De ce plangi cand marea e albastra si pomii inverziti zambesc? Tristetea nu e pentru ochii care pot vedea. Zilele trec si oamenii se duc. E firesc, uman, un dat de la Dumnezeu. Te iubesc dar nu clipesc. Te vad acum, te cuprind, iti soptesc infinitul, dar maine voi fi in coltul celalalt. Nu lasa oceanul sa reverse, permite-i sa incante lumea cu valurile lui suave. Tehnica universala rosteste in fiecare clipa fara a carti, tu de ce ai face-o? Pentru ca te doare, pentru ca te revolti, pentru ca nu esti de acord cu mersul general valabil al lucrurilor? Pentru ca vrei un loc al tau si al tuturor celor partasi trairilor semnificative din viata ta?
„De fiecare data cand intalnesc pe cineva si simt o rezonanta puternica, sufletul meu plange in momentul in care etapa s-a incheiat si cararile se despart. Un simplu telefon nu imi pare suficient, ba chiar ma enerveaza. Nu recunosc durerea, doar privirea ochilor sopteste dorul care va domina peste timp.”
Fiecare are un drum presarat cu frunze de toamna multicolore. Rosu aprins, galben ruginiu, un verde pal, portocaliu de foc. Undeva in zare un soare apune. Cerul va exploda curand. Lava pamantului va clipoci unindu-se cu cerul. Vor curge lacrimi de foc de printre norii vaporosi. Pamantul isi va aduce aminte de muzica sufletului si va permite codrilor sa se deschida. Va ramane un simplu glas aproape stins, transformat in porumbel.
Ce e micut si da din coada? Un catelus care va creste mare. Perpetuarea preferentiala gadila. Cand vei ajunge steaua bradului de Craciun, cheama animalele padurii si pregatiti serata clatitelor.
„De fiecare data cand intalnesc pe cineva si simt o rezonanta puternica, sufletul meu plange in momentul in care etapa s-a incheiat si cararile se despart. Un simplu telefon nu imi pare suficient, ba chiar ma enerveaza. Nu recunosc durerea, doar privirea ochilor sopteste dorul care va domina peste timp.”
Fiecare are un drum presarat cu frunze de toamna multicolore. Rosu aprins, galben ruginiu, un verde pal, portocaliu de foc. Undeva in zare un soare apune. Cerul va exploda curand. Lava pamantului va clipoci unindu-se cu cerul. Vor curge lacrimi de foc de printre norii vaporosi. Pamantul isi va aduce aminte de muzica sufletului si va permite codrilor sa se deschida. Va ramane un simplu glas aproape stins, transformat in porumbel.
Ce e micut si da din coada? Un catelus care va creste mare. Perpetuarea preferentiala gadila. Cand vei ajunge steaua bradului de Craciun, cheama animalele padurii si pregatiti serata clatitelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu