Sunt încă la ziua de ieri cu gândurile, e dureros să vezi cum un om atât de puternic, exterior, a cedat. Nu ştii niciodată ce e în sufletul omului. Sper să fie o lecţie pentru mulţi dintre noi, ca să căutăm ajutor atunci când ne simţim depăşiţi de toate cele din jurul nostru. Poate Mădălina l-a căutat în familia ei, asta nu putem ştii, dar se pare că nu a fost suficient. M-am regăsit mult în ceea ce spuneau psihologii despre starea artistei şi poate că şi mulţi dintre voi. Cu cât înaintez în vârstă, îmi vine să fug tot mai mult de lume, de cei din jur, de contactul cu oamenii, de locuri anume. Caut însă resurse ascunse, netocite încă. Resurse necesare pentru ca să mai fac faţă încă unei zile. Uneori am impresia că nu mai e scopul acela anume, ci forţa de a rezista. E frumos să nu ne pese, să lăsăm omul din noi să iasă afară, cu bune, cu rele, indiferent de cum ne vede celălalt. Până la urmă, toţi susţinem că dorim sinceritate şi uman. Doar că a devenit atât de greu să facem lucrul acesta... critici sunt la fiecare pas.Unii cedăm mai devreme, alţii mai târziu. Până la urmă poate e şi normal. De unde ştim noi ce e mai bine pentru celălalt? Chiar şi psihoterapeutul, te ajută să înţelegi de ce anume ai tu nevoie, în funcţie de tine însuţi, nu în funcţie de el; el nu dă sfaturi, îţi oferă drumuri pentru ca tu să te (re)descoperi. Ultimul cuvânt, însă, ne aparţine.
Trebuie însă să oferim, pentru a fi împliniţi, pentru a lăsa dâre frumoase în urma noastră. Nu mi-a plăcut deloc de Mircea Badea care a lansat, din punctul meu de vedere, nişte cuvinte deloc etice despre Mădălina Manole. Până la urmă cine sunt eu să judec un astfel de gest? În cel mai rău caz mă deprimă şi pe mine, dar încerc să caut un "de ce" şi să-mi doresc ca ea să fie bine acolo unde e; nu ştim ce ne aşteaptă în lumea de dincolo. Dumnezeu e singurul judecător şi îmi doresc să învăţ ceva din această întâmplare. Să încerc să nu mă las niciodată doborâtă de viaţă. Sunt foarte impresionată de acest caz şi îmi doresc să nu mai aud niciodată despre oameni atât de puternici şi totuşi atât de vulnerabili interior. Şi eu sunt unul dintre ei şi poate de aceea şi sunt atât de impresionată de ce s-a întâmplat. Nu îmi aduc aminte să mă fi atins atât de puternic moartea unui om.
Trebuie însă să oferim, pentru a fi împliniţi, pentru a lăsa dâre frumoase în urma noastră. Nu mi-a plăcut deloc de Mircea Badea care a lansat, din punctul meu de vedere, nişte cuvinte deloc etice despre Mădălina Manole. Până la urmă cine sunt eu să judec un astfel de gest? În cel mai rău caz mă deprimă şi pe mine, dar încerc să caut un "de ce" şi să-mi doresc ca ea să fie bine acolo unde e; nu ştim ce ne aşteaptă în lumea de dincolo. Dumnezeu e singurul judecător şi îmi doresc să învăţ ceva din această întâmplare. Să încerc să nu mă las niciodată doborâtă de viaţă. Sunt foarte impresionată de acest caz şi îmi doresc să nu mai aud niciodată despre oameni atât de puternici şi totuşi atât de vulnerabili interior. Şi eu sunt unul dintre ei şi poate de aceea şi sunt atât de impresionată de ce s-a întâmplat. Nu îmi aduc aminte să mă fi atins atât de puternic moartea unui om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu