Printre fire

Am obţinut locul trei în urma unui concurs de poezie în limba franceză. Locul trei, oare din câţi participanţi? din trei? :-) Concursul s-a desfăşurat prin intermediul unei asociaţii studenţeşti din Iaşi, iar premierea va avea loc Duminică seara, pe 25 Aprilie. Nici să merg acasă, care vorba aia, e la o oră distanţă de Sibiu, nu am chef şi nici timp, şi mă trezesc eu să merg la Iaşi? 12 ore de tren? Da' tot mă duc, im sorii! Mă duc să-mi ridic premiul. Nici nu ştiu în ce constă şi nici nu are importanţă. O diplomă de pus la dosărel. O mulţumire sufletească. O amintire frumoasă, o bucurie.

Parcă mă şi văd când eram mică şi participam la concursurile de şah de unde uram să mă întorc fără diplomă, motiv pentru care probabil şi veneam acasă măcar cu menţiunea I. Am vreo 4 diplome. În fiecare 1 Iunie eram prezentă la competiţie. Când am intrat la liceu mai greu participam, pentru că nu aveam cu cine concura din categoria mea. Mă rog, vremuri apuse...

La concursuri de poezie în limba română am mai participat dar nu am luat nimic şi iată că obţin în limba franceză. Trei poezii în franceză. Plus multe altele în română. Îmi place poezia. În special să o scriu. Nu că aş avea talent, nu cred că există poeţi sau scriitori talentaţi, cât mai degrabă inspiraţi. Ca o libertate a cuvântului. Cuvântul aşternut. Ce nu poţi rosti, scrii. Ce nu poţi descărca verbal, scrii. Ce simţi că explodează în tine, scrii. Atâta timp cât nu e scremut, e bine. Se simte. De aceea unele poezii atât de simple, ne plac de parcă ar fi parte din noi, iar altele nu. E o scremere sau o naturaleţe. E frumos sau nu. Ne place sau nu.

Trebuie să vină, să fie ca o eliberare. Un crez al sufletului.

Vineri plec la Iaşi. Mă întorc Luni. Sunt zilele francofoniei acolo. Vor fi evenimente de tot felul, încă nu cunosc exact programul. Am emoţii. Nu ştiu dacă ar trebui sau nu, dar am.