Licenţiată

Licenţiată, eu! Săptămîna trecută am avut examenul de licenţă pe care ar fi trebuit acum doi ani să îl susţin, dar pe care din motive mai mult sau mai puţin obiective, nu l-am susţinut. Cât m-am mai chinuit să scriu licenţa amarului în cei doi şi nu am reuşit; mă gîndeam că oi fi eu bătută în cap şi incapabilă să scriu o lucrare de licenţă, doar că timpul s-a dovedit a mă înghiţi şi nu am fost în stare. Îmi era deja scârbă de ea, după doar 4 luni de când am început prima dată să o concep, iar asta pentru că la început chiar nu aveam vreme de ea, altele îmi erau prioritare! Am schimbat de atunci 3 teme. Cea bună a fost a treia, credeam că îmi iau câmpii de frustrări ce aveam! Vara numai de licenţă nu aveam chef şi în alte vacanţe la fel, doar că după ce am plătit-o pe bune, ca să o pot susţine, a intervenit gândul banului care nu trebuie să se risipească, iar conştiinţa a lucrat intens. Am cam neglijat oliecuţă arta actorului la şcoală şi mi-am văzut de licenţă, iar în timpul festivalului internaţional, mi-am propus să mai trag chiulul. Am ratat spectacole faine pe ici pe colo, dar în seara în care se încheiase FITS am pus şi eu punct lucrării mele, mai rămînea învăţatul pentru examenul scris. Şi uite-aşa, cu chiu cu vai, cu bucurie, nervi şi emoţii, am încheiat o etapă importantă a vieţii mele. Mă bucur că am reuşit să termin ce am început şi că părinţii au fost alături de mine până la capăt. Lor le dedic reuşita noastră! 8,17 la scris şi 9,5 la prezentare. Sunt mulţumită, îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea de a rezista!

Am scăpat cu ocazia asta de multe kilograme de stres şi încă tot nu îmi vine să cred că ajung seara acasă şi nu mai am gândul licenţei! Sănătate şi virtute!