Maia

Am primit în dar o floare. Un ghiveci cu o floare. Încă nu ştiu exact ce floare e, am uitat să întreb, dar o voi face cât de curând. Niciodată nu am avut o floare a mea, niciodată nu am ştiut să am grijă de un ghiveci cu flori, atenţia mea revenea asupra lui după zile întregi în care nu puneam apă deloc, sărmanei plante. Adevărul e că până acum nu am avut de-a face decât cu florile altcuiva sau florile casei, ale mamei, căci ea le achiziţiona şi pentru că nu era din mine acest demers, nu mă interesa prea tare. Şi parcă nici nu le vedeam prin casă, dacă stau acum să mă gândesc mai bine. Treceam pe lângă ele ca şi cum ar fi fost acolo de o viaţă întreagă şi cu toate astea nu le mai cunoşteam chipul.

Mă atrăgeau buchetele de flori în schimb, pe care le puneam în vază şi de care aveam grijă în funcţie de persoana de la care le primeam, desigur! Flori cât se poate de efemere, căci ele după doar câteva zile ajung fie în coşul de gunoi, fie în cărţi, la pisat.

Ieri am primit în dar o floare în ghiveci care m-a bucurat. Cred că a contat persoana de la care am primit-o şi ceea ce s-a creat în momentul acela. Am să mă îngrijesc de ea. Pentru întâia oară, iau asupra mea o responsabilitate mare, spun eu. E ca şi cum aş avea un copil. Simt că îmi place acest sentiment nou născut. Acum sunt acasă, iar când mă voi întoarce la Sibiu o voi lua cu mine pe domnişorica floare, să-mi lumineze camera. Se va numi 'Maia', cu "i" lung. Voi avea mare grjiă de ea. Zâmbesc când o privesc, îmi aduc aminte de un chip angelic.