De viaţă?

"Have you ever been in love?"

De păsări, de copilul tău, de zăpada de afară, de pixul din mâna ta? De viaţă? 

Ai fost vreodată îndrăgostit?

De patul tău, de bucătăria ta, de pământul tău strămoşesc? De copilăria ta?

Copilărie, părinţi, patrie, Dumnezeu... dragoste. 5? 5. 

Cât tânjeam în copilărie să fiu adult, om mare, pe picioarele mele... să fiu la casa mea, să fac ce anume doreşte sufletul meu. Mă jucam în cuvinte - copil fiind. Acum, "mi-am pierdut aproape toate cuvintele" şi "încep să învăţ din nou toate cuvintele". 

Patrie, Dumnezeu? Un sprijin de nădejde? 

"N-am timp de pierdut/Mă silesc să le-nvăţ/Măcar pe cele mai sfinte."

"Doamne, ce-aş vrea să mai fiu copil!" E un trecut care spuneam că nu doare... e o umbră a ceea am visat cândva. Sunt ceea ce sunt fără drept de alte comentarii.

Rutina zilnică a lucrului, banul care se tot topeşte, cartea pe care tot mai mult o scapi din mână, punguliţele mov de sub ochi, lumina veiozei seara în liniştea camerei... o aşa zisă depresie de început; într-o singurătate care te adânceşte şi mai mult. 

Rece. Rece ca gheaţa. Ţurţuri.