Destresare

Ştiu mami că nu îţi va cădea bine să citeşti aceste prime rânduri; mult ne chinuim cu toţii să uităm, dar astăzi, mergând cu o colegă de-a mea la urgenţe pentru a-şi face o radiografie la picior, intrând, am văzut la plin o uşă pe care scria mare, cu litere de tipar "Resuscitări". Ca o săgeată m-a lovit mesajul şi mi-a fost imposibil să nu tresare gândul la ce a fost odată. Mi-e groază şi m-am săturat de spitale de le-aş dărâma pe toate, cu singura condiţie ca nimeni să nu se mai îmbolnăvească niciodată, desigur. Însă cum nu e posibil, tot degeaba.

Citeam astăzi despre hipnoză; autohipnoză mai exact. O autosugestie de fapt, dar mult mai profundă. Nu mai vreau să mă stresez pentru atâtea lucruri câte se întâmplă, singura care are de tras sunt eu şi atât. Eu şi căpşorul meu. Spuneam cândva de cea mai mare frică a mea; nu o repet, nici nu vreau să mai ştiu de ea, pentru că se spune că de ce fugi de aia nu scapi. Mă rog, din nou gând stresant. E Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi până acum m-am simţit foarte bine şi am văzut şi spectacole foarte bune. Vineri mai avem şi noi încă un spectacol în care nu am intrat decât de două luni şi îmi place mult. S-a spus că suntem de probă deocamdată, noii intraţi, dar eu am încredere, spune autosugestia şi plăcerea din mine. Încep procesul de destresare. De astă seară.

Noapte liniştită!