A fost frumos la Iaşi. Exceptând partea urâţică în care am fost nu pe deplin, dar 90 % neglijaţi de cei care trebuiau să se ocupe de noi, câştigătorii provinciali ai Iaşului (Eu şi Bianca, o fată venită tocmai de la Timişoara). Oriunde şi oricând luăm decizii care ne aduc atât avantaje, cât şi dezavantaje, nimic nou sub soare! Aşă că nu are rost să expun părţile negative, pentru că oricum sunt sigură că nu le voi uita, eu în general tind să îmi amintesc în timp, doar momentele acelea urâte.
Am vizitat parcul Copou, o minunăţie de parc, o frumuseţe rară. Sute de lalele de toate culorile, şi o adevărată coroană de ramuri deasupra capului... foarte frumos. Plus că noi ne plimbam şi prin ploaie, pentru că din păcate Sâmbătă, până mai pe seară, nu am prins vreme frumoasă. Aşa că aerul proaspăt cu aromă de ploaie te îmbălsăma efectiv. Am vizitat Muzeul Unirea, cel a lui Alexandru Ioan Cuza, Muzeul lui Mihai Eminescu şi Grădina botanică. Pentru că ploua şi activităţile în aer liber programate pentru festival au fost amânate, ne-am îndopat cu muzee şi frumuseţi ale oraşului. A meritat. Seara a fost o mică petrecere cu specific francofon, iar Duminică am dormit ca purcicii până la 12 jumătate, am fost în oraş să halim şi ne-am întors în cameră şi am jucat remi până la 5 jumătate când am plecat spre locul unde avea loc festivitatea de premiere. Şi să nu vă spun că am ieşit pe primul loc la remi. Din coadă! :-) Am jucat 4 oameni. Măcar e un prim loc, nu? chit că e din coadă :-)
Şi uite aşa, s-a făcut ora 6 seara şi a venit momentul premierei. Locul 3 la secţiunea studenţi, je! 7 cărţi şi 100RON. Nu mă aşteptam să primesc bani, a fost o surpriză plăcută. Şi la cât mă ironizam eu, cu locul 3 din câţi participanţi? 3? am aflat că juriul a avut de ales dintre sute de poezii. N-or fi chiar 945 de poezii, dar vreo 102 or fi fost. Mă rog, m-am simţit bine. Nu mă laud, dar mă bucură să cunosc latura aceasta. Şi asta nici măcar nu înseamnă că poeziile mele au fost extraordinare, pentru că oricum totul e subiectiv la urma urmei. Dacă ar fi fost o altă comisie, cu alte teorii personale despre viaţă, jurizarea ar fi fost alta. Până una alta, a fost o experienţă frumoasă, pe care o păstrez în suflet.
Am vizitat parcul Copou, o minunăţie de parc, o frumuseţe rară. Sute de lalele de toate culorile, şi o adevărată coroană de ramuri deasupra capului... foarte frumos. Plus că noi ne plimbam şi prin ploaie, pentru că din păcate Sâmbătă, până mai pe seară, nu am prins vreme frumoasă. Aşa că aerul proaspăt cu aromă de ploaie te îmbălsăma efectiv. Am vizitat Muzeul Unirea, cel a lui Alexandru Ioan Cuza, Muzeul lui Mihai Eminescu şi Grădina botanică. Pentru că ploua şi activităţile în aer liber programate pentru festival au fost amânate, ne-am îndopat cu muzee şi frumuseţi ale oraşului. A meritat. Seara a fost o mică petrecere cu specific francofon, iar Duminică am dormit ca purcicii până la 12 jumătate, am fost în oraş să halim şi ne-am întors în cameră şi am jucat remi până la 5 jumătate când am plecat spre locul unde avea loc festivitatea de premiere. Şi să nu vă spun că am ieşit pe primul loc la remi. Din coadă! :-) Am jucat 4 oameni. Măcar e un prim loc, nu? chit că e din coadă :-)
Şi uite aşa, s-a făcut ora 6 seara şi a venit momentul premierei. Locul 3 la secţiunea studenţi, je! 7 cărţi şi 100RON. Nu mă aşteptam să primesc bani, a fost o surpriză plăcută. Şi la cât mă ironizam eu, cu locul 3 din câţi participanţi? 3? am aflat că juriul a avut de ales dintre sute de poezii. N-or fi chiar 945 de poezii, dar vreo 102 or fi fost. Mă rog, m-am simţit bine. Nu mă laud, dar mă bucură să cunosc latura aceasta. Şi asta nici măcar nu înseamnă că poeziile mele au fost extraordinare, pentru că oricum totul e subiectiv la urma urmei. Dacă ar fi fost o altă comisie, cu alte teorii personale despre viaţă, jurizarea ar fi fost alta. Până una alta, a fost o experienţă frumoasă, pe care o păstrez în suflet.
Anckhiy,
RăspundețiȘtergereNu intamplator , la tine, casuta este vopsita in verde.Creeaza o stare de bine.
Ma bucur ca ti-a fost bine. Si mai tare ma bucur, ca poti privi intr-un fel anume partea neplacuta a lucrurilor!
Te subestimezi. Nu este chiar de ici , de colo, sa castigi un premiu pentru versuri in limba franceza.
Sincere felicitari! Si la mai mare!
Mă bucur pentru starea de bine pe care o simţiţi vizavi de căsuţa mea.
RăspundețiȘtergereMă subestimez poate pentru că nu mă interesează să excelez în domeniul acesta, deşi mă bucură să văd că ceea ce scriu, place, e apreciat. Şi într-o zi chiar vreau să aşez totul între coperţi. Ceea ce scriu în poezie sunt eliberări, exprimări personale. Şi de aici intervine subiectivismul fiecăruia.
Mulţumesc pentru cuvinte.