Mă frământă o mare întrebare. Nu vrea să iasă, în schimb. Rămâne în suflul personal şi atacă oasele, părul, spiritul, carnea, tot. Nu ştiu în ce anume vrea să mă transforme. Într-un ghiozdan şi atât? Nu în asta constă bagajul. Trebuie să încep să scot din cărţi, caiete, notiţe, foi şi foicele. Chiar şi creioanele trebuiesc aruncate. Nu oricum, ci cu grijă. Dar nu o grijă controlată, una văluroasă. Aşa cum vrea ea şi cum ştie mai bine. Din mine. Fără vreun fel de indicaţie preţioasă. Nicidecum. Orice mic indiciu, impuls şi paam, pe apa Sâmbetii s-a dus focul!
Cât? Când? Cum, în ce fel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu