După trei luni în care am adormit singură în fiecare seară, ieri am avut-o pe mama ca şi companie. Obosită fiind după atâta vreme, îmi propusesem să dorm încă de la orele 21:00, dar acasă fiind, m-am lungit la poveşti cu mama până aproape de miezul nopţii. Iar când ne-am băgat sub plapumă, am simţit ce înseamnă căldura celui drag.
Mi-a spus cineva acum două zile că scriu prea intimist pe blog şi luându-ne cu altele apoi, nu am mai apucat să îi răspund. Se poate. E o pagină în care îndrăznesc să-mi expun din gânduri; la minima lor valoare uneori, şi foarte aruncate, alteori. Peste ani voi râde şi voi plânge recitindu-mi rândurile. Sunt atâtea cărţi şi ziare din care mă pot documenta despre diverse, să îmi creez şi eu o lume a documentelor, cred că m-ar înnebuni. Mă interesează persoana mea şi ceea ce trăiesc eu. Uneori am curaj, alteori nu, să trăiesc sau să spun o bucurie sau chiar şi un of. Şi oricum, nici 1% din ceea ce eu trăiesc zilnic, nu reprezintă acest blog, amintirile şi cuvintele sunt în mine.
Mi-a spus cineva acum două zile că scriu prea intimist pe blog şi luându-ne cu altele apoi, nu am mai apucat să îi răspund. Se poate. E o pagină în care îndrăznesc să-mi expun din gânduri; la minima lor valoare uneori, şi foarte aruncate, alteori. Peste ani voi râde şi voi plânge recitindu-mi rândurile. Sunt atâtea cărţi şi ziare din care mă pot documenta despre diverse, să îmi creez şi eu o lume a documentelor, cred că m-ar înnebuni. Mă interesează persoana mea şi ceea ce trăiesc eu. Uneori am curaj, alteori nu, să trăiesc sau să spun o bucurie sau chiar şi un of. Şi oricum, nici 1% din ceea ce eu trăiesc zilnic, nu reprezintă acest blog, amintirile şi cuvintele sunt în mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu