Nu ştiu cât de drept este să nu-ţi doreşti ceva şi să ţi se ofere sau să îţi doreşti din tot sufletul şi să nu primeşti. E vorba despre acelaşi cerc bătrân în care rişti să ameţeşti dacă te învârţi prea tare, indiferent că o iei spre dreapta sau spre stânga. Cuvintele însă nu sunt aceleaşi, iar simţirea încearcă să rămână fidelă până la capăt. Până la proba contrarie. Atunci abia începe adevărata analiză. Când răspunsul e final. Pentru că degeaba stoarcem şi dăm naştere unor cuvinte aşa... "din poignee", cum se spune. E doar un poignee care îşi permite orice, până la urmă. Marea lipsă e bandajarea lui atentă în manieră autentică.
Se mai întâmplă...
RăspundețiȘtergereZile magice!