duminică, 18 aprilie 2010

Iubiri în natură


Vântul sufla şi mâinile zburau. Totul pătrundea în suflet şi în privirile ochilor închişi. Cele mai tainice şi nostime părţi ale corpului, primeau căldura vântului care aducea răcoarea. Păreau să se învârtă până şi ramurile copacilor, când de fapt jocul bucuriei şi mişcările braţelor construiau totul. Soare cald şi dulce. Vânt gingaş răcoros. Parcuri şi multe şiruri peste tot de-a rândul. Câini fideli şi zâmbete de copilaşi. Păsărelele bucuroase şi mugurii ce abia au aşteptat reluarea vieţii locurilor binevoitoare.

Plimbări fără gând prin natura ce prinde tot mai multă culoare. Ca o descătuşare. Priviri galeşe şi respiraţii în ritmul polenului. Duminica, Sâmbăta... în toate zilele. Aş rămâne şi o viaţă întreagă în natură. Fără să mănânc, să dorm, să beau, să mă mişc. Să stau doar şi să-i primesc trecerile. Să privesc şi să surprind fiecare transformare. Fiecare firicel de nor, fiecare foiţă de rază de soare... să număr stelele şi să absorb ploaia.

Ajutor necondiţionat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale