Ninsoare rătăcită în ochi de petală,
Tu iei cu mâna somnul de odinioară.
Vorbeşti răstit sub chip de nor aburind
Şi măsori căldarea cu gura-ţi ţepoasă.
Un individ se-arată plin de bube
Un câine turbat îşi ţese colţii-n prag
O carte înghite pământul
Şi numai unul mai priveşte cu drag.
Necunoscut e el în umbra umezită
Şi dus e leacul ce umplea paharul.
Această soartă a fost hărăzită
Şi trebuie însuşit darul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu