vineri, 7 februarie 2014

Corp, minte, suflet...


Un lucru îmi este clar: plătim pentru orice în viaţa asta. Că este un zâmbet larg pe care l-am oferit cuiva, primim bine înapoi. Că trimitem energii negative, atragem gânduri bulversante şi stres... suntem optimişti şi plini de energie, ne simţim pregătiţi să acceptam viaţa aşa cum este. Singura energie periculoasă este cea sexuală; pe ea nu o putem controla sau mai bine spus nu este bine să o controlăm. Avem nevoie să eliberăm ceea ce colcăie în noi, însă energie sexuală nu înseamnă că doar actul sexual în sine te eliberează. Muzica, sportul, teatrul, bungie-jumping, înotul, activităţile de creativitate, un picnic în aer liber pe malul lacului te pot elibera la fel de bine. Dacă starea de bine e prezentă şi sufletul zâmbeşte, eliberăm cele mai esenţiale energii sexuale şi echilibrăm matricea umană. Echilibrul în viaţă este elementul cheie şi fiecare se cunoaşte pe sine însuşi în aşa fel încât să găsească personalizat procesul de echilibru emoţional, mental şi trupesc.

marți, 4 februarie 2014

Dilemas


Şi iată-ne ajunşi la aceeaşi dilemă. Fără prea multe înţelesuri pentru cititor, continui să be vigilent with the future and the steps that I do. 'Because for love sometimes you don't ask, it just comes and then you're finished... no more steps back, no more time for you, no more attention to work, no more nothing! Absolutelly nothing. And maybe is that kind of love you never expected to happen, you never thought about and you're never going to exposure with in public. It's just the flame, the unforbiden flame that comes from both sides and you don't know how to stop it, but you try to. And it's totally unsuccesfully for the beginning. You look at him and you know you shouldn't... he looks at you and he knows he shouldn't. All you're talking has more sense now and sends you directly to the unbelievable path of love. But it shouldn't and how can this be stopped? I guess time will say its verdict. And it will be too sad to vanish all the wishes that you once had just because the man you love in an unforbidden way is the one that guides you every day.

Why can't we share all the love we have? Why do we think about sins? Why do we think about God and about the others? Why don't we think about us more than anything else? What is love, actually? Is it all about adoration and respect (for that human quality and professionalism)?

When you know you love it's all that matters and things can become subjective. Let's see what time can bring to our lives.

duminică, 2 februarie 2014

Life is short


Te-ai îndrăgostit vreodată de cine nu trebuie sau nu e voie? Ai simţit vreodată că ai atât de multă dragoste de oferit, dar nu ai cui să o oferi pentru că persoana pe care o iubeşti nu împărtăşesşte acelaşi sentiment cu tine sau pur şi simplu nu e voie să iubeşti persoana din mintea ta? 

Eu am simţit asta de foarte multe ori. Sunt persoane pe care le întâlnesc în viaţa mea şi pe care le admir profund profesional şi din punct de vedere al calităţii umane. Sunt persoane pe care dacă ajung să le cunosc mai de aproape, devin la fel de apropiate în inima mea. Sunt persoane cărora vreau să le împărtăşesc parte din mine şi ceea ce am eu mai gingaş de oferit. 
Dar viaţa ne interzice lucrul acesta din diverse şi diverse motive. Uneori persoana pe care o îndrăgeşti enorm este de acelaşi sex cu tine, alteori persoana este de sex opus, dar căsătorită şi cu familie frumoasă de foarte mult timp, alteori pur şi simplu intervine distanţa sau poate chiar nu vrei să întrerupi vraja şi laşi lucrurile să se desfăşoare la nivel energetic şi atât. Alteori tu însuţi eşti căsătorit. Sunt persoane pe care îţi doreşti să le ai în preajma ta cât mai mult timp, sunt persoane pe care le priveşti de la distanţă şi le iei în braţe de zeci de ori în mintea ta, persoane calde şi persoane care vor rămâne în inima ta pentru totdeauna.
Şi ce păcat când acea persoană este în etate şi timpul pe care îl mai poţi petrece cu ea se scurtează în fiecare zi tot mai mult... şi din nou apare lacrima pe obraz la ştiinţa că totul în viaţă este efemer, fir-ar să fie! Am o problemă cu lucrul acesta. Nu sunt de acord cu faptul că în viaţă trebuie să îi pierdem la un moment dat pe cei dragi nouă. Cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, trec prin viaţa aceasta încercând să accept toate câte mi se dau şi câte există deja. Sunt un om entuziast, un om plin de energie, un om cu zâmbetul pe buze, dar melancolic... "iubesc profund atunci când iubesc şi de aceea mă doare"

Mă rog la Dumnezeu să-mi dea simplitate în gândire şi în acţiunile mele, să îmi dea putere să accept firul vieţii şi încredere să merg întotdeauna mai departe, indiferent de ceea ce se întâmplă. Amin!


Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale