Ce rămâne?

O poezie superbă care mi-a fost descoperită astăzi, pentru care s-a scris şi o melodie deosebită. Am cântat-o de cel puţin 20 de ori la chitară în seara aceasta.

Nichifor Crainic – Rugăciunea din amurg

Mă rog şi pentru viii şi pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma părtaşii si duşmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfărîmat eu anii,
Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.

Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg.
Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avînturi şi-au fost şi pogrominte.
Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg.

De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămîne?
Zdrobita rugăciune la mila ta, Stăpîne,
Sunt şi eu printre morti rugîndu-mă să-i ierţi.

Si adunîndu-mi viii, la mila ta recurg,
Cînd crugul alb al zilei pămîntul încunună:
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toata mîna bună
Tîrzia-nţelepciune din tristul meu amurg.