duminică, 31 mai 2009

Purtari alese



Păstrez inocenţa pură a picurilor de ploaie.



Ei nu ştiu nici încotro merg, nici pentru ce anume se duc unde se duc, le pare rău că lovesc atât de multe lucruri, se sparg în mii de culori… câte una pentru fiecare sentiment nutrit de oamenii lumii asteia atunci cand ploaia, sub diversele ei forme de manifestare diurnă şi nocturnă, trezeşte gânduri şi priviri alese! În funcţie de vânt...

Nimic nu e la întamplare... pare, dar scopul ploii e ales, dinainte! Nu de picuri, ci de stăpânul lor...

sâmbătă, 30 mai 2009

Paşi de dans

Toată viaţa te-ai gândit că atunci când vei fi mare, vrei să devii doctoriţă, ca să poti să faci bine oamenilor şi să le vezi fundul. E important că doreşti să ii vindeci, dar e important şi fundul; unul e foarte mic, de bebeluş, altul e al unui adolescent lăsat în voia ciocolatei şi al bomboanelor, de către părinţi; altul e ferm, fără urmă de portocală pe milimetru pătrat.

Până să faci bine, vezi o parte din om, o parte ascunsă de care îi e jenă sau nu, nu îţi dai seama de lucrul ăsta decât atunci când îi spui persoanei „Vă rog, luaţi loc!”. Acela e primul semn, iar apoi, în intimitatea deplină a cuvântului, îi sesizezi privirea şi direcţia ei în timpul şederii pe locul impactului; îţi indică mai mult decât foarte clar, ce anume şi cum anume... iar în final, are loc contactul intre cei doi poli! Întotdeauna opuşi la început, pot ajunge să facă minuni împreună prin găsirea acelui punct comun de atracţie. Tot ce e cu simţire, se simte şi naşte raze de soare.

În caz contrar, eşti nevoit să mai aştepti bolnavi.

Doctoriţă, economistă, casieriţă, educatoare, bucătareasă... actriţă!... etc. Despre orice ar fi vorba, până nu te invaţă cineva, cât la sută eşti convins că 1+1=2? Şi cum crezi că te vei lega la şiret în fiecare zi, dacă nu găseşti bucuria acestui lucru? Nu încerca să dai cu parul ca să fii convins că simţi durere, aşteaptă să te lovească cineva atunci când chiar nu se poate altfel...

Fiecare fir de iarbă te-a bucurat sau nu, tu ştii asta cel mai bine; le-ai numărat, le-ai vorbit, le-ai furat libertatea la care care ai aspirat tu!

Nu mai fura, vorbeşte-ţi şi vorbeşte firelor... ai grijă de ele, fă-le să crească mari şi frumoase numai cu ajutorul tău, inspirându-le certitudine; satisfacţia va fi incomensurabilă!

vineri, 29 mai 2009

Constientizari













Un gand, o floare, o raza de soare... nu copiez nimic, doar preiau ceea ce imi place, in propriul meu simtamant! Avem capacitati multiple, stim si putem analiza in deplina constienta; ceea ce i se potriveste lupului de la marginea padurii nu i se potriveste neaparat si lupului de la marginea tufisului capatului celuilalt! Si nici unui alt lup din toata padurea 'ceea... si chiar daca aparent unele se potrivesc, ajustarile minime de rigoare sunt obligatorii in fiecare caz in parte!

Si tocmai acele mici ajustari sunt cele care fac diferentele cele mai puternice...

joi, 28 mai 2009

I just wanna be Okay...



O zi plina inceputa in forta cu patru ore de miscare de curgeau sudorile din toate cotloanele... insa m-am trezit pe melodia "I just wanna be okay" si totul a fost perfect astazi, mi-a rasunat de peste tot okay-ul asta toata ziua, inspirandu-ma mai mult ca niciodata!

Nu am mai fost de mult timp atat de activa fizic si intelectual... o zi in care s-au melanger-at multe! Miscare multa, a fost un workshop tinut de Niky Wolcz, cel mai bun actor "produs" de o scoala din Romania, declarat la ora actuala, dar care preda la Universitatea din Columbia, New York, fiind asistentul lui Andrei Serban! Genial, a fost un workshop de patru ore in care am transpirat, m-am inspirat, am simtit si m-am eliberat! Atat de multe exercitii de actorie si pantomima... am profitat de fiecare bucatica si o sa imi notez imediat cateva elemente pentru a ma folosi de ele!

Au urmat apoi cateva ore bune de poezie cu un profesor de la Bucuresti, in care s-a lucrat cu fiecare in parte si mi-a placut ca mi-am dat drumul si a fost bine... evident, mai trebuie lucrat, aprofundat si bine cimentat in asa fel incat sa fie si mai bine!

Iar pe seara, am tras o rapaiala buna in tot corpul... am ajuns leoarca acasa! A inceput Festivalul International de Teatru de la Sibiu si am fost la ora 22:00 sa vedem super mega premiera "Metamorfoze", dar din pacate a inceput ploaia atat de urat, incat spectacolul s-a suspendat si dupa o jumatate de ora de stat in ploaie, am ajuns pana la oscior de uda, acasa!

Dupa ce dormisem ieri seara 10 ore si dupa o trezire atat de in forta pe "I just wanna be Okay", ziua a functionat perfect!

Odihna+trezire de poveste=Zi reusita!

miercuri, 27 mai 2009

Inger, ingerasul meu...




Tarziu in noapte... in casti rasuna tremurator "Lara Fabian - Je suis malade";

- sunt bolnava dupa momentele de relaxare, reverie, atunci cand am nevoie de regasire personala;
- bolnava dupa nebunii si aventuri cand imi ard talpile innebunite de bubuiturile care vor sa ma trimita in spatiu aerian ca pe o racheta, ultimul racnet;
- bolnava dupa flirt atunci cand simt nevoia de a reintra in forma perfecta pentru a da peste nas barbatilor plini de aroganta si impresii;
- bolnava dupa accesorii extravagante in momentele in care increderea de sine da pur si simplu pe afara;
- bolnava dupa carti si filme atunci cand nu doresc ca societatea sa mi-o ia inainte;
- bolnava dupa mama... bolnava dupa ea pentru ca nimeni altcineva in viata asta intreaga nu m-a sustinut si iubit mai mult decat ea; o fiinta pentru care as da totul! O prietena de suflet, un ajutor si sprijin moral! Un ingeras in viata mea...

Mami (tzuchii meu)... Ailaviu!

luni, 25 mai 2009

Say what's on your mind...


Ascultam acum la radio melodia "Say's what's on your mind" de la Dario G! Doamne cat imi placea cum canta tipa si inca imi place, ma bucur sa o reascult, e magnifica! Si melodia aceea "Dream to me", cu videoclipul... imi place, sunt probleme a caror raspunsuri sunt cautate inca!
E o combinatie de "All my life, is changing every day in every possible way..." & "Say what's on your mind!"

De-as putea citi gandurile in permanenta, mi-ar fi mult mai usor; as stii exact cine e alaturi de mine si cine nu... pana una alta, ma centrez pe limbajul trupului, am invatat sa il primesc de la celalalt! Dar cine e deja invatat, stie bine sa disimuleze, asa ca... tot citirea gandurilor ar fi deliciul!

Ar fi interesant sa poti citi gandurile, sa le auzi, nu doar sa le citesti, ar fi comedia de pe lume; sa poti porni mecanismul atunci cand vrei sa auzi ce se vorbeste in jurul tau, prin mintea umana si la fel, sa poti opri totul cand nu mai doresti sa asculti! Nu neaparat despre tine, cat despre ceilalti; putem auzi gandurile mincinoase ale parlamentarilor si ale presedintilor, ale prezentatorilor de emisiuni atunci cand saracii au cate un invitat pe care nu-l agreaza, sa cunosti gandurile plictisite ale studentilor la cursurile lungi in care profesorul vine cu cate o prezentare powerpoint si vorbeste ca televizorul...

Oare cat timp va trece pana sa avem parte de asa ceva? Ar fi o optiune interesanta care ne-ar manca ceva timp pentru ca am fi tentati in permanenta sa ii dam drumul si sa ascultam diverse variante!

Daca ar fi toata lumea sincera nu cred ca ne-am mai pune astfel de probleme, am cunoaste exact cine, ce si cum gandeste... dar sa nu avem oare timp sa ne ascultam unii pe altii si sa ne cunoastem sentimentele? Sa nu dorim a le cunoaste si a le face cunoscute intocmai? Pacat...

Suntem prea egoisti, ajungem sa ne intereseze doar suprafata si nu si materialul, vrem sa scapam repede si bine pentru noi, tragem cu ochiul si credem ca am cucerit pamantul, acceptam o mana care ne mangaie pe fund numai din interesul nostru de a ajunge sus...

duminică, 24 mai 2009

Curcubee si culori


Seamana, dar nu rasare!
Aparent singur, dar nu il doare!
Mai cerceteaza o data!

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea mea tainele ce le-ntalnesc in calea mea!"

Se spune ca fiecare avem o aura proprie, aura umana a fiecaruia care difera de la om la om si fiecare transmite altceva clipa de clipa; propriile noastre ganduri sunt proiectate in exterior iar ceilalti le percep la randul lor, in mod diferit, in functie si de aura pe care o are fiecare persoana implicata in actiune.

Fiecare element al naturii are in jurul sau un camp energetic pe care il simtim inevitabil; oriunde mergem si orice facem, preluam inconstient din energia locului, a persoanei si proiectam la randul nostru o parte din noi! Atunci cand doua campuri energetice se intalnesc, se produce click-ul si se interactioneaza, in asa fel incat atmosfera se transforma si ea intr-un "tot unitar"; daca s-a produs corespunzator schimbul de energii, noul aer respirabil va fi unul pozitiv si totul se va desfasura la un nivel normal, simplu si de efect pentru toti in cauza! In caz contrar, greutatea aerului se va simti!

Se intampla frecvent sa fiu bine dispusa si sa ma intalnesc cu cineva in care simt tristete, suparare... de obicei, daca tin la persoana in cauza, trec si eu pe starea ei si incerc sa duc discutia cel putin pana in punctul in care aflu despre ce este vorba. Daca ma intalnesc cu cineva nervos, de asemenea, daca tin la el, e clar ca incerc sa calmez lucrurile, fara insa a imi colora aura cu energia lui; indiferent peste ce energii dam, in majoritatea cazurilor totul este controlabil. Fiecare in parte poate decide daca sa preia sau nu din campul energetic al celuilalt.
In cazurile in care ceva neplacut se intampla, inevitabil, aura nu mai poate fi controlata pe moment, trebuie sa treaca un timp... e foarte interesant cum corpul nostru secreta anumite substante independent de actiunile noastre, iar aceste substante ne coloreaza aura, transmitand fiecaruia energii si sentimente diferite.
Fiecare stare are o culoare, fiecare gand o forma si fiecare ridicare din deget ne modifica interior...
Starile sufletesti se simt de cele mai multe ori, indiferent de sfortarile noastre de a le ascunde, intr-un fel sau altul!

Aurele sunt in permanenta schimbare, in functie de starea spirituala si de incercarile la care suntem supusi.

Intotdeauna am cautat aurele viu colorate, curcubeele deschise doar, cele pure si adevarate... pe celelalte le evit, chiar daca as putea isca neintelegeri si zeci de intrebari din partea celorlalti cum ca as fi prea dificila, prea retrasa, prea putin sociabila! E de ajuns sa fiu apreciata de 3 oameni din toata lumea ca si om integru in societate, 3 oameni de super valoare si cu o aura energica profunda si adevarata decat de milioane de chipuri aurate fioroase si transpirate!

Nu am puterea de-a vedea aura, dar o simt... daca nu din prima, macar pe parcurs; si cum aura are si o energie generala si transmite lucrul acesta, e clar ca selectia se face la un moment dat!

Am puterea de-a visaaa....


sâmbătă, 23 mai 2009

Reflection...

Listele vietii

Atat de multe lucruri importante si obligatorii avem de facut in fiecare zi... si asa o lista lunga am de facut in momentul de fata, pentru zilele ce urmeaza; de unele va trebui sa ma tin zilnic, de altele merge si o data la doua zile tinut, dar in principiu, responsabilitatile au crescut in ultimele zile si cum sunt si foarte obosita, incep sa mai uit din ele si ma trezesc cu o zi inainte ca am de facut aia si aia si aia...!

Asa ca neaparat trebuie sa intocmesc o lista! Greeeeu, dar trebuie gasit acel impuls al placerii care sa ne ajute sa ducem la bun sfarsit zinic, toate cate avem de facut, din timp! Nu ca nu ar exista acel impuls, nici nu vreau sa ma gandesc, doar ca atunci cand intervine si oboseala, eu personal mai pierd din entuziasm... e inevitabil :-)

Deocamdata am conceput o lista cu 10 puncte, fiecare avand de la 2 la 4 sub-puncte... si fiecarui sub-punct i se atribuie de la 10 minute pana la ore intregi, depinde de punct si sub-punct! Si unele trebuiesc reluate sau continuate, zilnic!

Cum e vorba aceea? "nu dispera, ia sticla si bea!" Eu nu voi face acest lucru, daca beau cu siguranta voi ignora lista, transpusa fiind intr-o lume ireala si de prost gust... dar imi propun concentrare, consecventa si perseverenta! De la un timp incoace, am fost destul de dezorganizata asa, le luam in functie de timp si de aduceri aminte, pe ultima suta ca majoritatea de altfel, dar cred ca cel mai corect si civilizat si moral pentru mine insami, e sa fac lucrurile putin mai mult asa... ca la carte! Numai astfel obtinem performanta dorita si satisfactiile!

Intotdeauna am cautat sa fac lucrurile cat mai bine cu putiinta si cu placere, pentru ca altfel ce rost mai avea? Pierd timpul degeaba daca nu ma concentrez in mod corect la ceea ce am de facut, iar timpul costa viitorului meu! Nu toate sunt perfecte in fiecare moment, dar incercare si dorinta exista!

Nimeni nu ne poate transmite energia si impulsul de care avem nevoie, e necesara dorinta noastra proprie de a prelua respectiva energie si de a o prelucra mai departe prin propriul filtru sau sa gasim singuri acea energie necesara motivarii si luptei noastre pana la capat!

Rezultatul? Il putem vedea si dupa o viata intreaga; cat timp suntem corecti fata de noi si muncitori, satisfactiile apar si toate acestea duc la marea finala cu un singur castigator care esti tu, suntem noi, sunt EU!

vineri, 22 mai 2009

Toti suntem egali

Oameni pe care ii iubim, copii care sufera de autism dar care vor sa fie ca noi toti ceilalti...
Ei sunt Mira si Pavel si locuiesc in Galati; au nevoie de 3000 de euro pentru un tratament in Maroc, pentru ca in Romania costa de vreo 10 ori mai mult recuperarile si dureaza mult mai mult!
E vorba de pus umar de la umar si contribuit la viitorul unui baietel de 5 anisori care doreste probabil, ca toata lumea, sa depaseasca suta!
5, 10, 50, 100.... fiecare dupa buzunarul sau si dupa sufletul sau!
Sunt prietenii mei si imi pasa de ei, va rog sa ne ajutati!

RO81INGB0000999900445265 reprezinta centrul dinauntrul caruia toate bucuriile vietii pot fi simtite din plin de catre Pavel!

Multumesc, multumim!

joi, 21 mai 2009

Inevitabilul...

Cand inevitabilul se petrece, nu iti doresti ca si prim instinct decat sa fugi, sa-l ocolesti! E o stare pe care refuzi sa o traiesti si sa o constientizezi; stii foarte bine ca va produce in tine momente de tristete, durere, criza... in functie de fiecare inevitabil in parte. Inevitabilul naste de fel, efecte negative!

Viata are etape si etape; treci printr-o etapa placuta si la un moment dat esti nevoit sa o inchei, e inevitabil, trebuie... nu pentru ca ceva s-a subtiat, ci pentru ca asa trebuie; asa e viata! Oare peste ce etapa e cel mai greu sa treci? Peste cele care ti-au adus multe bucurii sau peste cele in care ai varsat multa amaraciune?
E greu cand trebuie sa pui punct unei frumoase perioade pentru ca nu stii peste ce altceva vei da;
E usor sa te bucuri ca ai scapat de o perioada in care totul era lacrimi si nervi, speri apoi la ceva mai bun, dar ti-e teama in continuare de ce ar mai putea urma! Oricum ar fi, tot ti-e teama... e inevitabil!

Mi-e foarte greu sa depasesc perioadele in care multe lucruri au fost frumoase, placute, oamenii minunati, amintirile pline de semnificatii si bucurii! In clipa in care stii ca ceva frumos va fi pastrat in cutiuta vietii tale si ca e posibil ca niciodata acel frumos sa nu mai vada lumina zilei, decat lumina mintii tale, cred ca e mai dureros decat atunci cand stii ca o etapa nasoala s-a incheiat si ca putin soare a mai venit si pe strada ta!
Cand inchei o perioada frumoasa te bucuri pentru amintirile si oamenii care si-au lasat amprente pozitive in parfumul sufletului tau.
Dupa perioada nasoala te bucuri pentru ridicarea morala si pentru forta pe care ai capatat-o; puterea de a infrunta viata intr-un mod curajos; satisfactia ca ai reusit sa te ridici!

Suntem constienti intotdeauna cand incepe, terenul e bine tatonat... simtim apoi brusc impulsul, acul si pe rand fiecare patrundere picurata a serului! Cand e gata, nu vom sti niciodata, stim doar ca fiecare picatura o simtim in mod diferit! Si dintr-o data, totul devine doar un vis; ne putem bucura sau nu, visul oricum ramane si semnul la fel; un semn care cu timpul va disparea, dar pe care il vom mai cauta din cand in cand... Un timp reusim sa il vedem la propriu, insa pe masura ce se mai scurg secunde, totul devine o amintire fizica greu de retrait!

Etc... .

Dedicatie


"Soundtrack"



"Pas si simple"



"J'y suis jamais alle'"


"La redecouverte"



"Le banquet"

marți, 19 mai 2009

La Multi Ani ?

M-am trezit de dimineata in jurul orei 07:30 cu un zambet frumos si senin pe fata! Ma sunase mamica mea ca sa imi ureze La_Multi_Ani, dupa care am vorbit si cu tatal meu si m-am inveselit exact asa cum se cuvenea, plus ca urarile mai detaliate au urmat tot din partea lor, cam cu o ora mai tarziu pe cand ma indreptam deja spre facultate, pentru ca mai devreme fusese prea de dimineata si abia trezita din somn!

Noaptea de trecere am petrecut-o cu pizza, suc, chipsuri, napolitane, chitara, poze, alaturi de colegele mele de camera! Am facut normal, si o boacana, doar imi e in fire (am desfacut sampania si atat de puternic a iesit spuma, incat am pictat laptopul colegei mele… m-am speriat si deja parca nu mai aveam chef de nimic, dar mi-am revenit; azi am aflat ca nu mai merge netul si touch-padul sau cum ii spune… sper sa se rezolve!). Am stat pana pe la 02:30 dupa care ne-am pus la somn!

Am cumparat si ceva bobo pentru ai mei colegi de facultate si ma asteptam pur si simplu sa petrec o zi relaxanta, frumoasa, plina cu soare si bucurie!

Toate bune si frumoase, mi s-a cantat chiar si La_Multi_Ani de catre colegi, fiecare cu coregrafia lui, ma simteam ca in generala… foarte frumos sentimentul! Am avut balet, am facut niste exercitii super, de improvizatie pe expresie corporala si dupa am avut actorie cu anushca draga; a fost suficient ca ea sa deschida un subiect cu a carei tema principala eu nu am fost de acord, pentru ca ziua sa imi fie distrusa!

Se pare ca atunci cand esti intrebat “Anca, tu ce parere ai despre ….”, persoana care te intreaba acest lucru se asteapta ca raspunsul tau sa fie conform propriilor ei pareri si argumente! Si desi cu totii afirmam ca asteptam sinceritate si deschidere de la ceilalti, atunci cand ceea ce auzim nu este pe placul nostru, in sufletul nostru se modifica ceva si incercam sa ne aparam ca fiarele, mai ales daca ceea ce auzim ne mai pune putin si intr-o lumina proasta!

Azi am invatat o lectie foarte importanta, doua de fapt: 1. Niciodata nu te lua in gura cu vreun profesor de-al tau, te poate fute, scuzati expresia, cum vrea el si 2. Nu fi sincer fata de persoanele care tu consideri ca nu merita, s-ar putea sa ai probleme, in special daca e vorba de profesor ceva sau persoana influenta! Replica “Da, da, asa e aveti dreptate”, simplifica lucrurile cat ai zice peste.

Azi am fost sincera, mi-am expus un punct de vedere se pare contrar actiunii profei de actorie, contrar gandurilor colegilor mei si am fost pusa intr-o situatie foarte dureroasa pentru mine! Daca nu stii sa ma asculti, imi pare rau, daca nu poti accepta si un alt punct de vedere, imi pare rau, eu nu am ce sa fac; dar ma doare sa vad cum sunt atacata si jignita in momentul in care ma exprim, intrebata fiind! Aluziile dor, insa cuvintele directe dor si mai tare...

Nu mai detaliez, nu vreau sa ofer detalii “picante” celor care citesc blogul meu si ma cunosc, implicate fiind in actiunea despre care vorbesc; cert e ca daca lumea vrea sa pup in cur, eu nu voi pupa, dar ma va durea fix in …!

Cu parere de rau spun ca nu ar fi trebuit ca in aceasta zi sa se petreaca lucrurile astea, mi-au lasat un gust amar… la cei 23 de trandafiri ar fi trebuit sa ma simt in extaz! Poate la anul, la cei 24, mai astept un an!

La revedere si … La_Multi_Ani, Anca!

Si poate imi dati si un pupic, nu ca anushca, cea care suparata fiind, nici macar nu s-a ridicat de pe scaun sa ma felicite…

Nu am nimic cu ea, fiecare cu viata lui, dar deocamdata ea face parte din viata mea si cel putin inca 2 ani va mai face parte din ea! O fi de bine, de rau?

La_Multi_Ani, Anca!

luni, 18 mai 2009

A fost odata...


De ce plang salciile, mamico? Au ele oare lacrimi, au ele oare viata? Simt ele si vad ce se petrece in jurul lor? Sunt ele inseminate si folositoare?


Se spune ca au simtit odata si au plans pentru Domnul Iisus, atunci cand a fost batut cu cruzime de catre osteni, fara ca El sa carteasca vreun cuvant! Salcia nu a stiut la inceput pentru ce smulg ostenii ramurile ei si s-a lasat rupta, cum era oricum firesc, insa in momentul in care au vazut pentru ce au fost folosite, salciile toate si-au lasat ramurile sa atarne, de rusine, incepand sa planga cu lacrimi ce erau ca niste picuri parca prelinsi de la ploaia ce batuse inainte de vreme…

Si se mai spune ca inainte, salciile erau adevarati copaci, mandrii si cu ramurile inaltate spre cer!

Astazi am luat-o spre casa, de-a lungul malului Cibinului, un loc in care salcii dupa salcii te pot intrista cu durerea lor! A fost pentru prima data in viata mea cand am trecut pe langa salciile acelea si de 3 ori am fost atinsa de picurii lor; trei salcii diferite, in trei locuri diferite, stropita! Nu mi-a venit sa cred; am auzit si eu o multime de povesti despre salciile plangatoare, dar niciodata nu m-am dat in vant sa incerc lucrul acesta sau sa-l cred, macar! Era o informatie pe care o acaparasem, de care eram constienta si atat, pentru ca altceva nu ma interesa!

Un strop, o lacrima, ca sa ii spun pe nume, mi-a poposit intre brat si antebrat, tocmai pe partea opusa cotului; a fost un picur enorm si a fost cel de-al doilea pe care il simtisem! Intaia oara nu mi-am dat seama ce se intampla, ma gandeam ca poate va incepe sa ploua, dar cel de-al doilea picur m-a facut sa-mi dau seama despre ce e vorba; iar a treia oara, a fost confirmarea!

Simteam compasiune, ma uitam la ele si parca pareau intr-adevar amarate, necajite, fara niciun viitor sigur si confortabil! Cand ma gandesc ca lemnul lor nu e bun de nimic, nu poate fi folosit nici macar la fabricarea chibriturilor… macar am vazut ca salcia contine o substanta care este integrata in aspirina; sa aiba si ea o mica intrebuintare acolo, sa nu piara fara folos! Plus ca se mai fac cosuri din nuieluse, iar de Florii la Biserica, se dau crengute de salcie!

Cum putem gasi intelegere si adevarate povesti, in toate din jurul nostru; eu personal admir salciile pentru ca au avut curajul sa aleaga o viata lipsita de vlaga si de importanta majora (precum bradul, fagul, pinul, etc.), hotarand sa ramana o viata intreaga si lunga, ca niste simple ‘plante’ ormanentale de parcuri si gradini sau poposind pe malurile raurilor! Au ales ce era mai trist pentru ele, dar au ramas in acelasi timp, simbol in intreaga lume!

Te uiti la ele si te intrebi ce folos mai au si salciile astea “n” pe care le intalnim, insa pana la urma, rolul lor e foarte important; in primul rand, tin umbra vara, celor care merg la un gratarel sau altele, in parcuri la fel ii gasesti tinand umbra vreunei banci pe care sta obosita si gafaind, o doamna in varsta pe care puterile sunt gata sa o lase din cauza toropelii de afara, copiii smulg adesea frunzulitele facandu-si bot de rata si iata ca nu in ultimul rand, primim crengute sfintite in fiecare an de Florii, pentru a ne feri casa de cele rele si urate!

Si oare de ce nu vedem niciodata salcii batrane, batrane? Traiesc ele peste 200 de ani si totusi niciodata nu le vezi uscate si negricioase precum alti arbori… Cred ca salciile nu se arata prin lacrimi orisicui, cei carora le impartasesc patima lor, sunt oameni alesi! Criteriile, pot fi multiple si fiecare e ales dupa un punct anume. Ele vor sa ne reaminteasca durerea lor imensa, modul de viata ales pentru un lucru care a meritat si nu in ultimul rand, vor sa ne sensibilizeze; nu sa avem mila de ele, ci sa ne faca mai buni, prin ceea ce au ele de oferit!

Sunt unii inalti ca brazii si prosti ca nimeni altul si sunt altii pricajiti si uitati de lume cum sunt salciile si cu o poveste si o viata incontestabila!

Alegerile ne apartin intotdeauna si nimanui nu trebuie sa ii dam explicatii pentru faptele noastre; atata timp cat noi ducem o viata impacata cu noi insine, merita orice!

sâmbătă, 16 mai 2009

Energii

In sfarsit o noua zi in care am petrecut 15 ore la scoala, de la 09:00 pana la 00:00! Am avut decat o singura ora pauza de masa, de la 14:00 pana la 15:00, dupa care din nou, tot lucru!

Chiar de mult nu am mai stat atat de multe ore la scoala si a fost atata de bine... am avut balet mai intai, pentru 3 ore si am reluat elementele noastre de balet, can-can-ul si dansul contemporan de mai multe ori, dupa care pe melodiile de la "Saint-Saens" - The carnival of the animals, am improvizat dansuri pentru cuc si pentru schelet, deocamdata, urmeaza mai incolo si celelalte animale! Apoi am avut canto si am primit o melodie foarte faina din "Mizerabilii" - On my own, pe care va trebui sa o interpretez vocal, de una singura pentru examen! Am niscai emotii ca e foarte puternica melodia, dar exersez!
Les Miserables - On my Own!

Pantomima pentru inca 3 ore, am facut incalzirea, am reluat mersurile si mersul pe zid, dupa care fiecare pereche a repetat momentul pentru examen!

Iar la actorie, de la 18:00 pana la 00:00, sase ore in care am resimtit energia aceea de care aveam cu totii nevoie! E greu cand un profesor pe care il apreciezi si care face treaba excelenta, e si actor si incepe repetitiile pentru un nou spectacol; asa s-a intamplat la noi si timp de o luna nu o mai vazusem pe profa asta la scoala, decat pe colega ei care venea sa lucreze cu noi in locul ei!
Diferenta... colosala; Vine codru verde de brad cu energie si cuvinte care sa ne motiveze si se vede frate munca nu gluma! Nu o critic pe cealalta profa, dar ce am lucrat intr-o luna cu ea e nimic pe langa ce am construit impreuna in doar sase ore! O joaca folositoare pentru lasatul liber al imaginatiei si al exprimarii fara retinere!
E adevarat ca si ce ne-a explicat profa cealalta si ne-a tot filozofat pe acolo si-a pus amprenta asta seara, pentru ca si energia si miscarea vine tot prin adevar, dar trebuie si o altfel de energie ca a codrului verde de brad, ca mult mai mult ajuta si te motiveaza!
O mai vedem luni dupa-masa tot la ora 18:00, va avea liber si vrea sa lucreze cu mine si partenerul meu de dramatizare... abia astept, deja tot la asta ma gandesc! e super, pentru ca in primul rand ne da niste teme incitante pe care trebuie sa le rezolvam singuri, asa cum se nasc ele, liber, dupa care mai incercam si tot asa, pana construim variante finale! Ca de fapt actoria asta e... libertate in exprimare si miscare, prin adevar!

Cat de mult conteaza personalitatea omului... daca vorbim despre un om pentru care gandul e mult mai important decat actiunea, analizarea mai presus de impuls (comparand comportamentul celor doua profe fata de noi la curs), imi dau seama ca ritmul va fi mai moale intotdeauna si datorita faptului ca un om prea analist ajunge sa inhibe si se pierde energia, dorinta!

Talentul si maiestria niciuneia nu vreau sa il umbresc, fiecare isi stabileste propria metoda de pedagogie, in functie de cea pe care o considera cea mai pe masura cu personalitatea ei si e bine ca le avem pe amandoua ca profe, ca mai cadem dintr-o extrema intr-alta cu ele si e important sa reusim sa facem trecerea de la una la alta si sa facem ceea ce trebuie, cat trebuie! Si oricum, una se ocupa de noi pe partea de adevar, iar cealalta cauta sa ne exploreze energia de care dispunem pentru a construi pe linia aceasta!

O zi care s-a sfarsit la o pizza si un ceai cald, ca inca am amigdalele inflamate rau, abia inghit si vorbesc! Pe la 01:30 am ajuns acasa, ma pun acum la somnic, e aproape 02:30 deja!

Cu siguranta voi visa frumos la noapte, am toate motivele din lume!
Pupici...

joi, 14 mai 2009

Cat mi-e dor de....


Francezii mei iubiti... gros gros bisous!

miercuri, 13 mai 2009

Nisipuri...

Am dormit 3 ore, m-am trezit toata transpirata dupa aspirina tamponata, m-am schimbat repede si deja durerea de spate imi mai trecuse, ca si cea de picioare si umeri; decat gatul mai doare acum, dar scot eu amigdalele, le fac in ciuda la vara hi-hiii...
Daca mai dau o tura asta-seara de pastilutze, maine voi reveni mai la viata!

Vorbeam cu deusha', colegutza mea de camera: "ce m-am saturat de viata asta..."; o expresie cam des si usor folosita de noi, oamenii! Cum dam de o greutate, un moment de impas, o nemultumire sau un esec, chiar si o boala care ne blegeste, dam inainte cu vorbele astea care de fapt chiar nu isi au sensul! Plus ca multi dintre noi suntem intregi, sanatosi, nu avem handicapuri sau probleme majore, insa iubim sa ne alintam poate pentru a atrage atentia, pentru a ne victimiza...
In momentele de dezamagire, deruta si de oboseala (fizica sau psihica) avem cel mai mult tendinta asta, pentru ca prea mult visam noi la viata perfecta in care toate se intampla conform vietii perfecte in care nimeni nu are de suferit, toata lumea se intelege bine cu toata lumea, nimeni nu moare de foame, nu au loc catastrofe naturale, nu exista manele, toti isi permit excursii de lux si activitati garla...
De fapt viata o ai cum ti-o faci; si pentru ca oricum nu traim intr-o lume nici macar satisfacatoare, e in regula sa ne mai alintam si sa ne enervam cu cate o expresie gen "ce m-am saturat de viata asta", doar ca de aici e important sa te si auto-motivezi mai departe si sa spui "dar nu vreau ca viata sa se sature de mine..." O, daaa... vrem totusi sa facem ceva bun pentru noi; in primul rand, nu vrem sa ne lasam calcati in picioare de viata si cautam sa facem ceva care sa contribuie cu ceva bun umanitatii!

Mai sunt atat de multe de facut, de ce sa ne saturam? Dumnezeu inca nu s-a saturat de noi, noi de ce ne-am satura unii de altii si de viata asta?
Sa se lasam invinsi? Never!!!

Tel, motivare si auto-motivare... restul, culegi pe parcurs, putin care putin... azi un bob de nisip, maine o pietricica, apoi un trifoi, un fir de iarba, o floare, inca o floare mai frumoasa si mai parfumata, mai expresiva... o crengutza, un mugur de floare si tot asa pana ajungi sa culegi fructe adevarate si zemoase din care sa te infrupti cu multumire si din care sa poti imparti macar o codita de mar, ca si imbold, celorlalti!

Daca noi ne saturam, la ce sa ne mai asteptam de la ceilalti?

Ce-i in mana nu-i minciuna!

Am dormit stramb si ma doare gatul, m-a tras curentul (am stat transpirata cu geam deschis) si ma doare spatele ingrozitor de tare, simt fiecare muschi in permanenta, cum apasa inspre stomac, am febra la picioare ca ieri ne-au rupt la cursul de dictie dupa atata amar de pauza cu FISTS-u, ma dor umerii si bratele cred ca tot de la curent, ma doare capul, ochii ma pishca, am descoperit ca ma inteapa si in urechi...

Sunt pe duca, asa... ca o doamna batrana care abia se mai deplaseaza, abia se apleaca, toate o dor si se vaita de numa'...

N-am avut ce face, azi-dimineata a trebuit sa merg la scoala, am avut o prezentare de sustinut cu tema "Teatrul Latin", nu puteam sa lipsesc; am dat-o eu cu voce mai scazuta ca naaa, ma doare gatul si cand inghit, dar a fost bine!

Acum sunt la camin deja, nu mai merg nicaieri astazi, am luat asa: 30ml tanakan, 1 paracetamol, 1 aspirina tamponata, 1 pliculetz coldrex, 1 strepsils intensiv... acum ma bag la somn si nici nu indraznesc sa imi pun ceasul sa sune; cand ma trezesc, oi vedea eu efectele tratamentului. Am nevoie de voce, de energie, e o perioada grea la scoala si trebuie sa imi revin rapid!

M-am saturat de amigdalele mele, ca abia astept sa le scot la vara... intotdeauna ele imi creaza cele mai mari probleme, ca durerea de amigdale trece greu, mai ales procesul desumflarii lor!

Sunt optimista totusi ca ma voi trezi fresh...
Noapte Buna la amiaza!
;)

marți, 12 mai 2009

Lume, lume, sooooro lumeee...

O zi in care am fost tot aeriana, obosita, m-a durut gatul si capul, m-am indopat cu Strepsils si Nurofen, ceaiuri, chestii calde si zemoase!

Nu toate sunt roz si se pare ca nici oamenii... oamenii duali nu imi plac, desi toti suntem duali intr-un fel sau altul; diferenta o face faptul ca unii nu se arata fata de persoanele fata de care chiar nu le intereseaza si nu inseamna ca sunt duali ci pur si simplu evita anumite discutii si comentarii, pe cand ceilalti, se prefac in functie de anturajul in care se invart, de puterea si influenta celor din jur! Sa afirmi ca iti place un lucru, ca ai avut foarte multe de la invatat de la persoana respectiva, ca ti-a placut si ca ai inteles anumite lucruri care nu ti-au fost explicate de catre alte persoane care erau mult mai abilitate si la indemana, si sa-i multumesti, e un lucru minunat; e un semn ca ai mai crescut putin, ca te-ai dezvoltat, ca cineva strain a contribuit cu o bucatica, viitorului tau.

E vorba de participarea la un workshop, cu un indrumator strain, unde prezenta nu e obligatorie! Vii, te umflii in pene ca da, ce super, intelegi ce iti este explicat, mai faci si comentarii deviate si nela subiect (irelevant, dar important) si la sfarsitul saptamanii multumesti din suflet persoanei ca te-a ajutat sa vezi altfel lucrurile, mult mai bine!
Insa sa iti schimbi parerea imediat ce o persoana mai puternica decat tine afirma ca de fapt persoana respectiva, din punctul ei de vedere nu e atat de stralucita, e deja dezastruos!

Ceeee?! Nu mai ai dreptul la propria ta opinie? Sa-ti fie rusine! De ce daca un asa zis "prieten" nu e de acord cu tine si tu, ca sa nu creezi situatii conflictuale, renunti la tine? Si de ce spui ca de fapt, de la inceput ai gandit asa, doar ca nu ai vrut ca persoana despre care ai afirmat ca a avut o importanta pentru tine, sa stie acest lucru, ca tu de fapt ai jucat un rol si ai indeplinit o misiune!
In primul rand, nimeni nu te obliga sa faci ceea ce nu doresti, ai dreptul sa alegi in prezenta cui vrei sa iti petreci timpul, mai ales ca workshopurile nu sunt obligatorii, iar de data asta nu a fost vorba despre un workshop cu plata!

Oameni periculosi, care lauda pe fata si ridica in slavi pana le ies pene prin urechi si prin gura, oameni falsi, prefacuti carora le e teama ca ceea ce gandesc ei nu e bine! Oameni care isi schimba parerile in functie de influenta si puterea persoanei cu care vorbeste, asupra ei. Oricum tu esti singurul care stie ce e mai bine pentru tine si nimic nu trebuie sa te indrepte spre alte carari daca tu stii ce vrei! Oameni pentru care puterea si imaginea in fata celorlati conteaza mai mult decat propria persoana! Pacat.... cu asemenea caracter, nu e bine sa interactionezi; e periculos, nu stii niciodata la ce sa te astepti de la el, poti fi lovit intr-o clipa...

Si cat de bine e cand ne dam seama de cine roieste in jurul nostru! Eu am aflat si o sa ma feresc...
Of, ooooffff, cat de nesatula de imagine e lumea din ziua de azi!

luni, 11 mai 2009

Saptamana FISTS















Saptamana trecuta am petrecut o parte din viata in care timpul a trecut enorm de repede, mai ales incepand cu joi seara!

Festivalul International Studentesc de Teatru incepuse, dupa lungi pregatiri ale organizatorilor si dupa mult stres si dorinta ca totul sa iasa bine! Invitati au fost englezi, turci, francezi si croati si fiecare student de la mine de la facultate, ne-am ocupat de cate cineva, ca fiind ghizi. La inceput ma gandeam ca va fi putin stanjenitor sa stai tot timpul in fundul lor, din simplul motiv ca era vorba de straini, nu de altceva si pentru ca pe cei 22 de croati veniti, ii cunosteam cu totii ca urmare a participarii noastre, a romanilor, la festivalul lor de teatru din Croatia, ne-am inghesuit toti sa nimerim ca si ghid al lor.

In final eu am fost aleasa ca si ghid al francezilor, pentru ca, se pare ca nu multa lume e vorbitoare a acestei limbi, iar intelegerea intre francezi si ghid ar fi fost mult mai facila. Si pentru ca francezii nu au venit decat joi seara, munca mea cu ei s-a rezumat decat la 2 zile jumatate, desi la plecare, mi-as fi dorit ca ei sa fi fost prietenii mei de-o viata si sa ramanem impreuna pentru inca muuuuult timp! Au fost 9 oameni alaturi de care m-am simtit minunat, majoritatea aveau peste 26 de ani, unii chiar peste 30, doar 3 erau studenti pana in 22 de ani. Ne-am simtit bine impreuna, am ras, am cantat, am facut numai boacane, ne-am cunoscut mai bine si ne-am descoperit filozofiile de viata!

Au fost work-shopuri conduse de profesori din Anglia, Croatia si Romania, iar eu am fost inscrisa la cel al unei profesoare din Zagreb, pe nume Aida. Profa a fost foarte de treaba, sigura pe ea si imi transmitea foarte multa incredere, mi-a placut workshopul si modul in care s-au scurs cele trei zile cu ea. Cat de bine e cand vezi si alte viziuni, mai ales fiind vorba despre alta cultura!

Spectacolele pe care le-am vazut saptamana aceasta au fost foarte, foarte cu impact asupra mea, primul care m-a impresionat a fost cel al englezilor; un spectacol aparent simplu, dar foarte bine sustinut de studentii pe chipul carora citeai bucurie si libertate. Apoi au fost turcoaicele, 3 la numar; au avut 2 momente, iar cel de-al doilea, unde o singura studenta a realizat spectacolul, a fost waw… super! Nu am inteles nimic ca si limba, pentru ca vorbea in turca, insa ceea ce am vazut m-a facut sa inteleg mesajul; am inteles ca momentul cuprindea trei monologuri imbinate, iar din ceea ce am vazut eu transmis de ea, am primit foarte mult emotional. Atat de bine sustinut, simteam durerea din ochii ei, din cuvintele rostite, desi nu intelegeam nimic, limbajul corpului ma lasa pur si simplu fara vlaga, a fost minunat sustinut! O studenta care era in anul 3 si care am inteles ca joaca si la Teatrul National din Istanbul si nici nu ma mir…

Spectacolul francezilor a fost si el extraordinar… pentru décor si toate cele, le-au trebuit 6 ore, iar spectacolul a tinut o ora, prezentand viata lui Vaslav Nijinsky, unul dintre cei mai talentati dansatori balerini din istorie si care la finalul vietii sale a suferit de schizofrenie. Interpretarea a fost impresionanta si toate elementele combinate au dat un spectacol sensational. Greu de sustinut si totusi atat de bine interpretat!

Dintre spectacolele croatilor nu l-am vazut decat pe cel al celor din Zagreb, insa pe acesta l-am mai vazut atunci cand am fost noi in Croatia pentru festivalul lor. Ca si comparatie spun ca mi-au transmis mai multe prin prezentarea pe care au avut-o saptamana aceasta. Au mai si scurtat din spectacol, l-au facut doar de o ora spre deosebire de 2 ore jumatate cat au avut in Croatia si a fost mult mai bine simtit si sustinut. Iar spectacolul celor din Osijek nu l-am vazut, dar am auzit ca a fost foarte tare.

Plus ca au fost alte atat de multe spectacole sustinute de studentii la actorie din toti cei 3 ani si cei de la master! Si eu cu clasa mea am avut Marti un spectacol, plus inca un recital “Radu Stanca”, sustinut de doar jumatate din colegi.

Ca si clasament pentru mine, din tot ce am vazut, acord:

Locul 1 : Franta ;

Locul 2 : Turcia cu al doilea moment prezentat;

Locul 3 : “Poiana boilor”, spectacol sustinut in regia Dan Glasu cu studenti la actorie Sibiu din anul 2 si 3.

A fost o saptamana cu multe spectacole, evenimente speciale in fiecare seara pentru invitati, scurte excursii pentru cei de dincolo… o saptamana agitata, dar si frumoasa, din care eu am invatat ca cei mai importanti sunt prietenii si ca oricat trebuie sa astepti ca sa ii gasesti pe aceia alaturi de care tu sa fii in largul tau, e important sa astepti, pentru ca timpul e important si viata mea la fel!

N-am prea am interactionat eu cu englezii si croatii, nu am cautat prezenta si prietenia lor; m-am atasat de turcoaice si de francezi, foarte mult! Decat o prietenie doar asa ca sa fie, mai bine nimic si singur, pentru ca viata e scurta si trebuie petrecuta asa cum stim noi mai bine, alaturi de cei dragi si pe placul nostru; cat mai diversificat, bogat si cu luare aminte pentru ceilalti!

duminică, 10 mai 2009

Vive la France & la Roumanie

sunt trista... a fost ultima zi de festival, toti strainii au plecat sa doarma, dimineata vor pleca in lumea lor obisnuita, de unde au venit; sunt singura in camera de camin, totul pare atat de gol, pustiu, alb si murdar in acelasi timp, sadic, receee!

Nu ma doare ca s-a incheiat festivalul, ma doare golul pe care il simt (pana si golurile dor si provoaca amaraciuni). Joi seara au venit francezii si asta seara ne-am luat deja la revedere... am fost ghidul lor in perioada cat au stat aici si am petrecut zile superbe alaturi de ei; spunea o colega: "gata, esti deja ca si in familie"! Daaaa, chiar am fost, sunt super super draguti, simpatici, coool, cum spunem noi! Plini de viata, fara complexe, 9 oameni minunati!

As spune atat de multe lucruri pe care le simt acum... ne-am luat la revedere, ne-am pupat si nu imi venea sa plec, atat de greu era! Urasc momentele de despartire; nu stiu ce sa spun, ce sa fac, nici nu pot sa plang, simt doar un gol atat de mare incat vreau sa iau persoana sau persoanele in brate, sa strang tare si sa ramanem asa, stana de piatra!

Doamne, de ce dai tu omului despartiri?

Am cantat, am alergat, ne-am udat cu apa, am facut si boacane pe la barurile unde am fost, am sarit de pe butuci si cate si mai cate!

Mi-e dor deja de ei... oameni deschisi la minte, oameni de suflet si de viata, oameni care lucreaza in domeniul cultural!

Oameni de oameni!

Bisous...

sâmbătă, 9 mai 2009

Franz Kafka

"A first sign of the beginning of understanding is the wish to Die" - Diaries of Franz Kafka (3 iulie 1883 - 3 iunie 1924)

video

Sentimente tragice, impinse la paroxism, imposibilitatea omului de a descifra sensul existentei sale civice, dezintegrarea relaţiilor interumane; teme care prin romanele lui Franz Kafka ajung sa exercite o puternica influenta asupra literaturii contemporane al secolului XX.

La Métamorphose - povestea unui vanzator, Gregor Samsa, care se trezeste intr-o dimineata si isi da seama ca peste noapte s-a transformat intr-o insecta ingrozitoare. Continuarea povestii lui o regasiti in romanul scris de Franz Kafka, un scriitor ceh care imbina suprarealismul cu expresionismul.

joi, 7 mai 2009

Lumea buna









Marian POPESCU

- profesor universitar, critic de teatru, traducător din dramaturgia de limbă engleză, editor, cercetător, autor a şase volume despre teatru şi arta spectacolului.

- expert în Artele spectacolului şi Politici culturale.

- membru-fondator al Uniunii Teatrale din România (UNITER) al cărei Vicepreşedinte executiv a fost între 1990 şi 1994.

- in 1993 a înfiinţat editura UNITEXT iar din 1995, co-editează Anuarul teatrului românesc.

- conferinţe, prelegeri, discuţii publice în România, Marea Britanie, Franţa, Ungaria, Polonia, Slovenia, Austria, Olanda, Moldova, Serbia, Slovenia.

- cea mai recentă carte a sa, Scenele teatrului românesc 1945-2004. De la cenzură la libertate (UNITEXT, 2004) este nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor.

Marian Popescu, un om despre care auzisem doar, prin intermediul profesorilor nostrii, prin sotia dumnealui care mi-e profesoara de Istoria Teatrului Universal... un om hotarat, cu un background exceptional, carismatic. L-am cunoscut azi-dimineata; cu ocazia festivalului International Studenesc de la Sibiu, a tinut o conferinta cu referire la "Actorul si Teatrul Anatomic", urmat de un workshop "De la Text la Imagine Scenica", in limba engleza. Nu ne-am asteptat sa vina atat de multi participanti, pregatiseram 50 de scaune, stiind ca s-au anuntat doar vreo 35, dar am spus ca mai bine sa fie decat sa umblam atunci hai-hui dupa toate cele! Am fost 47 in sala, deci procedaseram foarte bine cu organizarea spatiului. Toti strainii care au participat la workshopul de dupa au fost foarte interactivi, creativi si entuziasmati de temele propuse ca si exercitii de catre d-l Marian Popescu si au creat niste tablouri si situatii extraordinare.
Abia astept sa descopar mai multe despre acest om si activitatile lui sociale.

Straini din Turcia, Maria Britanie si Croatia sunt deocamdata participanti la festival, astazi urmeaza sa soseasca si francezii; nu stiu de ce au preferat sa vina cu o zi inainte de prezentarea spectacolului lor, dupa care sa se si intoarca, dar e decizia lor. Sunt ei mai nationalisti din fire, dar fiecare popor cu ale lui si oricum, din partea mea, o bulina alba pentru asta (se axeaza strict pe ceea ce au de facut si e necesar) si una neagra (au pierdut momente frumoase organizate cu ocazia festivalului, in special seara romaneasa). Deci, sunt in echilibru, nimic grav si periculos! :-)

Mai dureaza festivalul, Sambata e ultima noapte de socializare, dupa care toate vor fi trecute pe lista "checked"; nu caut sa ma obosesc prea tare, vreau sa ma aleg doar cu ceea ce consider necesar si util pentru mine, nu sa ma "dute-vino" peste tot! Cu calm, desi au fost si momente tensionate din cauza organizarii nu foarte bine puse la punct si cu rabdare sa reinceapa cursurile ca tare mi-e dor!

Mai multe impresii despre tari, oamenii lor si spectacolele sustinute, la final!
E ora 04:13... noapte bunaaa!

marți, 5 mai 2009

Festivalul International Studentesc de Teatru Sibiu

Festivalul International Studentesc de Teatru Sibiu, 4-10 Mai 2009!
O deschidere grandioasa, o parada de aproximativ 300 de oameni porniti de la ULBS, Facultatea de Litere si pana in centru in Piata Mare... torte aprinse, foc, steaguri, ursi, dracusori cu manifestarile lor, dansuri tribale, gradinari, doctori, tobosari, zgomoteee si multi reprezentanti ai fiecarei facultati in parte!

SAIAPM a fost facultatea pe care eu, marele gradinar, alaturi de plantele mele, o reprezentam; Strigam toti in gura mare: "Oleee, ole, ole ole, SAIAPM, SAIAPM!", "Daca n-am fi noi, ati muri de foame!", "SAIAPM, SAIAPM...", "Noi va hranim!", "Noi suntem vinul, noi suntem berea, Fara noi, asta-ar fi durerea!"
SAIAPM - Stiinte Agricole, Industrie Alimentara, Protectia Mediului.

Finalul, superb... un foc de artificii care m-a transpus intr-o cu totul alta lume, visam deja! Peste 5 minute a tinut totul, cerul s-a manifestat... culorile vietii s-au napustit asupra noastra, incercand sa ne readuca aminte esenta lucrurilor!
Mii de luminite, stelute, explozii pe care imi doream sa le aud pentru inca ceva timp, vor ramane acum, inainte de culcare, in vazul si auzul mintii mele...

Va fi o saptamana plina de agitatie... workshop-uri in fiecare zi, spectacole, concerte, lansari, prezentari, va fi si o seara romaneasca, speciala pentru strainii participanti la festival; prima seara a spus multe, sper sa spuna la fel de multe si urmatoarele!

Distractie Placuta tuturor!

luni, 4 mai 2009

Prefer sare in bucate, nu miere!

Cunosti un om, ti-e drag… coleg, prieten, verisor, un strain… o persoana!

Te doare cand dupa mai mult timp petrecut alaturi de ea, inevitabilul decurge si relatia trebuie sa capete alte directii, pentru fiecare avand alta destinatie. Trec apoi zile, saptamani si desi inainte va vedeati in fiecare zi, acum nu aveti ce face decat sa va intrebati cu gandul “Oare ce mai face, e bine, sanatos(asa)? Mi-e dor de ea, de-as stii macar cum o mai duce!”

La un moment dat apare un dor dintr-acela care nu-ti da pace si vrei atunci neaparat sa vezi ce mai face persoana draga, vrei sa-i auzi vocea, sa va amintiti de vremurile bune si nebune in care credeati ca lumea e a voastra, ca nimic nu va poate opri din focul luptei cu viata. Iei telefonul in mana, formezi numarul cu bucurie si emotie, auzi cum suna si deja parca toate imaginile din timpul petrecut impreuna iti trec prin minte… iti dregi vocea ca sa stii sigur ca nu e ragusita si abia astepti sa ii auzi vocea la fel de emotionata ca va auziti dupa atata timp!

Uuuu, se aude sunetul dupa care iti dai seama ca persoana de dincolo de fir a raspuns si emotiile parca sunt si mai mari. Nu intelegi de ce, raspunde altcineva de sex opus persoanei pe care tu o cauti si cam prost-dispus intreaba de zor “cine esti?”. Ok, cu calm, te recomanzi si spui cu cine doresti, iti face legatura, dupa care, la exclamatia “Da!”, a persoanei in cauza, iti revii la starea de bine si bucurie de mai dinainte, saluti si mai spui inca o data cine esti dupa care astepti reactia! Si nu e orice reactie… iti pica fatza, nu-ti vine sa crezi, nu te asteptai nici in ruptul capului la intrebarea, “Da, ce-i?”, ca si reactie!

What? Ce? Poftim? Ti-a picat un scoc in cap instantaneu… dupa atata timp in care nu stiati nimic una de cealalta, dorul nebun si-a spus parerea din partea uneia… “Da, ce-i?” Iar dupa ce ii adresezi cateva cuvinte, lipsite de emotie acum, ci de goliciune, nu intelegi de ce nu mai primesti raspuns; te uiti pe ecran, secundele se scurg, intrebi din nou “Alo? Alo, ma auzi?”, dar nimic, iar dupa alte cateva secunde, “Tititititiii….” si revine imaginea ecranului tau de la telefon!

Dupa vreo jumatate de ora, primesti mesaj “Am pierdut semnalul! Sorry! Te sun knd ajungem in oras! pupu dulce!”

Nu ai nici un chef sa raspunzi la mesaj… decat sa scrii ceva minciunele, mai bine te gandesti doar: “Poate la anu’! Da, si eu pupu, dar mai cu amaraciune asa…”

duminică, 3 mai 2009

Nu doriti un pliant?

Undeva mai in fundul vagonului:

- “Doamna, mai taci din gura si lasa-ma in pace, fiecare cu religia lui, de ce te bagi dumneata in viata mea?”
- “Nu credeti in Dumnezeu?”
- “Dute doamna si lasa-ma ce vii cu pocaitii astia la mine ca voi nu credeti nici in Maica Domnului, nici in Sfinti, ia pleaca matale si ma lasa!”

Dupa aproximativ 5 minute:

- “Haideti sa va dau si voua, vreti? Uite, dumneavoastra va dau ca v-am mai dat eu si altadata. Dumneavoastra vreti? Domnisoarelor? Poate aici, dumneavoastra, nu? Nu vrea nimeni?”

