Şi-uite-aşa...

Astă seară se pune punct ediţiei cu numărul XVII a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Nu sunt alături de colegii mei şi nici nu am fost la vreun spectacol astăzi, dar am văzut săptămâna aceasta câteva spectacole foarte bune; nu tot ce mi-aş fi dorit, pentru că a trebuit să renunţ la ele în schimbul altor lucruri prioritare, dar nu e ultimul festival şi nici ultima oară când pot sta cu ai mei colegi. Cert este că astă seară am pus şi eu punct unui capitol stresant din viaţa mea; mai urmează unul peste 2 săptămâni şi pun punctul final (Doamne Ajută!).

Da, la cealaltă facultate nu mi-am dat licenţa când a trebuit, am fost plecată din ţară timp de cinci luni şi m-am întors abia după ce colegii mei dăduseră licenţa; plus că nici măcar nu lucrasem la ea în acea perioadă. Asta a fost acum 2 ani şi deşi m-am chinuit şi anul trecut, de două ori ca să o scriu, nu am reuşit, mi-a fost prea greu cu două misiuni pe cap. Asta e a treia licenţă pe care o scriu şi pe care se pare o şi termin; trei teme în 2 ani dintre care una bună. Săptămâna asta trebuie să o trimit la Timişoara. Cine nu-i gata îl iau cu lopata! E atât de greu când te împrăştii în prea multe... ori le faci pe sfert pe toate, ori una o faci mai bine şi cealaltă mai puţin bine! Nu vreau foarte bine, nu de data asta, vreau doar să le fac bine pe amândouă, şi licenţa şi teatru.

Mai am două săptămâni în care trebuie să învăţ pentru examenul mare dinaintea licenţei, după care după o pauză de două zile, vine prezentarea licenţei. Va fi puţin greu şi cu sesiunea de la teatru şi cu licenţa, dar dacă am putut până acum, mai am un hop şi gataaa!

Doamne, îţi mulţumesc şi ajută robului tău şi mai departe!