Ai nevoie de un cadou. Fie şi numai o plăsuţă mică, roşie, în care cândva şi-a găsit locul o frumoasă brăţară de aur. Brăţara acum nu mai contează, mâna s-a îngroşat şi nu mai este bună. Ai crescut şi visurile s-au schimbat. Ai nevoie de un cadou. Dovada vie a faptului că ţine la tine. Nu degeaba se doresc fapte, nu vorbe, nu-i aşa? Iar acesta este un fapt.
Dar ceaiul pe care ţi-l pregăteşte în fiecare dimineaţă, cu aromă proaspătă de portocală? Masajul de seară după o zi plină şi obositoare? Ştii tu cu câtă dragoste te priveşte seara după ce adormi şi ce frumoase poveşti îţi sopteşte în somn? Toate astea pare că nu le mai vezi. O plăsuţă care în timp se deteriorează, peste care se depune praful şi care nu-ţi va oferi niciodată căldura aceea. După un timp, o vei arunca. Vei avea atât de multe lucruri, că nu vei mai ştii ce să faci cu ele şi nu o să te intereseze decât să eliberezi spaţiu pentru altele noi.
Şi ce vei face totuşi, dacă la un moment dat, nu vei mai primi?
Punguta, neinsemnata, de exemplu, daca ai gasi-o pe strada, este, in esenta, un poem.Cate vorbe ar fi vrut sa-ti spuna atunci cand ti-a strecrat-o in palma deschisa..
RăspundețiȘtergerePastram, adunam , ascundem( nu stii , inca, faza asta) tot felul de maruntisuri. Daca ar vorbi, ai avea inca o biblioteca. Inca una.
Fara ele, casa inimii ar fi saracacioasa.
Pastreaza punguta! ( reciteste-o!)
Am citit de câteva ori ce mi-aţi scris, ca să înţeleg cu adevărat mesajul.
RăspundețiȘtergereAm s-o păstrez, mulţumesc!