miercuri, 29 aprilie 2009

Unul, pentru toti!

Lasa tigarea, s-ar putea sa te arzi; fumul nu iti face bine nicicum, si ai putea avea mari probleme de sanatate mai tarziu. De ce arunci sanatatea si banii pentru un lucru care creaza viciu? Nu iti place sa ai degete frumoase, carnoase, sanatoase? Vrei tot culori amestecate sub tot felul de forme scarboase care creaza mirosuri neplacute! Dai mana in fiecare zi cu prieteni de-ai tai, cu persoane importante… nu ti-e rusine sa le dai jegul tau? Tie personal iti place sa fii jegos? Cu ce drept tu, imi dai mie, nefumatorului, bacterii? Ca tie iti place sa te lafai printre ele, problema ta, dar pe mine scuteste-ma de acesti paraziti!

....................

Nu-ti voi spune ca fiecare tigara iti reduce viata cu 2 minute, pentru ca in nenumarate randuri fumatorii, multi dintre ei inraiti chiar, au dus-o mai mult decat ceilalti! Dar igiena ta e mai importanta si aspectul mainilor la fel! Cat de mult ai ajuns sa te respecti!

.....................

Aaa, si sa nu ma iei cu: “eu fumez cu stanga, tocmai pentru a nu le transmite prafurile mele celorlalti, atunci cand dam mana.”. Tu nu iti impreuni niciodata mainile, nu le ai niciodata reci si vrei sa te incalzesti putin, moment in care iti iei mana stanga in palma dreapta sau invers? Nu pui mana pe mobil cu mana dreapta, dar si cu cea stanga?Nu crezi ca microbii tai se transmit si prin aer? Si uite asa, orice ai face, si eu nefumatorul, ma intoxic cu toxinele tale...

Parerea mea, RUSINE!

Tu, eu, noi...

video

Atat de mult imi place melodia aceasta... o exersez la chitara pentru examenul de la instrument si nu ma mai satur de cantat! Saptamana trecuta am ascultat-o pentru intaia oara, nu inteleg cum de mi-a trecut pe langa urechi de atatea ori, de la aparitia ei.
Nu am gasit nici un videoclip original, decat de pe la concerte, insa nu se aude bine asa ca am postat un clip gasit cu diverse imagini, care se deruleaza!
Adorm si ma trezesc cu ea in gand, ma ajuta sa elimin gandurile nepotrivite...

Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea mea, si-as vrea
Sa inving tristetea grea.

Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis cobori
In tot ce ating in jurul meu

Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand.

Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta.

Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult

Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, estï tu
Nu pleca nu spune nu...

marți, 28 aprilie 2009

Ca niciodata...

Panica, probleme, decizii importante… o zi atat de intensa astazi, incat nu imi vine sa concentrez nimic… am umblat atat de mult cu pejosu’ pentru a rezolva cu niste carti si ce am de spus este doar ca am observat atat de multe in jurul meu in aceasta zi si din cauza panicii pe care o aveam in mine totul imi parea tragic, agitat, morbid, lipsit de diplomatie si frumusete! Observam totul si traiam in acelasi timp gandurile mele care ma apasau fara incetare! Cine stie ce gandea lumea despre mine, mai ales ca multi cu care m-am intersectat si am dialogat, nu ma cunosteau; nu ca m-ar interesa, dar nu ma recunosteam eu pe mine, niciodata nu am fost atat de aeriana si neasezata!
................
Eu sa recunosc ca sunt in deruta si confuza? Niciodata, dar se pare ca am atins acest prag aseara si astazi de dimineata, in asa fel incat am luat o decizie importanta care va cauza daune pe o parte, insa bucurie si multumire pe cealalta parte! Daca o iau sufleteste, latura cu dauna e mult mai importanta si in mod normal as fi facut orice sa evit acest lucru, insa nu toate sunt intotdeauna cum ne dorim si mai trebuie si cate o decizie radicala, asa… mai ales ca eram speriata pentru cealalta latura care in final va iesi bine de pe urma deciziei! Cand intervine ceva de forta majora, nu ai de ales… ai timp si dispozitie sau nu, asta e, cauti, renunti la altele, toate trebuiesc rezolvate intr-o masura sau alta!
................
Nu caut intelegere, decat rezolvare; cum am spus de atatea ori… noi suntem responsabilii faptelor noastre si trebuie sa ne asumam riscurile, consecintele! Gresesti, platesti! Poate totusi nu pierd atat de multe, timpul le rezolva pe toate, recuperez.
................
Treaba cu panica e destul de grava atunci cand intervine, e important sa stii cum sa o controlezi… sper sa o pot controla bine saptamana asta si in perioada ce va urma. Un necaz nu vine niciodata singur! Cred ca ne-am plictisi daca nu am avea probleme, dar parca si o suta deodata pe cap, e prea mult!
................
Exagerez oare? Poate ca sunt atatia care o duc si mai intens, cu stres mult mai mare pe cap, dar fiecare isi duce propria cruce si are impresia ca a lui e atat de grea… of, oofff!
................
Noroc cu putinii prieteni care ma sustin si ei cum pot; putini, dar buni… plus parintii fara de care as fi la pamant!
................
M-am mai linistit fata de cum eram aseara inainte de culcare si azi-dimineata cand m-am trezit.
................
Calm, rabdare, perseverenta, asezare, optimism, sapaturi, lupta!

luni, 27 aprilie 2009

Sah Mat!

Te invit la un sah, jocul mintii! E foarte greu in prezent sa gasesti un partener pentru acest joc; e chiar atat de neinteresant sa iti pui mintea la incercare, sa incerci strategii, sa lupti sa dai sah-mat, sa gasesti solutii pentru a cuceri piese sau pentru a iesi din situatii dificile?
Uaau, eu am pus pentru prima data mana pe o piesa de sah, la varsta de 5 ani cand jucam la tara cu bunicul meu. Ma lasa intotdeauna sa castig, imi explica mutari, ma mai ierta cand greseam... daca pierdeam ma ofticam si imi pierdeam interesul pentru joc, pentru ca imi era ciuda! Cand deja crescusem mai mare, am inteles ca de fapt trebuie sa ajung in asa masura incat sa-l depasesc cu adevarat pe adversar si ajunsesem sa simt momentele in care vroia sa ma lase sa castig si il certam, vroiam lupta adevarata! Jucam apoi cu parintii, cu fratele meu si cat de mandra eram atunci cand castigam cinstit!
O viata intreaga am jucat acest joc si nici acum nu sunt satula de el; pana acum 4 ani cand am terminat liceul, jucam foarte des, in fiecare weekend, am participat la foarte multe competii cu ocazia zilelor copilului, am diplome pentru locurile fruntase, ma mandresc cu aceasta abilitate de a cunoaste tainele sahului!
...................
Dupa parerea mea, cred ca o persoana din 10 a auzit de jocul acesta si stie cat de cat regulile, in asa fel incat sa poarte o competitie extrem de usoara pentru adversarul lui mai puternic, dar cred ca abia 1 din vreo 30 daca nu cumva si mai bine, stie sa joace pe bune sah, cu tehnici, placere, experienta, pasiune!
Nu stiu daca e de rau sau de bine, nu e jocul fara de care nu te poti lipsi in viata, dar e totusi o metoda prin care mie personal imi place sa ma destind si cred ca multi ar trebui sa invete acest joc!
Duminica am avut parte de o partida tocmai in centrul Sibiului, in parculetzul de langa Filarmonica, pe locul pregatit cetatenilor, cu piese mari si atractive pentru lume! Imi era dor, nu am mai jucat de mult si e pacat ca dintre toti cei pe care i-am mai intrebat la camin si la facultate daca stiu sa joace si daca ii intereseaza o sesiune de, ma doare sa spun ca nu am reusit sa imi gasesc decat un partener!
..................
E important sa stii totusi mutarile de la sah si in viata; ea insasi este o tabla de sah in care tu esti cu albele, iar negrele reprezinta viata, in puterea ei! Numai moartea e provocata de Sah Mat, dar pana acolo, cat de mult poti sa iti pastrezi piesele pe tabla si cat de mult poti evita atacurile?
Nu lasa nici o clipa loc gol pentru Sah Mat, e mai usor sa inveti chiar tu sa dai Sah Mat vietii...

Societate inaripata!

"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite,

Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel."

O poezie al carei inceput imi place foarte mult, restul e narcisism... am eliminat chiar si un cuvant din al treilea vers (femei) si unul din ultimul vers (barbatii)!
Imi place la nebunie pentru ca in manierea in care am etalat-o eu, cuvantul ploaie pentru mine nu are alta semnificatie in afara celei de "dragoste"!
Iubesc dragostea, iubesc cu patima dragostea... impartasita, evident, pentru ca altfel nici ca e posibil, cel putin in cazul meu!
...................
Sunt multi cei care duc in spate o relatie pentru care nu ar arunca nici macar o firimitura de paine, nu de alta dar e pacat, altul ar da orice pentru firimitura aceea si de ce sa nu o detii tu si sa te mandresti cu ea in fata altora, desi nu meriti nimic!
Vesnicele falseturi "Te Iubesc" prin telefon sau in direct, "live", cum e mai popular la moda si toate sictirelile acelea de care nu te poti descotorosi!
Am o gramada de prietene pe care le sfatuiesc sa se desparta de partener pentru simplul fapt, spre exemplu, ca ei isi permit sa inchida telefonul in nas in timpul unei conversatii telefonice! E in regula daca exista o mica disputa, poate nu o fi sfarsitul lumii, pentru ca situatiile sunt multiple si nu se cunoaste motivul discutiei aprinse, insa consider ca simplul fapt ca te manifesti cu lipsa de interes fata de conversatia care poate rezolva 'conflictul', arata gradul 0 de nepasare!
Vinovatii sunt peste tot, motivele "n", complicii si victimele la fel, insa cel mai mult conteaza aprecierea ta fata de tine insuti... cat de mult te iubesti, atata vei obtine de la viata si de la partener! Te iubesti prea mult si te respecti cu strictete, risti sa ramai si singur o viata intreaga pentru ca rar de tot gasesti un asemenea suflet pereche! Trebuie sa fim se pare mai ingaduitori in zilele noastre dar scuza-ma, cat de ingaduitor? Fiecare cu (ne)putintele lui; de ce sa nu ne dorim mai mult intotdeauna? De ce sa nu ne dorim bunastare, dragoste sincera si impartasita?
.....................
Vinovatii de ceea ce ni se intampla, suntem noi, dupa o anumita varsta avem puterea necesara, daca ne-a ajutat Dumnezeu si suntem sanatosi si intregi la minte, sa luam singuri anumite decizii si sa schimbam situatiile in care ne aflam, in mai bine!
Da, fiecare stie ce e mai bine pentru el, doar oare altul stie ce e mai bine pentru tine? Nu fi sever, dar fii sigur pe ceea ce vrei si pe ceea ce cauti, ca sa poti avea! Alegeri, har Domnului sunt destule si decat sa dam nas multora, mai bine achizitionezi "cantitatea" pentru perioada in care iti dai seama daca se merita sau nu si atat, simplu... daca se merita o si cumperi, daca nu, la revedere, magazine sunt destule!
.....................
Dintr-o amestecatura de cantitati iese o omogenitura din care e posibil sa se intoxice si altii si uite asa se impute o societate intreaga!
Eu am pornit pe un nou drum, al dragostei si al frumusetii ei! Toate inceputurile sunt frumoase si promitatoare, iar 'orice inceput are si un sfarsit'! De fiecare data speram ca inceputul pe care l-am apucat, sa dureze haaat, pana la inchiderea ochilor in aceasta lume!
Lumea s-a schimbat, inceputurile sunt cam dese si repetate la aceleasi persoane, asa cum au fost si la mine, nu se pune problema! Ideea e ca inveti din fiecare poveste si te ajuti de asta!
Oare noul inceput va fi si ultimul?
Speranta moare ultima! Trebuie sa ii venim de hac fiecarui detaliu negativ, indiferent ca vorbim de "f" sau "m"!
Toleranta distruge societati!

duminică, 26 aprilie 2009

Vieti senine

Crini imperiali, simbol al frumusetii si mesagerii zeilor, compun un buchet splendid care poate fi trimis unei persoane deosebite.
Eu trimit acest buchet in ceruri, cu flori infinite; sa stii bunico... esti prea sus, dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc! Da, azi, 26 aprilie sunt 10 ani si inca esti vie in inima mea; de acolo de unde esti, sa stii ca te iubesc si stiu ca ai grija de mine in fiecare zi.
Un buchet, ca simbol al nemuririi tale!
...................
E trist sa fim constienti ca viata trece repede, ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum vrem noi, ca nu toti oamenii duc o viata cel putin decenta, ca sunt cataclisme, ca cei dragi ne vor parasi la un moment dat... durerea e inadmisibila! Dumnezeu vede cat de mult ne doare si cu toate acestea, suferintele continua!
Cine e de vina? Adam si Eva, sarpele, toti ceilalti de dupa ei in frunte cu noi? Ma enerveaza numai sa ma gandesc sa pun aceasta intrebare... de multe ori simt ca lumea in care roiesc ar fi putut foarte bine sa se lipseasca de mine, sunt prea inciudata pe tot ceea ce inseamna societatea in care traiesc, sistemul care conduce, regulile vietii si principiile dupa care merg lucrurile! "C'est la vie" sau "Asta e viata" sunt fraze care ma innebunesc, dar pe care le afirm si eu de prea multe ori... cu amaraciune in suflet!
Si pentru ca "C'est la vie" si pentru ca nu te poti perinda prin zilele noastre fara curaj, putere si tarie de caracter, am sa inchei prin a dezvalui teoria mea privind moartea, care de fapt se refera la o lume ce include decat oameni care niciodata nu mor, pentru ca viata e prea dura ca sa mai suferim si pentru ca cei dragi ne parasesc! Nuuu, ei nu mor, traiesc decat o viata paralela in care incidentul nu s-a petrecut si in care toata lumea e fericita la cei 2009 ani pe care ii are sau 20, 493, 1298, in functie de anul in care s-a nascut! Refuz sa cred ca cineva moare... moare decat in viata aceasta prezenta pe care o traim noi si pe care o simtim vie zi de zi. Dragii nostrii iubiti sunt bine acolo unde sunt; ne intersectam des cu ei dar nu ii vedem si nici simti, decat recunoaste cu sufletul! De aceea cred eu ca exista si senzatiile de deja-vu! Cate vieti paralele trebuie sa existe de la Adam si Eva, incepand!
Un singur suflet e sus, acela care vegheaza asupra tuturor, restul e viata sub zeci de mii de forme!
Viata e cum ti-o faci; nu trebuie decat sa lupti si sa te iubesti pe tine insuti, sa iti impui standarde... fara ele, esti ZERO barat!
Iar cei dragi tie, indiferent ca ii vei avea langa tine sau nu, cu tot ce te-au invatat ei mai bun, sunt demni de amintirile tale si de lumea in care tu traiesti!
Nimeni nu pleaca...

vineri, 24 aprilie 2009

Only Time

Dragostea? Ce este ea? Pentru mine e un firicel de ata aflat intr-un balon pe care il porti cu tine toata viata si pe care il arati celorlati atunci cand simti nevoia! Cand doua baloane se ciocnesc, firele ies la iveala, care mai de care cu propriile caracteristici! Nu multi stiu sa aprecieze un "simplu" fir de ata si de aceea pornesc mai departe in cautarea ghemului! Prostii, ei nu stiu ca ghemul nu-l detine nimeni?
O data ce balonul a fost spart si ai si ramas singur, cu ata proprie, nu mai ai acoperamant pentru firicelul tau, paznicul lui esti tu insuti!
Firul meu de ata e galben si a mai fost impartasit, momentan a prins putin o culoare de un gri-galbui, trebuie sa am grija de el, doar perechea lui il poate ajuta sa redevina galben imaculat! Hmmm, grea lupta...What is love but the strangest of feelings? A sin you swallow for the rest of your life? You've been looking for someone to believe in...
Keep looking!

joi, 23 aprilie 2009

Printre lacrimi si cearcane

Crunta menire a noastra... trebuie sa o urmam intocmai; in fiecare dimineata, trezirea de la ora 7, in cel mai fericit caz, printre lacrimi si suspine ca nu se mai poate macar o jumatate de ora de somn; de parca acea jumatate de ora ar multumi pe de-a-ntregul, fiinta umana! Cred ca nu conteaza daca e vorba ca faci in fiecare zi ceea ce iti place sau ca te duci mestecand printre dinti cuvinte numai de tine auzite, pentru ca somnul conteaza mai mult... o cearcana in plus si gandul acela ca ai vrea sa dormi inca 2 zile non-stop, iti influenteaza intreaga zi, motiv pentru care trebuie sa facem ceva, sa fac ceva, ca in fiecare dimineata, lacrimile sa se transforme in picuri de bucurie ca sunt fresh si gata de lupta vesnica!
Pasul 1: punerea in pat inainte de ora 00:00, lucru imposibil de altfel, intrucat atractiile (media sau obligatorii) sunt mari si se lungesc uneori cam prea mult;
Pasul 2: am auzit de terapia auto-motivare in fata oglinzii (nu faci altceva decat sa vorbesti cu tine insuti, iti spui, pe langa cat esti de frumos sau frumoasa, cat de bine te simti tu in acea zi, cat de pregatit esti de o noua zi de munca, cat de odihnit esti si cat de motivat); creierashul tau simte, receptioneaza si esti ca nou?
Pasul 3: exercitiile de dimineata de inviorare: ceva flotari, abdomene, geno-flecsiuni, imediat ce te-ai dat jos din pat si abia dupa ce ti-ai terminat seriile de exercitii, mergi in baie, tragi o dushaiala rapida cu apa calduta si mai dai apoi inca o data cu apa rece, rece... pe ochi ca sa faci trezirea finala!
Ar mai fi pasi? In afara de cel in care iti bagi picioarele... :-)
.....................
Fericit cel care nu e nevoit sa isi faca nervi cu somnul asta, dar daca nu esti nevoit inseamna ca esti om plictisit, nesimtit?! Ce viata poti duce altfel?
...
In caz de femeie, o viata de casnica, speli si stai la cratita toata ziua, stergi praful din 3 in 3 minute, mai holbezi un ochi la vreo telenovela spectaculoasa, te intrebi cu ce ai gresit in viata asta si ti-ai dori si tu sa treci in randul femeilor si sa te trezesti in fiecare dimineata ca sa mergi la un serviciu normal care sa iti faca placere, dupa care sa vii abia dupa 8 ore de lucru acasa si sa faci toate astea (daca mai ai chef)!
...
Daca vorbim de barbat scapat de menirea societatii, ar insemna barbat ratat, clar!
...
Chiar si scriitorii, poetii, artistii adevarati care nu au program social obligatoriu de dimineata, se trezesc la alarma cocosului vecinului, iar punerea in pat nu cred sa fie foarte devreme; eventual, foarte devreme de dimineata, pe la ora 02:00, 03:00!
Cum spunea George Ivascu, care doarme cate 3-4 ore pe noapte de cate are pe cap in fiecare zi: "Ai timp sa dormi o moarte intreaga!"
Cat de crunt si cat de adevarat...
Hai, lasa lacrimile si zambeste!

miercuri, 22 aprilie 2009

E mai mult decat Fagaras, e Oras!

Ca sa nu mai labareasca altii Fagarasul meu natal, na si ofticati-va cu ce poze frumoase fac eu reclama orasului meu! Si asta e doar inceputul!














marți, 21 aprilie 2009

O patura si nimic mai mult!

Am petrecut o zi minunata! Pana la ora 17:00 s-a scurs ziua cum s-a scurs, cu somn pana la 11:00, apoi haleala, televizor si alte treburi plictisitoare, insa de la ora 17:00 pana pe la 21:00 m-am super simtit bine si m-am relaxat ca niciodata! De mult nu am mai simtit atata libertate, atata spirit de posesie asupra naturii! Eram parca un tot cu natura, nu imi doream altceva decat sa ma contopesc cu ea si sa ma topesc usor si fiecare urma de-a mea sa fie purtata de vant in lumi diverse! Dar, cum lucrul acesta e posibil doar in mintea mea, m-am gandit la altceva, muuuuult mai realizabil!
.....................
Am fost plimbata cu motorul prin Fagaras, pe dig, pe dealul Galatului de la periferia orasului si am mers sus, pana la Manastirea Faget cu el! Nu e vorba ca am fost impresionata de baiat, ca m-a plimbat si toate cele, ca doar nu ma face pe mine un motor sau un tip care are asa ceva, dar e vorba de peisajele minunate care se perindau pe langa mine fractiuni de secunda in sir! Aveam casca pe cap dar nu aveam sticla care sa acopere ochii si sa nu bata vantul, asa ca imi lasam lacrimile sa curga; si desi abia puteam respira de viteza pe care o prinsese motorul, nu incetam a imi imagina fel si chip! Treceam pe dig si vedeam derulandu-se pe malul Oltului, copaci dupa copaci, de o frumusete deosebita, plus ca in spate in departare se vedea dealul Galatului, unde am ajuns ulterior! Nu a fost prima oara cand observam minunatiile astea rare din zona noastra, insa de pe motor lumea se vede altfel!

video

Doaaamne, nu imi inchipuiam altceva decat ce bine ar fi o viata cu numai o patura in spate, pe malul unei ape, cu natura ca si vecina si buna prietena, un loc unde sa fie in permanenta caald, soare, vara, iar mancarea, da-o-n pix, poate lipsi, ca doar 40 de zile rezisti fara mancare dupa care poti muri linistit si impacat!
....................
Cu cat urcam pe dealul Galatului, vedeam Fagarasul tot mai mic in spatele nostru, parca era un oras in constructie, asa vedeam totul; de cum urcam toate acele curbe, ma si gandeam cat de minunat va fi la coborare... need for speed! Yeee! Iar copacii de pe deal, pareau niste ciupercute, numai bune pentru a fi mancate atunci cand doar o patura va fi casa mea!
....................
Cu nasul in vant, cu racoarea naturii in venele cele mai de nepatruns, cu gandurile zburnand prin loc'shoare demult uitate, cu viteza luminii! Imi venea sa urlu de fericire, radeam la un moment dat de una singura, pentru ca de zgomotul vantului vajaind la urechi, cel din fata nu avea cum sa ma auda! Radeam de mine cat de naiva pot fi la privelistile naturii si de ciuda ca nu in fiecare zi traiesc asa ceva! Imi aduceam aminte cum radeam la fel, de una singura, atunci cand am zburat pentru prima oara cu avionul! Nu mai cunosteam pe nimeni, ma intorceam din Grecia unde lucrasem 3 luni si cand a decolat avionul, nu stiam pe unde sa ma mai ascund! Radeam de emotie, de bucurie, de multumire, de nou... iar aseara la fel, radeam de nou, era pentru prima data cand simteam natura de pe motor si imi placea trairea pe care corpul meu o simtea!
Cate vieti avem? Doaamne! De-am avea 'enshpe mii... ca sa ai timp sa faci de toate, sa mori facand ce-ti place in cel mai crunt mod, dar sa stii ca mai ai sanse si poti face altceva! Hahaaa, ca si mie imi vine sa rad! =))=))=))
Pana una alta, o viata doar si trebuie simtita cu tot ce are ea mai bun, mai frumos!

Dati-mi o patura si mi-e de-ajuns!
Nu vreau culcus sa-mi fie asternutul imaculat,

Perfect intins peste forma predispusa
Sa ma protejeze de racoarea capatului celalalt
Al tavanului vecinului de dedesupt!
Vreau o patura sa fie casa mea,
Natura – vecina si prietena mea cea mai buna,
Iar ziua si noaptea – musafirii mei de nelipsit!
40 de astfel de zile imi ajung, nu cer mai mult!
Patura, va rog!

luni, 20 aprilie 2009

Spune-mi ce visezi ca sa-ti spun cine esti!

videoAm visat o gramada de bani aseara; monede peste monede, gaseam in prostie o gramada de monede, iar eu umblam cu punga dupa mine culegandu-le doar pe cele de 50de bani! Culmea, gaseam si bani dintr-aceia vechi, monede de 5000 argintii, cu conturul serpuit! Ceea ce mi se pare interesant este faptul ca nu e pentru prima oara cand visez ca gasesc bani si aleg decat monedele de 5000, care har Domnului sunt garla in visurile mele! Plus ca am visat aseara la un moment dat, un traseu pe care l-am recunoscut din alte vise! Si de ce alegeam doar monedele de 5000 lei vechi si cele de 50 de bani actuali, cand vedeam clar si alte monede de 10, respectiv 5 bani?
....................
Am gasit asa:
Indreptar de vise:
- capacitatea de a-ti atinge telurile, în functie de relatia pe care o ai cu banii în vis;
- putere;
- gasind - fericire în casa; - idei noi, posibilitati ce trebuie valorificate; - sanse noi;
- multi bani - multumire, siguranta trecatoare; lipsa de griji;
- adunand bani e simbolul lacomiei si e foarte posibil sa aveti un necaz ( dar nu e nimic peste care sa nu puteti trece); aici, o fi vorba de a aduna bani ca si economii? ca nu zice nimic de a gasi bani, decat despre a aduna, deci sa nu ma speriu degeaba, nu? =))
...................
Se spune ca exista vraji, blesteme, dar ca oricat s-ar chinui cel care ti le adreseaza, daca credinta ta in Dumnezeu este mare si nu te increzi in asa ceva, nu se prinde nimic de tine, personal, caci El te ajuta!
Ma gandesc ca si interpretarea asta a viselor e de fapt o chestie de sub(in)constient! ;)) Cum povestea intr-o zi o profa de-a noastra, ceea ce tu reprimi sentimental, constient, in viata cotidiana, este lasat liber noaptea, in timpul somnului si traiesti practic tot ceea ce tu ai nevoie, iti doresti sau planuiesti, sub forma unor coduri, simbouri! Si eu credca aceste simboluri le poti interpreta si singur, conform cunoasterii tale de sine, nu avem nevoie de rahat de interpretar de vise! Cunoasterea unor simple coduri e suficienta! Si la cat de multe interpretari dau visologii astia sau cum s-or numi ei, e clar ca e posibil ca o interpretare sa se nimereasca, moment in care noi spunem: "Uaaaau, ce chestie tare e si cu interpretarea asta!" Cacaaat!
..................
Banul e simbolul valorii, calitatii si eficientei muncii umane si daca eu am gasit bani, trebuie sa fie clar pentru mine ca duc lipsa in momentul de fata, de eficienta; Sa fie oare vorba de licenta mea care ma urmareste, lua-u-ar haaauuu, de un an de zile? Sa scap de ea ca mi-o mancat neuronii!!! Se pare ca trebuie sa ma apuc de treburi serioase, importante si mi-e greataaa! De cand tot ma lup cu ea si tot degeaba; parca-s handicapata!
Ciaaaaules!
..................
"Money makes the world go around!"

duminică, 19 aprilie 2009

Hristos a Inviat!

Dupa atatea pregatiri, cu oua rosii frumos si atent ornate cu fel de frunzulite, cu fripturica de miel si traditionalele maionezaturi, a venit si momentul pregatirii pentru Inviere! Am facut baitza, din pacate, mai incomod asa, pentru ca tocmai in Sambata Mare s-au gandit oamenii astia sa ne ia apa, dupa care am pornit cu lumanarile pregatite pentru a lua Lumina Sfanta adusa de Patriarhul Romaniei, tocmai de la Ierusalim!
Am avut emotii si am cantat cu bucurie "Hristos a Inviat". Am simtit pentru intaia oara, adevarata semnificatie a Pastelui si am cantat si eu, fara a ma gandi cum imi aud ceilalti vocea sau ce vor spune! Intotdeauna intelegi fiecare sarbatoare si o traiesti din instinct, pentru ca asa ai fost obisnuit!
E o zi in care trebuie sa ne bucuram si sa multumim pentru sacrificiul Domnului si pentru cuvintele Lui, pe care nu le-a rostit in vant!
Hristos a Inviat! Un Iepuras incarcat cu daruri sufletesti, in primul rand, o masa bogata alaturi de cei dragi si multa lumina vie!
Sa nu pierdem firul ratiunii in aceste zile si sa ne bucuram de Invierea Domnului!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Becoming a man - Papua New Guinea

Daca la noi se spune ca armata te face barbat, om pregatit pentru viata, mai responsabil si mai puternic, increzator in propriile forte, iata ca la papuci guinezi :), treaba sta cu totul altfel! Daca vrei sa devii barbat, sa atragi atentia femeilor, sa fii luat in seama pentru eventualele trupe care se constituie pentru anumite ritualuri, lupte, e obligatoriu sa treci printr-o initiere dureroasa rau de tot! Esti dezbracat in fata tuturor, nu ca asta ar fi batjocoritor sau de nesuportat, insa dupa ce este dezbracat, pielea tanarului este taiata cu lama, ciopartita practic, realizandu-se pe spinarea lui si pe fese in jos, un model traditional zonei lor! Daca nu esti destul de curajos ca si baiat, si nu doresti sa treci prin acest ritual, risti sa ramai neinsurat o viata intreaga, pentru ca tinerele nu doresc decat barbati adevarati, luptatori, cu un background puternic in spate!
...................
Se spune ca o data ce ai infaptuit acest ritual, esti pregatit pentru viata si poti infrunta orice, pentru ca nu iti mai este teama! Cred si eu, ca doar dupa ce ai suportat atata cioparteala, credinta ta ca esti propriul tau arcas, functioneaza atat de bine si macar din orgoliu, atunci cand ai ceva cumplit de infruntat, furia si vointa de a invinge sunt enorme!
...................
Mai exista un filmuletz dureros pe care nu am mai avut sange sa il postez; e mult mai freeky decat cel pe care l-am postat, asa ca voi atasa doar linkul, pentru doritori! E un "Blood initiation" a celor tineri! Atentie, pentru mine e cumplit de cutremurator ceea ce este aratat, recomand mult curaj si stapanire de sine! Se spune ca in fiecare tanar, exista inca de la nastere, un sange murdar primit de la mama, sange care trebuie eliminat, o data ce iti doresti sa devii barbat in toata firea, puternic si pregatit pentru viata!
http://www.youtube.com/watch?v=7hQEJIaciRM
...................
Eu personal, daca as fi fost barbat si m-as fi nascut in Papa Noua Guinee, as fi preferat sa mor papa lapte, neiubit de femei, prostalau' pamantului si molau, decat sa indur toate acele praguri care ce? Iti confera decat un statut; adevarata forta o creaza viata si experientele prin care treci!
video

vineri, 17 aprilie 2009

Stil si clasa...

Cate saloane de infrumusetare nu exista in lumea asta si vorbind la subiect, in Romania noastra draga? Nu atat de multe precum in alte tari, unde femeile isi permit si se rasfata mai mult, dar suficiente incat sa vezi panouri luminoase si toate cele de sa te enervezi daca nu esti fan fitzelor lor! Indiferent ca vorbesc de frizerie, coafor sau salon stilat ultimul tip, eu personal nu ma omor, pentru ca nu o data ci de "n" ori, mai exact de 3 ori din 4 cand am fost sa ma tund la coafor, am ajuns acasa in fata oglinzii si am bagat personal foarfeca in par pentru a face modificari! Adevarat ca eu am parul putin cret si ondulat si atunci e mai greu sa mi se gaseasca o freza perfecta, dar nu eu am facut scoala de tuns sau cum ii spune!
...............
De aproape 5 ani, tot eu ma tund si cred ca am bagat foarfeca personal, fara vreo alta mana "specializata", de vreo 6 ori; plus ca in acesti 5 ani de inca 2 ori, pe langa cele 6, recunosc, intai mi-au dat forma cele de la coafor, dupa care ajungand acasa, am retusat! Si uite asa, tot eu ajung sa-mi dau formele finale!
Aseara, din nou mi-am luat inima in dinti si m-am tuns, cu ajutor... eu am tuns partea stanga, iar mama partea dreapta; am breton, tunsa in scaritze si cu cateva fire lungi la spate. Imi place ce a iesit, nu ca ar fi capul meu si nu vreau sa am o parere rea despre mine si abilitatile mele :) dar chiar a iesit bine tunsoarea, imi sta super si sincer, e pentru prima oara cand sunt foarte entuziasmata de noua frizura! :)
..............
Ce tot atatea saloane si altele, cand natura umana e de fapt in stare sa se descurce in atatea situatii? Am vrut sa ma tund acum cateva saptamani la o tipa care face practica in Sibiu, dar atata m-a dus de nas cu amanarile... ar fi fost prima data cand m-as fi tuns la un stilist, dar poate ca asa a fost sa fie, ca eu sa continui lantul pe care l-am inceput!
.............
Cand greseste altul cu ceva ce iti apartine, fierbi de nervi si furie, asa ca eu prefer sa gresesc eu cu mine si sa ma revolt pe mine insami!
Am sa ma si vopsesc saptamana viitoare si atunci sa ma vedeti!
;)

"Eli Eli lama sabactani"

Vinerea Mare... pentru cei mai puternici, aceasta zi inseamna post negru, cel putin pana cand apune soarele; eu deja am mancat, nu am vointa! Aseara am fost la Denia celor 12 evanghelii... spre rusinea mea, pentru prima oara, iar cand am vazut ca prima evanghelie a tinut peste 10 minute, asa ma gandeam pe unde sa ma strecor si sa ies din Biserica... din fericire toate celelalte au fost mult prea scurte, in asa fel incat, gandurile rele mi-au disparut; din cand in cand isi mai facea aparitia cate o durere de spate sau picioare, dar era in regula! Atat de mult imi place de unul din preotii de la Biserica Brancoveanu din orasul meu... are o voce minunata si un glas cand vorbeste de te unge la suflet; vorbeste si traieste in acelasi timp, fiecare cuvant! Ii simteam glasul tremurand in timp ce citea evangleliile, in special cele in care Domnul Iisus se afla in momentele in care era batjocorit si pus pe cruce! In momentul in care preotul a rostit cuvintele "Eli Eli lama sabactani", adica "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit", i-am simtit tensiunea din corp care s-a transmis in glas si a facut o pauza justificata pentru ceea ce traia el! Atat de intens am simtit si eu cuvintele acelea, mi s-a dovedit inca o data cat de mult conteaza chemarea!
...................
"Eli Eli lama sabactani"

joi, 16 aprilie 2009

Mashtile umane!

De ce oare oamenii isi ascund adevarata fata si sentimentele, atunci cand pentru prima data, intra in contact cu cineva? De ce spre exemplu, esti mai retras si atent la cuvinte intr-o conversatie cu cineva pe tren, dar cand iti suna telefonul si vorbesti cu prietena ta, atitudinea ti-o schimbi, iar omul vede clar cine esti tu de fapt?
...............
Asa mi s-a intamplat ieri pe tren; am plecat acasa cu acceleratul de 8 seara si pana la Fagaras am calatorit cu o domnisoara din Sf.Gheorghe, studenta la Cluj la Stomatologie, in anul 4! Imi parea mie putin, genul acela de fata barfitoare si rautaciosa, dupa formatul buzelor si privirea pe care mi-o acorda cand vorbeam, dar puii mei, ce ma intereaseaza atata timp cat dupa o ora jumatate ne despartim si probabil nu o sa ne mai intalnim niciodata? In fine... am mai povestit noi despre una alta, tipa fiind foarte aleasa in cuvinte si cu fraze foarte scurte, fara alte explicatii! Eeee, dupa ce i-a sunat telefonul, atitudinea ei s-a schimbat radical si nu mi-a nevit sa cred! A vorbit cu o prietena si pentru ca ea i-a spus probabil ceva gen "Unde mi-ai pus nu stiu ce?", colega mea de compartiment raspunde direct, pe un tot ironic si agresiv "Da ia uite-te tu pe pat, ce spui de asta! Pe pat, da, in sufragerie, ia uite-te tu, mancati-as, guritza aia a matale!" Uaaaau, nu te stiam asa... Iar cand a vorbit cu prietenul la telefon, pentru ca a sunat ocupat de vreo 2 ori, cand i-a raspuns intr-un final, a inceput direct, ironic evident, cu "cu cine vorbeai tu, dragutza, la telefon, hmmm, ia spune!" Si pentru ca volumul telefonului era prea tare, am auzit raspunsul lui "da ce ai, esti cumva ironica?", moment in care domnisoara noastra s-a preschimbat in mielusel si foarte rapid, a schimbat cica discret, volumul telefonului, de parca nu am ochi sa vad asta! In fine... oricum e treaba fiecaruia in viata cum vrea sa fie si asa mai departe dar de ce sa te ascunzi fata de un om cu care intri in contact doar cateva ore? Daca esti extrovertit si dezmatat, nu iti cer sa ma lasi sa vad lucrul asta, dar be natural cat de mult poti!
.................
Mi-am dat seama ca e cel mai bine sa fii tu indiferent de imprejurari si sa nu te ascunzi catusi de putin, pentru ca cei care vor stii sa aprecieze felul tau de-a fi, vor fi alturi de tine, indiferent de situatie! Pentru o ora, cateva luni sau ani de zile, fatza de cel de langa tine, fii cat se poate de tu insuti!
Una e sa-l ignori pe cel de langa tine si sa nu te poata "citi", ignorarea survenind din motive personale plauzibile si alta e sa fii fals in atitudine si gandire! In functie de om si de situatie... dar cand ai ales sa vorbesti, vorbeste pana la capat!

miercuri, 15 aprilie 2009

Vacantaaaa!!

Intr-o ora purced si eu spre casa... in sfarsit a sosit bine-meritata vacanta, iar pana in 27 nu ne mai vede nici hauuu! Pe 23 si 24 avem programata o plecare la munte la cabana, insa cu corturile si abia astept! Foc de tabara, cantece, aer proaspat de munte! Mmmmmm, genial!
Pana una alta, Sarbatori Fericite si un iepuras cat mai bogat pentru toata lumea!

marți, 14 aprilie 2009

Unde trebuia sa fii la ora asta?

A fost lasat omul pe pamant sa se desfasoare, dar nu oricum ci macar responsabil si punctual; cel putin, astea sunt cele 2 calitati principale pentru mine la un om si cand nu sunt indeplinite, innebunesc interior si o iau razna, imi pierd tot apetitul pentru activitatile ulterioare! Imi aduc aminte, la sfarsitul clasei a 10-a mi-am facut prieten si ca orice cuplu, ne mai intalneam seara la o plimbarica, un suc, ceva... deci, daca se intampla in vreo seara sa intarzie, chiar si 5 minute, fara sa anunte, eu deja turbam si fierbeam de nervi, imi faceam fel de fel de scenarii prin care il bat mar si il fac zob pentru ca intarziase! Nu va mai spun ca in momentul in care aparea dupa cele 5 minute de intarziere, zambea si venea sa ma pupe, in timp ce mie imi venea sa ii sparg capul! Il iubeam si aveam fluturasi de fiecare data cand trebuia sa ne intalnim sau cand vorbeam la telefon sau primeam mesaje de la el, dar ma si disperau fazele astea! Nu cred sa ii fi spus vreodata lucrul asta; eram sictirita cam primele 15 minute de la intalnire, dupa care imi trecea si reveneam la normal si 'il iertam', ca sa spun asa! In general, la intalniri merg cu cate 5-10 minute inainte, ca sa fiu sigura ca ajung si ca nu intervine ceva de lungmetraj pe traseu!
Iar cand cineva imi promite ceva si nu se tine de cuvant sau uita, deja e clara atitudinea mea nervoasa! sau cand pierd timpul de-a moaca asteptand ceva, dupa care baaaaam, nimic!
A nu se intelege ca eu nu intarzii niciodata sau ca nu uit , dar sunt unii care pur si simplu au deja lucrurile astea ca parte din ei si nu se pot dezobisnui!
................
Spre exemplu, Anusca noastra draga! Tin minte exact, ca o singura data din Octombrie si pana acum, a fost punctuala! Aveam de la ora 13:00, iar ea a venit de la 12:57! O data si a crezut ca e suficient; in rest, tot dupa aproape jumatati de ora serveste! Ultimele 2 dati a exagerat intr-un hal de m-am enervat, dar totusi, nu pot sa ma manifest, pentru ca oricum nu rezolv nimic! I-am spus o data ca singurul lucru care nu imi place la ea e faptul ca intarzie si cred ca spunandu-i atunci lucrul asta, nu mai e nevoie sa ii explic sau sa ma revolt ca oricum stie, are o memorie brici! Joi aveam eu dramatizare cu un coleg si trebuia sa incepem la 12:00; ne-a anuntat cu vreo 40 de minute inainte ca nu ajunge decat la 12:30, apoi ne-a sunat iarasi ca mai inarzie pana la 13:10, dupa care nu ne-a mai anuntat, dar a aparut la 13:40... frumooooos... fusese cu soacra de 84 de ani la dentist! Ok, motiv plauzibil, ca doar nu avea saraca batrana sa mearga singura la dentist... inteleg in final, nu sunt capcauna, dar e vorba de un timp futut degeaba, un timp mort acordat asteptarii si la cum ma cunosc, ma pleostisem deja pana a venit ea ca sa lucram dramatizarea!
Iar astazi, trebuia sa lucrez din nou de la 17:30 la 18:30! Era ora 18:45 cand mi-a spus ca nu mai are timp si pentru dramatizarea mea si ca ii pare rau, dupa care ma intreaba "te superi?" Nuuuu, nicidecum, ca doar de-asta am asteptat la scoala de la ora 14:30, ca sa nu lucrez nimic si sa pierd buha pe acolo, stai linistita! Un "te rog nu te supara", era mai bine venit! Nu am nimic cu ea, nu ii contesc calitatile "n" de care dispune, dar totusi defectul asta pentru mine, cel putin, anuleaza multe, tocmai pentru ca defineste anumite lucruri mai importante !
.................
Viata nu e cum vrem noi, desi ne dorim intens lucrul asta! Oare cum ar fi ca viata fiecaruia sa se desfasoare cum vrea el, inca de la nastere? ne-am mai intalni oare cu aceeasi oameni alaturi de care suntem acum? ne-am vorbi? am fi singuri in lumea aceea, pentru ca daca ne gandim bine, nu exista 2 oameni care sa isi doreasca exact aceeasi viata! mmmm, SF-uri...
................
Am incheiat totusi frumos ziua, am vazut gratie Anei, un spectacol superb la Teatrul Gong din Sibiu; ne-a anuntat pe ultima suta de metrii sa mergem, dar s-a meritat! Un spectacol greu de sustinut... ceva gen one woman show, dar regizat super, super tare, cu o gramada de elemente secundare pe care trebuia sa le sustii permanent! barbatul femeii era monitorul unui calculator, copiii erau niste genunchere care incepeau sa planga din cand in cand, erau inca 2 personaje redate printr-o imbracaminte care acoperea un cuier dreptunghiular si preotul, care era o lampa mare! Foarte, foarte mishto!
................
Maine am de la 10:30...ultima zi de cursuri inainte de Paste! Doamne Ajuta, vreau putina vacanta!
Acum ma pun la un film... vorbim, paa!

Tu-i licenta ei azi!

Nu am rezolvat nimic cu licenta, nici de aici de la Sibiu! Am gasit cam greu facultatea, trebuie sa o iei pe o straduta laterala si ingusta de unde ajungi in parcarea principala de unde se vede si cladirea! M-am trezit de la 06:30, dupa ce dormisem 4 ore si m-am indreptat cu incredere inspre locul intalnirii, care, dupa tonul profei mele care m-a anuntat ieri prin telefon de disponibilitatea doamnei, avea sa aiba un final bun. Din pacate, lucrurile nu au fost asa; intr-adevar, cum ne-am vazut, doamna s-a aratat foarte dragutza si amabila, putin neincrezatoare insa in privinta timpului ramas, dar totusi, dispusa sa rezolvam ceva! Cand am inceput discutiile, vedeam cum fatza ei incepe sa cada si tonul vocii sa capete un alt timbru, pentru ca eu i-am spus ca nu doresc sa imi sustin lucrarea la Sibiu si sa obtin diploma de Sibiu, pentru ca oricum ceea ce am facut eu la Timisoara difera de la cer la pamant cu ce se face la Sibiu la Relatii Publice si nu doresc sa imi bat joc de cei 3 ani petrecuti acolo si nici de profesorul meu coordonator, totusi! Trebuie sa-i inteleg pe de-o parte cuvintele folosite mai apoi, care spuneau ca "si asa abia ne tinem capul de cate avem noi aici la faculatate si daca te coordonam noi, cum crezi ca pica faptul ca pe lucrarea ta, coordonator va fi cel de la Timisoara, dupa ce am investi atat timp in tine?" Ok, am inteles, dar i-am spus ca nu doresc coordonare 100% si nici macar 1%! Doresc doar cateva sfaturi, cateva idei si ceva bibliografie daca se poate! 2-3 intalniri scurte in care sa vedem ce si cum evolueaza si atat! Din pacate si ea a fost foarte ferma, desi incercam sa ii explic ca nu doresc sa o bat la cap zi de zi si ca am nevoie doar de scurte intalniri cu sfaturi!
................
Poate trebuia sa ii spun ca platesc fiecare sedinta si poate chiar ar fi trebuit sa procedez asa... singura nu stiu ce voi rezolva, mai ales ca vine vacanta, apoi incepe festivalul Studentesc de teatru, mai apoi Festivalul International de teatru si vom avea atatea pi caap!... OMG, poate pana prin 2134 imi voi da si eu licenta!
.................

luni, 13 aprilie 2009

Tara oraselor si a oamenilor magnifici

Nu v-am povestit cum a fost la Hunedoara si cum a decurs intalnirea cu proful meu de licenta! Intai de toate, m-am trezit dimineata la ora 07:00, cu groaza evident, ca la 08:40 pleca trenul din gara; a trebuit sa fac o poposeala prin Simeria vreo ora si jumatate ca deee, am schimbat trenul si abia la 13:05 am ajuns in Hunedoara de unde fuga, fuga am luat taxiul si m-am dus sa luminez creierele cu licenta asta, batu-o-ar gaia de gaura in plus!
..................
Simeria, gara imputita, urata, dar culmea, mult mai frumoasa decat Hunedoara care zici ca e gara de tara, ultima gara lasata sa se darapaneze saraca de ea! Pute ca-n gara, =)) , a pishat, nu au nici macar un panou pe care sa scrie programul de circulatie al trenurilor, panou de nelipsit pentru o statie CRF, au si ei 2-3 linii de cale ferate, cateva scaune trantite si rupte ca sa stea taranii pe ele sa nu ii doara splina si cam atat! Plus niste oameni ratati, din punctul meu de vedere, nu am vazut unul breaz la minte, mai ales ca am poposit si vreo 4 ore prin oras pe acolo si stiu bine ce am vazut si am auzit!
La un moment dat, am intrat in Biserica de pe langa castelul Huniazilor si am auzit niste babe acolo cu niste discutii de mi s-a taiat respiratia, pot sa scriu un roman cu ce scoteau pe gura si esti intr-o Biserica, domnule, respecta macar principalele reguli de bun-simt si lasa restul lumii sa stea linistita si sa isi spuna pasurile in liniste! In primul rand ca maslul incepea de la ora 17:00 si era ora 15:10 cand am intrat eu; babele mamii lor, chiar nu au ce face acasa si vin cu cate 2-3 ore inainte de inceperea slujbelor? si in puii mei, afara era un soare de iti incalzea sufletul, pus un parculetz chiar vis-a-vis de Biserica unde puteai sta frumos si linistit pe banca sa inspiri aer proaspat de primavara! Am ramas vreo 20 de minute in Biserica si am auzit si am vazut incredibilul! Dar pentru faza asta am sa fac o postare speciala!
Concluzia, ciudatenii peste ciudatenii, atat in Simeria cat si in Hunedoara, cu parere de rau pentru cei care sunt de prin zona!
..................
Cu licenta, am rezolvat o laie, cam 5% si poate nici atat mai pot pastra! Nu m-a ajutat foarte mult aceasta intalnire cu profu, o spun cu parere de rau, astea le puteam rezolva si telefonic si nu mai era nevoie sa pierd vremea pe drumuri, ca si asa le urasc si nici nu mai cheltuiam bani aiurea! In afara de propus alte teme si idei foarte in mare si pe scurt despre cam ce ar trebui sa scriu, nu am obtinut nici o alta informatie! Citez, "eu nu iti dau detalii si amanunte, pentru ca vreau sa desccoperi tu ce vrei sa scrii"! Pai bine draga, si eu de unde zmeul sa stiu? De parca ar fi a "n-a" licenta pe care o scriu si sunt as in asa ceva!
.................
Am o profa in schimb, la facultatea de teatru care s-a oferit sa ma ajute si va vorbi cu un profesor universitar de la Comunicare si Relatii Publice din Sibiu, ca sa ma ajute cat de cat sa ma descos in privinta lucrarii! E mult mai usor fata in fata si un sfat din partea cuiva pe care sa il stiu aproape, m-ar ajuta enorm! Acum, sper sa se desfasoare cu bine si folos intalnirea! Dimineata la ora 08:00 voi merge la facultate la ea la birou sa vad ce si cum!
.................
Gata, ca ma doare capul, paaa!

Nmic nu are varsta!

Desi este recomandat ca orice initiativa in care se intrevad visuri marete, sa fie pusa in aplicare inca de cand esti mic copil, eu am luat cam tarziu acesta decizie de a face ceva! Nu m-as fi gandit vreodata sa invat sa cant la chitara, am facut doar ceva pian cand am fost mica... vreo 3 luni! Aveam atunci planuri mari, dar dupa aceea am incetat a ma mai duce la cursuri din cauza profului caruia ii mirosea gura si ma enerva ca imi dadea peste degete si apasa cu piciorul pe pedala, unde se afla si piciorul meu si ma disperau lucrurile astea! Eram mica, pe clasa a 5-a si la varsta aia nu te poti juca cu sufletul, inocenta si rabdarea copilului!
Sunt mandra ca stiu sa cant la chitara 2 melodii: "La Fereastra ta" si vestitul "Andrii Popa". Desi fac chitara din Octombrie 2008, decat atata stiu sa cant, in schimb insa, stiu aproape toate acordurile minore si majore, ceea ce inseamna ceva, plus ca mai stiu ca cant "Ceata lui Pitzigoi" =)) Planurile sunt mari, insa e nevoie de timp, chef si interes...
Ma gandeam adineaori, in timp ce mai zdranganeam chitara... daca tot mi s-a oferit ocaziunea de a invata gratis acest instrument, mai profit cat se poate! hi-hiii... suna urat ce am spus, dar asa e in viata: cand ai posibilitatea de a face ceva bun, de ce sa dai cu piciorul, mai ales ca e chiar acolo, in fatza ta si nimeni nu ti-l poate lua?
....................

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Duminica Floriilor

Am venit si eu acasa de Sambata, m-a chemat mama sa stam Duminica la masa impreuna si abia astept sa vina ziua de maine! Sper sa ajung si la Biserica, macar o crenguta sa iau si eu, pentru ca observ semnificatia importanta pe care o au crengile de salcie! Nu am mai facut ore cu Codru verde de brad de la ora 13:00, in schimb am facut pantomima de la 11:00 la 14:00, dupa care am venit rapidus la camin, mi-am facut geanta si am plecat inspre gara!
Am citit si am descoperit ca sunt multe legende privind salcia şi utilizarea ei in ziua de Florii. Una povesteşte cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde Iisus era răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepţia salciei care şi-a aplecat o creangă şi a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor. Ea este sfinţită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. „Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca. De asemenea, mâţişorii care sunt la salcie în această perioadă sunt foarte preţuiţi“.
„un obicei care s-a păstrat tine de împodobirea gospodăriei cu crenguţe de salcie care se agaţă la poartă sau în alte locuri, iar după ce trec sărbătorile pascale ele se pun la icoană, unde se pătrează pe tot parcursul anului“!
.................
De ce plang salciile?

joi, 9 aprilie 2009

Vreau o chirieeee!


La Naiba! Iarasi pe drumuri cu orele si stresul pana in gat ca m-am saturat de trenuri, autocare, masini si trasee de-astea lungi de imi vine sa ma zgariu pe fatza!
Maine plec la Hunedoara; ma gandeam ca vin si colegele de camera intr-o plimbare si dupa ce terminam treaba, mai ramaneam la o shusta pe acolo, dar iluziii...
Astazi am fost sa vad un apartament, ca sa ma mut si eu ca omul student la actorie, in vederea unui spatiu adecvat conditiilor de care trebuie sa beneficieze pentru a reusi mai bine! Dar, esec total! In primul rand, internet ioc; doi la mana, camera era micutza in care se aflau un pat, doua fotolii, o masuta, un dulap mare, o noptiera si un cuier! Nu ar fi fost problema mare daca se mai elibera din spatiu, adik daca doamna r fi binevoit a scoate macar masuta din camera, pentru ca in cazul asta ar fi fost totusi o chestie! Dar nu a dorit, pentru ca cica nu are unde o amplasa altundeva! Trei la mana, desi dulapul de acolo era cat China, nu aveam pic de acces la el, pentru ca era plin de hainele doamnei, haine pe care nu avea unde altundeva sa le puna! Noptiera era micutza, nu incapea mare lucru, pe dulap, plin varf pana in tavan, tot cu lucruri de-ale ei si prin urmare, mie imi ramanea spatiul dintre fotolii si mijlocul camerei, destul de mic, nici macar un metru pe un metru, pentru toate hainele mele, zecile de carti pe care le am aici la sibiu, papuci, chitara si alte cate!
Nu era mare chiria, 250Ron plus cheltuielile! Desi, neavand internet, poate nu se convenea atat de mult! Doamna era simpatica, pacat de spatiu si alte; mi-a spus ca ii pare rau, dar astea sunt conditiile si poate gasesc altceva! De acord, Doamne ajuta acum sa gasesc cat mai curand, macar sa stau linistita cu o treaba!
Greu in ziua de azi, toate scumpe, fiecare cu nevoile si pretentiile lui...
Si trebuie si noroc daca vrei sa te muti; unii nimeresc cu niste monstrii ca si gazde de iti vine numai campi sa apuci!

Copilarie

Cand am iesit astazi de la facultate, era deja trecut de 10 seara si impreuna cu 2 colegi de-ai mei, am luat-o pe un alt drum fata de cel pe care il strabatem de obicei pentru a ajunge acasa; nu ne-a parut rau, pentru ca stiam caa acolo se gasesc tot felul de topogane si jocuri de-astea de parculetul copiilor, asa ca am profitat toti trei si vreo 20 de minute ne-am facut damblaua pe acolo! A fost atata de bine si relaxant, dupa ziua asta plina de agitatie interioara... superb, m-am simtit din nou copil zburdalnic si zapacit! Ne-am invartit intr-o chestie vreo 5 minute de am ametit, dar nu mai conta, noi urlam si radeam, ca si uitam de ameteala! Am mers pe bara, ne-am dat in balansoar si inca cate! M-am dat si intr-un topogan pe care nu am vazut ca e apa si m-am udat la fund, ca naaa, eu am fost prima care s-a aruncat sa se dea si astfel baietii mei au scapat de pisulica in pantaloni!
..............
Am incheiat ziua de lucru intr-un ton cat se poate de frumos si de linistitor!
Acum, noapte buna dragii mei, e ora 01:04 si e time to sleep!
Noapte Buna!

marți, 7 aprilie 2009

Viata nu e doar roz

O zi cat se poate de nasoala...
Tatalui meu i-au ridicat carnetul de soferi pe baza de alcoolemie nu foarte mare, dar prezenta, mi-am facut nervi destui si la scoala, intai din cauza unui spectacol neprogramat care a fost solicitat cu o ora inainte si nici macar vestimentatia nu o aveam, a trebuit sa fug cu taxiul la camin si inapoi sa iau cele necesare (si banii desigur, nu ii deconteaza nimeni), apoi, mai tarziu, am aflat ca al meu coleg nu a invatat textul la dramatizarea noastra, mai e si problema cu fratemio care ia amploare se pare si desi detin cateva informatii ajutatoare, nu se leaga nimic, ca sa pot porni de undeva!
...............
Si culmea, asta seara, vine o colega de la etajul 3 pe la mine, stam de vorba si printre altele, imi spune ca ea nu are nici o problema, ca de o saptaman ii merg lucrurile ca pe roate, ea e foarte vesela si multumita! De ce oare unii o duc atat de bine si altii au de nu le pot duce? Cum se face selectia asta? Ooooffff....
Oricum, consider ca daca nu ai macar o problema in permanenta, inseamna ca nu traiesti, nu esti activ, nu ai pentru ce te framanta si pentru ce iti consuma energia; dar nici chiar o suta in acelasi timp! Problemele te tin treaz, conectat la realitatea inconjuratoare, simti ca atentia iti este indreptata spre ceva concret!
Cate probleme trebuie sa existe la ora actuala in lumea intreaga! Fiecare cu amploarea si tonalitatea ei! Si tot noi suntem cei care trebuie sa iesim din propriul rahat, pentru ca atunci cand ti-e bine, toti sunt in jurul tau pentru distractie, dar cand ai dat de una mai de halal, fug toti si nu-ti vine sa crezi cat de pustiu poate fi in jurul tau si in suflet! Daca stii sa te auto-motivezi, ai de castigat, altfel....
De ce exista problemele, de ce trebuie sa ne negativizam in halul asta, cand ne putem indrepta energia inspre iubire?

luni, 6 aprilie 2009

Primavara si in suflet

A fost o zi minunata Duminica...
Primavara, cald, copaci infloriti care isi emanau mirosul si imi gadilau senzual simturile... parca a fost pentru intaia oara de cand a venit primavara anul acesta, cand ma bucur si eu cu adevarat de o zi din acest anotimp! Nu ca nu as mai fi iesit inainte sau ca nu am observat minunatiile relevate de natura, dar nu i-am acordat atentia cuvenita pana astazi cand chiar am simtit ca m-am relaxat si am privit totul cu ochi calzi si dornici de o continuare indelungata a fenomenului acesta!
.................
Am fost la o inghetata, am facut poze in natura si in centrul sibiului, mi-am cumparat si un maieutz foarte frumoooos, am avut parte de momnte frumoase la fantana din centrul orasului cu o fetitza tare simpatica ce s-a bagat in apa care tasnea pe acolo... se facuse leaorca scumpica si nu avea nici o treaba, desi ea mergea dupa, putin cam cracanata, pentru ca apa rece care ii udase pantalonii si bluza, o faceau sa tremure!
.................
E frumoasa primavara, tot asa!

duminică, 5 aprilie 2009

Sibiul are actori de suflet!

Mi-a luat ceva timp de cand am intrat la teatru, pana sa imi dau seama cum sta treaba, ca sa spun asa! E normal, acum ma inteleg, neavand contact specializat cu oameni de vaza, inainte, ma gandeam si eu ca toata lumea, cum ajunge cineva un mare actor, care e "trucul" la plans, la ras si la toate celelalte chestii; evident, doream sa le stapanesc cat mai bine cu putiinta si sa fac performanta, motiv pentru care am si ales teatrul!
Acum imi sunt clare motivatiile, recomand Stanislavski celor care nu fac parte dintr-un astfel de domeniu dar doresc totusi sa cunoasca tainele actoriei sau pur si simplu sa dea la facultatea de arte, specializarea actorie, iar pe parcurs, cu ajutorul profesorilor bine pregatiti, vor descoperi toate cele...; mi-e clar si vad altfel de atunci, orice spectacol cu alti ochi, inteleg altfel lucrurile!
..............
Recunosc ca a avut mult de furca o profesoara cu mine prin primele 2 luni, eram tot pe de-a-ndoasele, eram 'goala'...
Ma bucur sa vad acum roadele si ma bucur sa observ cum actorii de la Sibiu sunt foarte bine pregatiti si cum tot ei, ca si profesori ai nostrii, ai mei, ne invata si ne ajuta sa devenim actori bogati cu sufletul, pentru ca fara adevar, esti nimic!
..............
Imi plac mult toate spectacolele de la Sibiu, iar aseara, am vazut un 'one woman show', al actritei Diana Fufezan, actrita mea preferata de la TNS si m-a incantat foarte tare ceea ce am vazut! Ii vedeam emotia in fiecare cuvant rostit si corporal am ramas foarte moale si eu la un moment interpretat; Oscar isi daduse seama ca si parintii lui vor muri la un moment dat si ii parea rau de gandurile urate nutrite fata de ei... ceea ce am vazut trait de actrita in momentele acelea, m-a impresionat foarte mult. Intreg spectacolul a fost exceptional si il recomand din suflet tuturor celor care doresc sa vada artisti de exceptie!
Interpretarea a fost dupa "Oscar si buni roz" a lui Eric-Emmanuel Schmitt!

vineri, 3 aprilie 2009

Complicata viaaata!

weekend si nimic mai mult... ma voi ocupa de Stanislavski, ma voi odihni, trebuie sa invat textul pentru dramatizare si poate inca ceva ce e obligatoriu pentru Vineri! Ceva important, nu se spune ce, de prezentat la Hunedoara...
.................
M-a sunat Alex... m-a intrebat daca vreau sa ne impacam, daca vreau sa ma acord o speranta relatiei... lucrurile astea nu se discuta prin telefon sau mesaje, a fost de acord, asa ca in momentul in care voi ajunge in Fagaras, vom vorbi despre asta!
Cert este faptul ca eu nu intentionez sa mai acord o sansa, pentru ca nu consider ca va dura... el e un baiat minunat, doar ca anumite lucruri si atitudini pe care le are, nu am timp sa i le explic si sa ma las induplecata de alte explicatii si lamuriri! Dupa o anumita varsta, daca nu esti format pentru o relatie, greu iti revii, iar eu nu doresc sa schimb pe nimeni, mai ales pentru ca nu mai am nici chef, nici nervi si nici rabdare! Si cine poate spune ca eu as merita lucrul acesta din partea unui baiat, daca nu ma cunoaste? Si daca nu ma cunoaste indeajuns, va spune "de ce sa las eu de la mine?"; lucru pe care il spun si eu la randul meu, evident si cred ca toti procedeaza la fel... doar ca mie imi place sa acord si sa mi se acorde libertate, cel putin pana cand exista siguranta aceea ca ceva mai mult, se poate infiripa!
El e putin gelos, posesiv, dar il poti controla, nu e grav... chestia e ca atunci cand te astepti mai putin, iti tranteste cate una de zici ca a rumegat-o zile in sir!
Cu totii suntem diferiti si dragostea adevarata nu mai exista... cred ca mai exista doar relatiile realiste, din pacate! Ar fi excelent daca toata lumea ar intalni o relatie combinata, pentru ca ar fi ideala insa greu mai ajungi in ziua de astazi la asemenea performante!
Eu am devenit foarte pretentioasa si o detectiva mare in ceea ce priveste baietii, lucru care ma face sa accept cu greu chiar si un simplu compliment! Desi poate parea paranoia, pentru mine e ceva normal si chiar daca dau impresia ca as fi usor de pacalit, "don't play with me guys"... Va dau un deget, doua, hai toata mana, dar de acolo, nici macar o unghie in plus nu mai pupicatzi!
................
greeeeu....

joi, 2 aprilie 2009

O zi frumoasa intr-o tara artificiala

A fost o zi deosebita astazi la scoala, mi-a placut la nebunie; dupa ce dimineata am avut 2 ore intense cu cosuletzul nostru, in care am transpirat pe rupte, am avut cu anutza cea tanara si plina de farmec :D , timp in care ne planificasem sa facem dramatizari! Am luat-o noi usor cu discutii, in tema, evident, ca intotdeauna, tot felul de lectii de viata si de pilde, pana pe la vreo 17:30, dupa care ne-am apucat serios si pe bune de treaba, iar pe la ora 20:00 terminaseram cele 3 dramatizari propuse. La final, ca sa ne mai destindem putin, ramaseseram vreo 7 in clasa, am jucat niste jocuri super tari, la care am ras de m-am prapadit... nu am jucat mult, dar a fost foarte frumos, mi-a placut mult atmosfera! Adi a jucat cu profa un moment pe stadion si fiecare aveau vreo 6 replici in mana pe care le citeau pe rand, in timp ce se desfasura o actiune creata de ei pe tema; cateva din replici au fost "am cel mai mic creier", "oaie", "omleta", "branza", "sunt fan Mutu"... superb ceea ce a iesit! Al doilea joc, a fost pe doua echipe, intra pe rand cate unul din fiecare echipa si intra in rol; fiind doi din fiecare echipa, trebuiau sa formeze un dialog numai din intrebari, iar daca greseai, intra urmatorul din echipa ta... foarte tare, frumoasa zi, mi-a placut mult tot ceea ce s-a petrecut!
............
Pilde, jocuri, dramatizari, efort cat a incaput pentru 2 ore; ce mai conta foamea, setea, diperarea ca vrei acasa, care de fapt au si trecut de la un moment dat...
............
Si precum releva poza de mai sus, iata ce era eu sa mananc aseara... cand am taiat rosia si am vazut-o incoltita, m-am si speriat, am zis ce naiba de viermi mai sunt si astia? Atata de mult se strofoaca astia sa faca niste rosii mari, frumoase si legume in general, incat baga la ingrasamite de le ies ochii saracelor legume si fructe!
I-am facut si poza sa am amintire si sa am dovada celor spuse; mi-e groaza de ceea ce se intampla... cine stie, daca nu vedeam si eram taran dintr-ala care musca din rosie, poate in vreo cateva saptamani imi ieseau fire prin corp si deveneam o adevarat plantatie de rosii! =)) brrrr, ca deja tremur!
Traiasca gradina lu' tata, ca abia astept sa vina vremea sa culegem roadele si sa nu mai fie nevoie sa ma intoxic cu toate porcariile pietii si comertului!
............
Sanatate!

miercuri, 1 aprilie 2009

Dragutz, dragutz, dar cu limita va rog!

Ieri, dupa ce dormisem 2 zile si nu mancasem mai nimic de treaba, m-am trezit de dimineata si am fost in oras sa scot bani de pe card si sa imi fac ceva cumparaturi... m-am oprit la Scandia sa iau niste crevursti, mi-i se facuse pofta si nici nu apuc sa intru bine, ca 2 tanti rasar de dupa coltul magazinului (auzisera cu siguranta ca am intrat) si ma napadesc cu privirile! Ma simtisem incoltita dar nu stiam cum sa reactionez, asa ca mi-am vazut de treaba si ma uitam sa vad ce sortimente sa imi iau. Aud dintr-o data o voce care intreaba "cate kilograme sa va dau?" M-am si speriat si m-am uitat intrebatoare la vanzatoare pentru cateva secunde, dupa care am spus "numai 4 va rog." Mai stau ce mai stau, la care vanzatoarea din nou: "4 perechi sau 4 bucati?"; la faza asta chiar ca ma gandeam deja ca vanzatoarea a dat-o in SF-uri, dar calm si destul de crispata, recunosc, am spus "4 bucati." In timp ce vanzatoarea aceasta imi pregatea marfa, cealalta, care statea in spatele meu, pandeste obiectele din mana mea stanga si cum aveam o plasutza transparenta cu niste carti in ea, intreaba ea: "ce romane de dragoste ai acolo?" Am crezut ca nu am aud bine, am si tresarit, la care intreb eu "poftiti?". Dupa ce repeta intrebarea, raspund destul de rosie la fata, imi iau crenvurstii, platesc si o tulesc, sigura pe mine ca nu o sa mai calc vreodata in shopul acela...
Inteleg ca trebuie sa fii dragutz cu clientii dar parca nici chiar asa, ca eu una m-am simtit ingradita si m-am intimidat, ceea ce de obicei nu mi se intampla!

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale