şi de a fi putut să ne ofere şi acei "5 bani". Îmi aduc aminte şi acum faţa lor plină de lumină în timp ce îi colindam. Cu toţii ne aşteptam să ne dea mulţi bani, la cât erau de plini de linişte şi căldură. Acum înţeleg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu