Mulţumesc!

Da, azi e ziua mea. 24 de fire au crescut. Îmi doream cândva, până nu demult, să ating suta, după care zbeeng, pot pleca în nemurire. Azi nu mai vreau sute, vreau zeci sau cât o fi. Sănătatea e cea mai importantă şi dacă Dumnezeu mi-o dă, să mă ţină cât va vrea el, îmi voi alege eu cum să-mi duc zilele şi voi fi mulţumită.

Să nu vă pară sinistră melodia aleasă pentru acest moment. Chiar cred că toate cântecele de La_Mulţi_Ani, nu fac altceva decât să ne împingă către un abis al minciunii. Altceva trebuie să cunoaştem noi. Dar nu am să încep să filozofez. Nu. Nu astăzi.

Astăzi voi uita de probleme, de mine şi de ceilalţi. Nu-mi rămâne decât să mă mir de fiecare secundă, de fiecare moment, să trăiesc clipa cum se spune; în funcţie de imboldurile primite din jur, căci eu îmi propun să am o zi cât se poate de calmă, fără stres sau gânduri împrăştiate la te miri câte. Doar eu şi eu şi iarăşi eu, în liniştea unei zile de 19 Mai 2010.

La Mulţi Ani, Anca!