Stropitori

Am auzit ieri un băiat spunând că nu vrea să trăiască mult. Eram concentrată la o partidă de şah pe care o jucam cu un alt băiat şi nu ştiu de unde, am auzit această concluzie a lui. Altceva nu îmi amintesc să fi auzit din discuţia lui cu partenerul meu de joc, eram cu siguranţă prea prinsă în partida de şah, dar lucrul acesta a fost perceput de urechile mele şi am ridicat capul instant, uitând unde mă aflu. L-am privit pe tip şi uitându-mă la el, încercam să înţeleg de ce a spus aşa ceva. În timp ce mintea mea căuta răspunsuri, el revenise calm la calculator pentru a schimba muzica. Norocul meu a fost că la aceeaşi masă se afla şi calculatorul, în aşa fel încât am putut să-l întreb direct "De ce spui că nu vrei să trăieşti mult?"

De când auzisem afirmaţia lui şi până să îi pun întrebarea, nu cred să fi trecut mai mult de două secunde şi în tot timpul acela parcă îi citeam răspunsul amar pe faţă. Douăzeci şi doi de ani, nu cred să aibă mai mult. Mi-a răspuns că "Viaţa e frumoasă şi merită trăită până la treizeci de ani, atât." Nu am avut putere să îi dau vreo replică sau să continui în vreun fel discuţia. De ce anume, nu ştiu, dar m-a durut să aud că e nemulţumit de viaţa pe care o trăieşte. Sau poate că e prea mulţumit şi nu îşi închipuie cum va fi viaţa cu responsabilităţi. Nu îi cunosc trecutul şi nici nu m-a interesat să îl aflu. Mi-l pot imagina, după cum l-am văzut comportându-se în timpul pe care l-am petrecut la grătar cu toată gaşca.

Oricum ar fi, nu ai cum avea o părere bună despre tine atâta vreme cât nu ştii să apreciezi viaţa şi tot ce poate ea oferi, înlăturând aspectele negative pe care le cunoaştem cu toţii. Până la urmă putem trăi în propria noastră piscină, chiar dacă la nici doi paşi dăm de mocirla vecinului. Important e să ne vedem de piscina noastră. Am auzit un student la teologie, acum 2 săptămâni, spunând că singurul scop real al nostru în viaţă e să ajungem în rai, adică să ne mântuim. Celelalte scopuri greşit denumite astfel de către toate ştiinţele, nu sunt decât părţi de la sine înţeles pentru toată lumea: să am un job, să mă căsătoresc, să am copii şi să trăiesc împăcat cu mine. Sunt părţi care nu trebuiesc îndeplinite de toată lumea, nu e obligatoriu. Mai important e unde ajungi după toată existenţa ta, acela e scopul de care trebuie să ne vedem. Iar afirmaţia "eu nu vreau să trăiesc mult", iese deja din tipar, încalcă regula creştină. Şi eu mai afirm că m-am săturat de viaţa asta de rahat şi câte altele, dar încerc uşor, uşor să mă culeg de pe jos. Sper să se culeagă şi tânărul de care vorbesc. Contează şi cum anume ne culegem.

Din nou, complexitatea asta umană care ne împrăştie. În loc să fim jeturi şi nu stropitori.