La care o voce rastita si nervoasa:

- “Doamna, pleaca de aici si predica in alta parte daca vrei, ai inteles?”
- “Cum ati spus?”
- “Doamna va rog sa va duceti in celelalt vagon sau mai incolo daca vreti sa predicati ceva, ati inteles?!”
- “Da ce, va deranjeaza?”

Dupa care, nervii au fost atat de mari, si pentru a nu isca alte discutii, tacerea s-a lasat, privirea a fost intoarsa la privelistea de dincolo de geamul compartimentului, numai doamna cu pliantele ei se mai auzea in surdina, deschizand un subiect cu domnul pe care se pare ca il cunostea din alte experiente de-ale dumneaei, de acelasi gen; subiect bine-nteles, tot legat de religie…

Poate ar fi trebuit intrebata: “Doamna, ce religie ai?... Si in religia dumneata, e pacat sa treci la alta confesiune? … Atunci ia mai dute si plimba piciorusele alea in alta parte, vedeti-va de treaba si lasati lumea in pace!”
Ce tie nu-ti place sau ti se pare nefiresc, anormal, altuia nu-i face si punct!

De parca Dumnezeu nu e acelasi pentru toti… protestant, ortodox, budist, iehovist; si oricum, religia ortodoxa si catolica au fost primele religii recunoscute, deci, ce se leaga toate sectele astea de orisicine? Ai preferat din “n” motive numai de tine cunoscute sa te alaturi altor grupuri, foarte bine, treaba ta, dute impacat si pe fundul tau inainte, nu sunt obligata sa ascult toate comparatiile si legaturile tale!

La nastere nu ne putem alege confesiunea, o primim pe cea care ne-o insufla parintii prin botez si prin credinta lor ulterioara si o data ce ai primit o confesiune, parerea mea, stai linistit in banca ta si mergi mai departe in ceea ce ti-a fost dat! Nu e Constantin Brancoveanu un exemplu pentru noi toti? Pentru mine cel putin este un exemplu exemplar si nu voi accepta sa fiu convertita la altceva nici in ruptul capului; la revedere.

Fiecare e liber sa aleaga si sa traiasca asa cum doreste, trebuie doar sa ne acceptam asa cum suntem si sa nu incercam sa ne influentam unul pe celalalt. Stii tu ce e mai bine pentru mine? Pai si atunci, de ce sa iscam conflicte si discutii lipsite de sens si energie pozitiva?
Sau ne place doar sa ne aratam altceva decat suntem?

sâmbătă, 2 mai 2009

O privire in noi




Sfarsitul lumii… 21 Decembrie 2012!

http://www.deathclock.com/ un site care, introducand datele tale, iti va spune ziua in care vei lua coltu’ pentru a merge sa iti vezi prietenii din lumea de dincolo!




In mod normal, ar trebui ca toata lumea sa primeasca drept raspuns aceeasi data: 21 decembrie 2012, conform calendarului mayas; eu am primit drept raspuns, 31 Iulie 2065 cu regim normal, insa prima data, cand am introdus regim sadic, mai aveam doar 16 ani de trait, adica prin 2025… la revedere drag popor de pe pamant! Sunt mai sadica de felul meu, ceea ce ma agata mai mult de prima varianta la care apelasem, deci, profitati de mine cat mai aveti timp!
................
Si ca sa revenim la ordinile zilei, va anunt ca nu ma las eu pana nu depasesc suta’ ;))
Drept e oare ca omul sa se stinga de pe lumea asta?

Vreau sa traiesc cat m-or tine toate… sa ma bucur de soare, de apa, de mirosul firului de iarba, de lacrima dorului de pe obraz, de gadilitul in talpa, de soaptele dulci si-amare, de privirea ochilor tai (…).

Vreau sa mai rad, sa alerg, sa simt bataia vantului vajaindu-mi urechile obosite de trecerea timpului, vreau sarutari (…).

Vreau sa ma ingrop in frunzele galbene-rosiaticei ale toamnei, vreau mirosul ploii sa imi inunde narile (…)

Vreau sa simt inca lumea ca fiind a mea, cu tot ce are ea mai bun, mai rau si mai curat…

Vreau sa stiu, sa cunosc, sa duc mai departe…

Vreau sa ating norii, sa ma scald in spuma lor batuta; vreau sa zboor (…)

Vreau fundul oceanului, varful Everestului si tinutul Ierusalimului…

Vreau un eu, un tu si un noi (…)

Vreau atingerea “golului”, tremuratul gandului…

Vreau.

vineri, 1 mai 2009

30 Aprilie 2009








30 Aprilie?

Dupa ce ca imi revin neincetat zeci de momente in care am fost pusa greu la incercare in perioada 1 Octombrie 2008 - zilele noastre, voi avea inca o zi intensa de retinut; 30 Aprilie 2009.
O zi in care sufletul meu a fost pus la incercare prin dorintele ei de a se exprima fata de o anumita persoana. Numele ei? Ana simplu; numele meu, Anca, stiu ca vine din ebraica daca nu ma insel, dar cu siguranta stiu ca se trage din numele de Ana care inseamna mila, speranta; poate ca legatura numelor inseamna ca avem multe in comun si ca ne potrivim ca si atitudini, caracter, am putea fi poate prietene foarte bune. Problema tine insa de alte atitudini, ale fiecareia, pana in momentul in care ieri am lamurit in mare, anumite chestiuni.

Fiinta umana e capabila sa inteleaga multe, sa accepte multe, mai ales in situatiile in care nu ai alte optiuni pentru ca stii ca alte optiuni nu sunt potrivite lucrurilor pe care doresti sa le intreprinzi si ca daca le aplici, vei avea de pierdut propria ta persoana si increderea in ceilalti. Nu am tinut cont mult timp de aspectul acesta, desi eram constienta de existenta lui; la teorii nu ma intrece nimeni :)

Sa spunem ca ieri am fost putin luminata si ca mi-au fost deschisi ochii putin mai mult decat erau pana atunci; daca fata de un anumit grup a ajuns sa ma doara fix in... macar fata de ea, Ana, sa nu ma mai doara. E o persoana despre care am ajuns sa cred ca conteaza mai mult decat altii 12 si de ce fiu vizibil retinuta?

"Daca lovesc, nu o fac cu rea intentie, o fac pentru a ridica"; haha si dada... stiu; m-ai lovit destul in perioada in care nu mi-am dat seama si imi spuneam "ce p.... masii mai vrea si asta?" Acum regret aceste cuvinte, pentru ca oricum mi-am dat seama de ceva vreme ca asa este, doar ca pe parcurs intervenisera si altele!
Mi-am spus oful ieri, nu 100% pentru ca am ajuns din nou sa ascult mai mult decat sa vorbesc, insa in final eu am preferat lucrurile asa, nu mai conta. Cuvintele m-au ajutat destul. Nu mai conta nici trenul de Fagaras pe care trebuia sa il prind, nici faptul ca stateam de o jumatate de ora de vorba, importanta era eliminarea tensiunii dintre A. si A. Daa, polii de acelsi fel se resping, insa doar in teorie... daca fortezi situatia, polii se pot si atrage!

Incredere mai multa in mine pentru ca asta ma trage mult in jos, e cazul sa ma impun si eu si sa ma las purtata de anumite trairi, nu sa fug de ele si sa le ascund. Cand imi castigi increderea ca si om, vei descoperi ca le am; pana atunci, nepasarea isi spune cuvantul in privinta acestor atitudini!
Asta am cautat draga Ana, sa obtii aceasta incredere din partea mea; "Nu incerca sa schimbi omul, pentru ca numai in situatii de constrangere, el singur se va schimba si poate nici macar atunci!", imi spuneai. Corect... nu incerc sa schimb pe nimeni sau daca am vrut vreodata, uite, incetez a mai face lucrul asta! Fiecare pasare pe limba ei piere si sanatate!

Sper din suflet ca dintre mine si tine sa dispara firicelele de praf...

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale