vineri, 9 iulie 2010

Miros de uluci



Plec. La ţară. Departe de aglomeraţie, aproape de animăluţele mele dragi, de ţuţica mea, de pisi şi de machele noastre! Nu prea mult, scurt; dar suficient. Vor fi două zile de telefon închis şi no internet. Cu adidaşii de shrek în picioare, o carte după braţ, aparatul foto şi două muze (părinţii). Aer curat, odihnă, miros de grătar; păcat de chitara pe care am lasat-o în Sibiu, trăgeam câteva serenade, dar ajung în câteva zile şi o recuperez.

Mi s-a găsit o nouă poreclă: "boschi", cu accent pe "i". De unde vine nu spun încă, dar îi place mamei acum să râdă de mine. Nu am mai trăit aşa moment jenant în viaţa mea şi de atunci, "boschi" am rămas!

Nu mai spun decât "Hai Spania!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale