Cineva

Nu e scris în nicio carte, nu există definiţii. Există doar un corp care vibrează. Nu are nici nume, decât un alt corp mai mare şi mai puternic deasupra lui care decide pentru fiecare particulă respiratorie. Punct.

Aştept să mă trezesc

Îmi sunt mâinile pătate şi gândurile tulburi.

Am comis-o din nou.

Nu ştiu câte rugăciuni mai trebuiesc

ca să mă vindec de păcatul acesta.

Adorm cu ochii mici

şi mă trezesc cu ei şi mai mici,

privind în golul sufletului.

Remuşcări.

Cine spune că odată ce alegi calea rugăciunii,

scapi de probleme şi necazuri,

când de fapt, atunci încep ele

să apară în chip mai viclean?

Chiar şi rugăciunea e grea;

e uşor să o spui,

greu să te ţii de ea,

e mai greu să crezi

şi mult mai greu să o primeşti 

cu adevărat.

Am crezut prea uşor în ajutorul imediat;

m-am convins cu greu

de drumul plin de praf al vieţii.

Asta nu înseamnă, însă, că deţin vreun secret.

E pur şi simplu o luptă;

cu demoni, cu vânt, cu animale sălbatice,

cu mâinile mele, cu gânduri haine.

La fiecare pas, fac un pas înapoi.

Alteori o jumătate, dar chiar şi aşa, avansez.

Mai încet, ce-i drept,

dar chiar şi ploaia ne mai lasă

cu legumele uscate.

Pete.

Mari şi mici, foarte rar minuscule.

Le simt la secundă.

Când eşti prea credul,

te calcă propriile-ţi pete pe picioare.

Doare.

Să mă trezesc, înseamnă lacrimi

pentru ceilalţi,

înseamnă să-mi cunoască şi alţii lacrimile;

să continui, înseamnă lacrimi

doar pentru mine.

Astăzi, lacrimile pentru ceilalţi sunt prea ciudate.

Eşti prea slab, prea mic, eşti prea ciudat.

Dacă le ţii doar pentru tine, iarăşi nu e bine,

dar nici timp nu au ceilalţi să-ţi culeagă lacrimile.

Şi uite-aşa… te lupţi cu aerul.

Chiar vor veni zile când aerul va fi cu porţia.

Iar eu mă pătez, pentru că nu ştiu încă negocia;

cu mine. Oare chiar ştiu unii negocia atât de bine

sau păstrează lacrimile bine, numai pentru ei?

Unele pete nu sunt deloc pete,

vânătăile sunt direct trepte pentru curcubeu,

iar eu fac paşi înapoi.

Nu sunt un rac mascat,

dar îmi pătez singură drumul şi trebuie curăţat. 

Încercări; până la noi încercări.

Iluzii… 

Miile încercări! Le iubeşti sau le respingi.

Le-am tot neglijat.

Am aşteptat norii şi apele să se unească, mai degrabă. 

Chiar şi aşa, aştept să mă trezesc.

Frică.

De guri, de stele. Nu e nici un secret. E o luptă.

Cu pete pe obraji, pe mâini, pe tălpi.

Safe

Caut un tunel; cu licurici. Licurici albi - gălbui. De ce îmi plac trandafirii galbeni? Pentru că sunt galbeni şi pentru că au ţepi. Pentru că sunt bolnavă. Şi despre Bacovia se spune că se scălda în alte nisipuri; mişcătoare. Căldura vine din stânga şi o ia uşor, în sus. M-am trezit pe un cocor zburând în înaltul ceriului, deasupra mării în care oglindea soarele. Singurătatea e tristă uneori, dar "cum pot să spun că-s singură când lumea-ntreagă, asupra mea, privirea-şi aţinteşte?"