Antoniu şi Cleopatra

Cleopatra : "Acum nu sunt decât femeie supusă durerii ticăloasă. Ca o fată ce mulge-n grajd şi mătură prin curte. Atât mi-a mai rămas. Şi ce să fac? Să zvârl cu sceptru în zeii fără suflet şi să strig că până-a ne fura ei giuvaierul, această lume ca a lor a fost? La ce mi-ar folosi? Dacă răbdarea e tâmpă şi zbuciumul e pentru câini turbaţi, e un păcat să ne-aruncăm în hruba morţii cât încă n-a-ndrăznit să vină ea la noi? Ei, ce-i curaj! Dragele mele dragi, priviţi! Lumina noastră s-a sfârşit, s-a stins. Să-l îngropăm pe-acest nobil brav după cel mai ales tipic roman şi-apoi să ne luăm viaţa după mândria morţii. Să mergem, hai, urmaţi-mă domniţelor, veniţi, veniţi prieteni, nu ne rămâne decât tăcerea şi-un cât mai scurt sfârşit."