Am văzut şi eu în sfârşit filmul "Dictatorul" a lui Charlie Chaplin şi implicit, vestita scenă a bărbierului. Jos pălăria!
Mi-am cumpărat colecţia apărută acum câteva luni cu revista "Dilema Veche", însă nu am avut timp să vizionez DVD-urile. Astăzi am patru filme văzute, din cele opt şi sunt foarte încântată de ceea ce am văzut. Singurul lucru care mă surprinde, este rapiditatea cu care se termină fiecare film. Atât de brusc se încheie totul încât rămân câteva secunde bune, încă, în faţa monitorului întrebându-mă ce s-a întâmplat. Finalurile sunt coerente, însă prea bruşte pentru mine. Când eram mică şi mă uitam la Chaplin, probabil că nu îmi dădeam seama, acum însă le văd altfel.
Dragostea şi devotamentul lui Chaplin din fiecare scenă, mă captează întru totul. Eu sunt o persoană care nu rezistă singură la un film pe calculator. Mă plictisesc şi nu-mi place să mă uit singură, trebuie să fie ceva acolo, care să mă ţină. Am multe filme văzute doar pe jumătate, astfel. Compania cuiva mă ţine în general (asta dacă nu sunt prea obosită şi adorm). De data asta însă, am văzut patru filme singură, în patru zile diferite şi am rezistat fără nici cel mai mic efort. Spune multe pentru mine, lucrul acesta.
Abia aştept să le văd şi pe celelalte!
5,
Fain!
RăspundețiȘtergere