Ai simţit vreodată cum aerul expirat de tine îţi încălzeşte corpul? Indiferent că rosteşti o mustrare, cuvinte dulci sau că visezi pur şi simplu... Indiferent că celălalt te face cu ou şi cu oţet sau că te scoate din sărite? Cred că e vorba despre trăirea interioară pe care o porţi cu tine mereu şi pe care nu doreşti să o pierzi, dar pe care ţi-o retransmiţi ca o încurajare, ca un imbold. E prietenul tău cel mai bun pe care îl protejezi indiferent de situaţie. Se mai întamplă să fim neglijenţi şi să lăsăm aerul acesta să treacă pe lângă noi şi să-l lăsăm în urmă, echivalentul momentelor de depresie, desumflare, fără de vlagă...
Îmi aduc aminte de un moment de relaxare pe care l-am trăit anul trecut şi în care cuvintele celui de lângă mine sunau cam aşa: "Acum vei da afară tot aerul de care tu nu ai nevoie." Am trăit în acelasi timp un moment de panică pentru că am simţit într-adevăr o durere în piept în timpul expiraţiei şi un cumul negativ care îşi lua zborul.
Acum realizez de fapt cât de important e să ne permitem să conştientizăm totul; fiecare mişcare, fiecare suflu, fiecare cuvânt sau gest. Nu doar când primim energie de la celălalt ci şi în timp ce noi dăm. De multe ori la nervi sau furie, nu ţinem cont de ce simţim şi împroşcăm indiferent de situaţie. Toate se întorc împotriva noastră, toate revin la noi; din noi, iar vinovaţii suntem tot noi de fapt. Permitem prea mult căcatului celorlalţi să ne mânjească. Când energia proprie eliminată e pozitivă şi conştientizată, devenim şi noi conştienţi şi pozitivi şi nu ne lăsăm atacaţi sau doborâţi de sentimentele celuilalt care dau buzna înspre noi.
Va fi micul meu secret de acum înainte.
Va fi micul meu secret de acum înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu