miercuri, 28 ianuarie 2009

Mi-e door si doare...

De vreo 2 zile ma tot gandesc cum ar fi sa plec intr-o mica expeditie montana... mi-e atat de dor! Nu am mai fost intr-o excursie montana, pe bune, din clasa a X-a cand am fost cu dirigintele meu la Sambata de Sus si am facut fereastra, pana la cabana Breaza... a fost genial, mi se spunea 'Voinicelul', ca eram tot timpul prima, asa de mult imi placea sa inaintez si sa descopar frumusetile!
.....................
Nu vreau sa dau in melancolisme, desi in sufletul meu cam asta e acum... melancolie! Mi-e dor de atatea lucruri... de munte, de copilarie, de mare, de o inghetata in mijlocul verii... de un pescuit, lucruri care imi fac placere cu adevarat! Nu e vorba de faptul ca ceea ce fac acum, imi displace... dimpotriva, ma regasesc tot mai mult! Doar ca sufletul meu vrea mai multe lucruri concrete... la actorie se pune foarte mare pret pe imaginatie, pe ideea de sentiment profund, pe bune... prezenta sentimentala... nu e rau, dar cred ca oricine ar vrea sa simta toate lucrurile la care se gandeste intr-un anumit moment, atunci, pe loc! Daca ma gandesc la nisipul uneia dintre plajele din Insula Corfu, spre exemplu, unde am si fost de altfel, acum 2 veri, mi-as dori ca in acea secunda, sa ma teleportez acolo! Visez prea mult? Claaar, asa ceva nu va fi niciodata posibil!
.....................
Cata libertate au fluturii... ce le pasa lor? Fiecare in j'de culori si modele, zboara zi lumina in cautarea hranei, pornesc nu conteaza in ce directie, spre ce colt al lumii, atata timp cat le e cald si bine! Nu prea cald, ca nu le place, dar mereu atenti cu natura, pandind papica cu trompitza lor luuunga, in jur de 15 cm! Mici, dar bine conturati fluturashii astia; Vreau sa umblu in lumea asta in lung si-n lat, sa ajung oriunde vreau, in secunda dorita, sa am de toate!
.....................
Mai visez mult? Traim intr-o lume in care totul se obtine greu, munca e mare, sacrificiuuuul, nici nu mai vorbesc si asa ca... muta-mi-as capul pe umeri ca tot degeaba, altfel!
Eu cred...
Eu cred...
Eu cred...
Ca o furnica e la fel de puternica ca si un elefant!
"Ca cea mai mica-ncheietura a mainii mele isca gelozia oricarui mecanism!"
Ca apa inghite uleiul!
Ca daca sadesti o moneda, creste un copac inaaalt si plin cu bani!
Ca cerul se uneste cu pamantul!
Ca daca vreau, poot!
Si mai cred ca...
un fir de iarba!...
Cred ca daca eu inteleg si daca eu vreau, ce mai conteaza imprejurul? Se va transmite totul si se va stii!
Timpul se scurge tot mai repede, nu mai avem vreme de nimic... si sufletul meu tampeste!
Nu spera si nu ai teama...
Mi-e dor si doare... simplu! Nu vreau sa plang!
Suntem condusi de societatea in care traim, desi noi ne gasim poate, meseria vietii! Gandurile si pasiunile noastre nu vor fi niciodata in ton cu realitatea!
Adaptare?
Incurajare?
Pe fiecare ce ne asteapta, tot noi aflam in fiecare secunda si trebuie sa fim pregatiti pentru orice! Visam acum cateva minute cu o colega, la dragostea adevarata, la copii... nimic nu se stie cand si cum!
Cate intrebari! Si ce fericit e cel care nu intelege!
Eu inteleg si ma intristez!
Am luat-o razna? Poate... dar o sa imi revin! Visez prea mult si las gandul sa ma acapareze...
Mi-e dor de zilele fierbinti de vara, de apa albastra, de arborii padurilor, de fructele coapte pe timp de toamna... de mingea rotunda pe care o bateam in spatele blocului in disperare atunci cand eram mica si nu stiam ce inseamna viata... de certuri prostesti de copii, de mancarea calda a mamei din fiecare zi!
Offf....
Doare!
Resemnare?

marți, 27 ianuarie 2009

Patzanii...

oare cat la suta din populatia lumii, intr-o viata de om, reuseste sa se raneasca cu sticla, la fund? Habar nu am, dar numarul lor trebuie sa fie foarte mic... si printre ei, nu stiu cum am reusit, dar ma aflu si eu!
........................
Eram la scoala, un coleg se prostea aratandu-ne trupu-i si fundu-i de dincolo de geam, iar eu, ca sa-l inciudez (si el facea de ciuda chestia asta, pentru ca il incuiasem afara), m-am dus sa-mi proptesc si eu fundul de geamul usii! Foarte prost, insa, din partea mea, pentru ca am facut putin, un salt prea mare, cu spatele, si buuumm, o pocanitura... nu am realizat ce s-a intamplat decat atunci cand am vazut geamul spart, pentru ca nu casuse nici macar un ciob pe jos, iar colegii m-au strigat spunandu-mi ca m-am taiai pe fund; eram atat de socata de ce am facut, incat nu mi-am dat seama daca ma doare, cat de grav este... am realizat insa toate astea mai tarziu! Am fugit repede la baie si cateva colege, repede dupa mine sa ma ajute si sa imi puna ceva provizoriu pe rana, ca sa inceteze sangerarea! Taietura era cica de vreo 4 cm, adanca... a trebuit sa merg la urgente (singura, ca profa nu a mai lasat pe nimeni sa vina cu mine), dar noroc cu rudele astea a mele din Sibiu, in special cu o matusa de-a mea care lucreaza la spital si pe care am sunat-o sa ma ajute! M-am dus repede la ea, m-a curatat, mi-a pus pansament si ne-am indreptat catre sectia de chirurgie plastica unde m-au cusuuuuut!
........................
Imi venea sa plang de ciuda, mi-era frica... m-au pus pe o masa de operatie, asa cum am vazut prin filme, acoperita cu cearshafuri verde, unul dintre ele, fiind pus, asa mai ridicat, deasupra capului meu, ca sa nu ma pot uita si sa vad ce se intampla acolo... deeee, ritualuri de-a lor! M-a durut putin mai tare atunci cand mi-a facut injectia de amortire, in rest, parca imi masa cineva buca;
........................
Am plecat de acolo ingandurata, realizam tot mai mult ce s-a intamplat si am scapat usor; mi-a spus-o chiar si doctorul, care demult operase un barbat, mare profesor de matematica pe la Timisoara. Inainte de a incepe nu stiu ce mare eveniment, acest profesor a mers la toaleta si pentru ca il taiau cele mari, s-a urcat domnul nostru cu picioarele pe colac; prost, gresit, dezastruos, mai ales ca cica avea vreo 120 Kg... a alunecat si a cazut de s-a nenorocit saracu' om, tot, la cur! Oooofff.... nu scapam noi asa usor de alea rele!
.......................
Am vorbit de am pus si geamul, trebuia sa rezolv lucrurile in aceeasi zi, nu puteam lasa sala de clasa neacoperita; bani in plus... ata e, bine ca nu s-au petrecut lucruri mai grave!
Unii colegi mi-au spus ca poate ma cumintesc o data cu patania asta; altii ca sunt eu si ca o sa le raman in istorie! Oricum ar fi, zau ca trebuie sa ma cam las de ghidusii; am fost marcata toata ziua: o zi de luni... am inceput in tromba saptamana, nu gluma!
Ma cam doare la ora asta si spunea matusa mea ca o sa ma mai doara cateva zile, pana se inchide rana... daca nu pot sta locului, merit!
......................
Parca simt ca ceva s-a schimbat in mine... sper sa nu o pierd pe Anca mea si totodata sper sa raman eu, doar ca putin mai atenta si mai cu capul pe umeri!
Noapte buna... e ora 02:34 de minute! Am dormit de la ora 21:00 pana la 01:38; nu mai aveam net si asa ca m-am pus la somn, macar sa nu imi aduc aminte de cele intamplate! Acum, ma reintorc la somn, macar pana la ora 08:00 dimineata; o sa dorm cam mult, dar sa ma odihnesc, ca trebuie!
Dumnezeu ma iubeste...

duminică, 25 ianuarie 2009

Dincolo de o simpla infatisare...

Dupa atatea indopari cu fel si chip, corpul meu a cedat... dormeam 3 - 4 ore pe noapte si ma hraneam cu multivitamine si sirop de catina, pentru a rezista! De vreo 3 saptamani o tineam tot asa! E drept ca imi dadea energie si toate cele, dar simteam in permanenta nevoia de a dormi si de a ma retrage in coltul meu pentru a ma odihni! Nu degeaba Duminica trecuta, cand am stat la scoala pana hat, tarziu, pentru ca erau interviurile cu Ivascu si trebuia sa asteptam, adormeam pe oriunde si in orice pozitie, de se minunau unii colegi! Cum inchideam ochii, incepea atmosfera de vis...
.......................
Ieri insa, pentru ca s-a acumulat prea mult nesomn, am cedat, solutiile cu vitamine s-au risipit nitzel, pentru ca simteam ca le-am luat degeaba in momentul acela... efectiv mi-i se inchideau ochii singuri, capul plesnea de durere, nu puteam nici sa ma ridic in picioare si sa stau dreapta! E grav, mai ales pentru ca imediat se apropie examenele cele mari si mai importante, iar corpul meu nu mai reactioneaza pozitiv... Abia astept sa scap si de rahatu' de licenta, mai am astazi de scris, o sa stau toata ziua, si sper sa o pot trimite dracu' sa ma scap de un stres deocamdata; trebuie sa vad cat de bine este conceputa, in functie de ce imi va spune profu, sa stiu ce mai modific pana in 6 februarie... Oooooofffff, Doamne!
.......................
Asadar, somn, odihna ieri, in cea mai mare parte a timpului, pentru ca altfel nu stiu cum as mai fi reactionat... Mai pe dupa-masa, matusa mea venita din Portugalia acum o luna, m-a sunat ca maine pleaca, lucru pe care de altfel il stiam, aveam oricum de gand sa trec macar o ora pe la ea sa imi iau tye; m-a chemat in oras, alaturi de celelalte neamuri... am fost 9 oameni; initial am fost la o alta matusa acasa, de unde am luat pe toata lumea! Acolo am mancat ceva prajituri, uaaaii ce pofta imi era, ca nu mai mancasem nici de mult si am purces apoi in club Einstein din Piata Mica! Si ce ma surprinde pe zi ce trece tot mai mult, e faptul ca am o verisoara de 11 ani care a venit si ea cu parintii ei si care arata ca o domnisoara in toata regula, parca ar avea 16, 17 ani! Nu o mai vasusem de vreo luna pe ea... oricum, si atunci era la fel de bine dezvoltata, e foarte inalta si gratioasa, cu parul lung, mai blodutz, bine imbracata si ingrijita, foarte luminata la fata, si foarte iubita de parinti! La un moment dat, am observat in timp ce stateam la masa, cum tatal verisoarei mele o privea atent zambind, in timp ce ea sorbea din cocktail-ul pe care si-l comandase... atunci am realizat iubirea mare pe care i-o poarta si mandria lui de tata pentru ca are o fata atat de frumoasa. L-am urmarit in continuare si i-am surprins privirile de mai multe ori, indreptate spre 'comoara' lui... la un moment dat parca avea lacrimi in ochi; stiu doar ca ea spunea ceva si lumea din jur zambea... tatal plangea in sinea lui, dar erau lacrimi de bucurie, am putut realiza asta! Nu l-am vazut niciodata aratandu-se atat de profund; el este intr-adevar foarte glumet, stiam ca tine la fata lui, soarele lui, unica din lume, dar nu credeam sa il vad atat de sensibil, pentru e foarte mandru de fel!
.........................
Tot aseara, in timp ce eram acasa la matusa mea de unde trebuia sa plecam in oras, verisoara de care am vorbit, ii spune unui alt verisor: "Ce ma enervezi mai Lau, tu de ce nu zambesti niciodata?" E adevarat, zambeste foarte rar si zambeste putin, dar e un tip foarte profund si el... imi aduceam aminte de Regele Mihai care intr-un interviu, a fost intrebat de ce nu zambeste niciodata... viata e totusi serioasa si nu trebuie luata in deradere; atunci cand zambesti prea mult, concentrarea ta asupra lucrurilor cu adevarat importante supravietuirii, se pierde!
........................
A fost o seara placuta, m-am simtit bine alaturi de rudele mele, am revenit putin la jocurile copilaresti alaturi de verisoara mea si ne-am prostit putin cu totii... la un moment dat, in club Einstein, una dintre matusi, descoperise ca Dj-ul era francez si ce frumos era imbracat... la camasa albastra si cravata verde; avea cred vreo 35 de ani si era tare acaparat de muzica pe care o selecta; am scris pe un servetzel, cu un pix, "Bonsoir, tu fais quoi cette nuit?", dupa care mi-am lasat buzele rosii ca semnatura... Ne-am simtit bine pana pe la ora 1:00, apoi m-am reintors in camin si somn direct, pana de dimineata la ora 10:30...
......................
Am dormit destul si ieri si azi-noapte, mi-am revenit cat de cat, now, back to work cu mare grija pentru zilele ce urmeaza... examenele mari se apropie, trebuie sa fiu cat de cat fresh!

E duminica, dar am totusi haine de pus la spalat... ma duc sa vad daca e libera masina;
Paaa....

joi, 22 ianuarie 2009

Un singur suflet

Atunci cand un lucru iti creaza placere, il tii in mana si te joci cu el din dragoste, l-ai pastra in permanenta in rucsacul tau, in buzunar, in suflet... problema este ca multi poate sunt invidiosi pe ceea ce ai tu, ca ei de ce nu au sau poate pur si simplu nu te inteleg, dorind sa "te ajute" prin insistentele lor de a iti schimba opinia si "jucaria". Nimic nu e intamplator sau rau-voit... uneori exteriorul te influenteaza negativ fara intentie, iar tu nu iti dai seama... poate ca sufletele sunt la fel, dar exista teama, nesiguranta, si interpretezi gresit... Si ce bine este atunci cand sufletele incep sa se apropie unele de celelalte si isi gasesc puncte comune, mai puternice decat se credea la inceput! E frumos si simplu, sa simti cu adevarat si sa iubesti neconditionat acele sufletele care se aseamana cu tine si alaturi de care iti petreci viata, cu bune si cu rele... o viata pe care toate sufletele asemenea tie, o cauta!
Noi, suntem 15 inimi care bat, 15 suflete, toate avand aceeasi dragoste, acelasi scop... incet, incet, se contureaza sigur, forma care va da viata mai departe, sufletului comun! Dispret, dezinteres, nesiguranta, frica, uraciune? Ce vor mai inseamna toate astea de acum inainte? Mici revolte poate, dar punctul final la care vrem cu totii sa ajungem, se pare ca ne va ajuta sa depasim situatii si situatii...
.............................
Doamne Ajuta!

Cei 4 "A"

Ma simt bine, cu fiecare zi care trece ma descopar si redescopar... am prieteni (acei 3-4 cati sunt) si ma bucur ca ii am pe ei! Viata e mult mai frumoasa atunci cand ai cu cine iti impartasi ganduri, idei, nebunii...
...................
"Ma uit cum bate vantul..." e gandul ei, intimitatea ei, adora natura, adora sa o priveasca, sa cunoasca totul despre ea! E ora 02:00... ma emotionez si eu... sufletele frumoase nu mor niciodata!
...................
A&A&A&A... e prima oara cand realizez asta! Cat e de frumos... nu vreau sa se stinga niciodata!
....................
Un "A" va parasi curand incinta, dar nu si spiritul...
Si cine nu stie sa traiasca, n-are decat!

miercuri, 21 ianuarie 2009

Iubirea de sine...

Cate nu s-au intamplat de cand am scris ultima oara... de multe ori am impresia ca timpul trece atat de repede si ca atat de multe evenimente se succed rapid in jurul meu incat se intampla sa raman coplesita si derutata, parca timpul nu imi mai ajunge ca sa reflectez la toate! Raman insa cele mai importante in memoria mea si ma tot gandesc la ele din cand in cand!
......................
Zilele trecute eram pe punctul de a ajunge la spital si cine stie daca terminam prin a mai reusi sa scriu in blog sau ramanea doar o amintire, ceea ce am asternut intr-o luna, de cand sunt inscrisa... Era Luni si m-am dus pana la biblioteca universitara; cand sa trec de pe o parte pe cealalta, chiar inainte sa intru in curtea facultatii de medicina, eram ganditoare, cu gluga pe cap, imi vedeam visatoare de drum, cand deodata, ma trezesc speriata de un claxon fioros... parodoxul face ca m-am intors atat de calma, de parca nimic nu s-ar fi putut intampla grav, desi era tocmai contrariul; saraca domnisoara de la volan pusese o frana cam apasata pe asfalt si revoltata mai mult decat mine, mi-a facut semne disperate pentru a ma mustra; din privire am inteles faptul ca pe ea ar fi durut-o mai mult de viata mea, nu de faptul ca ar fi avut, sa spun asa, un cadavru pe constiinta. Mi-am cerut scuze, punandu-mi mana pe inima si aplecand capul, dupa care am mers mai departe spre biblioteca; imediat ce am pasit cu picioarele pe trotuarul celalalt, m-a fulgerat in inima si m-a cuprins un gand atat de ciudat... era vorba de viata mea; niciodata nu imi aduc aminte sa imi fi pasat de modul in care trec strada, grabesc intotdeauna, nu am rabdare sa stau la rosu... dar de data aceasta am cugetat mai mult si m-a cuprins frica de un astfel de sfarsit! Mi-a fost teama... mi-am revenit greu si ma gandeam frecvent la prostia mea; cat de adevarat suna "Nu calca pe rosu!"... e pentru prima data cand am constientizat cu adevarat, importanta vietii! Am sa fiu mai atenta si am sa respect aceasta regula de 3 simpla... eu sunt necunoscuta care trebuie sa se impace bine cu soseaua si cele 2 sensuri ale ei, in asa fel incat, sa nu iasa vreun calcul gresit!
......................
Astazi, cand am fost la facultate, eu eram deja trecuta pe partea cealalta, cand foarte aproape de locul in care eram eu sa nu mai fiu, zilele trecute, 2 doamne cochete, au fost si ele claxonate de un sofer, pentru neglijenta... poate e un loc blestemat, aproape de facultatea de medicina si in special de spital sau poate doar noi, oamenii, ne grabim unde nu trebuie... de ce sa cautam lucruri de care nu avem nevoie?
Nu e asa greu, importanta e atitudinea si iubirea fata de noi insine, in primul si-n primul rand, dupa care, celelalte chestiuni derivate, care sa ne ajute sa ramanem printre cei vii!

duminică, 18 ianuarie 2009

Concluzii...

"Priveste examenul din sesiune, ca si examenul de licenta."
.................
"Intr-o casnicie, nu iti spune ca barbatul tau e impotent, iar la prima ocazie cauti sa te orientezi spre altceva, sa nu mai vrei cauta, incearca sa gasesti cum si ce anume trebuie sa faci pentru a mentine casnicia respectiva pentru cat mai mult timp... 40, 50, 60 de ani..."
.................
"Brancusi a gasit esenta vietii si conditia umana, in fiecare lucrare a sa... asta trebuie sa gasim si noi: esenta lucrurilor, adevarul lor si sa le redam prin noi, adus la propria persoana"
.................
"Napoleon credeti ca a avut siguranta, atunci cand pornea in batalii? Si totusi a plecat, cu gandul de a invinge... Chiar si un conducator, un pedagog, simte acelasi lucru, insa dorinta si forta, incearca sa invinga si sa controleze chiar si nesiguranta subordonatilor, pe langa cea a lui, in fata lor."
.................
"Totul se construieste pas cu pas, nimic rapid facut, nu va fi bun si de durata... "
.................
"Simplitate"
.................
"Tu hotarasti: vanzator sau creator; chiar si a profita e important, trebuie doar sa stii exact unde anume sa insisti."
.................
"Deocamdata invata limba romana, corect, nu doar vorbita ci si practic, si abia apoi vei putea jongla pe bune; Invata literele intai si dupa asta invata sa le combini, scriind corect, singur, fara ajutor din partea celui care te-a invatat sau a altora si nici nu incerca sa trisezi."
.................
"Nu lasa lucrurile exterioare sa te influenteze, tu vezi-ti de tine si de ale tale...; nu iti risipi energia, mai ales daca cineva te intreaba , nu te gandi intr-o mie de forme, de ce oare a spus persoana lucrul respectiv."

marți, 13 ianuarie 2009

First day in 2009...

Ieri am avut cursurile de actorie cu 'madame'.... ne-am reintalnit dupa aproape o luna de 'nevedere'! Ne-a zambit frumos, dulce, si pentru prima oara de cand a inceput facultatea, nu a intarziat (real miracle), a venit chiar cu 3 minute inainte (m-am uitat la ceas)! De cum a intrat in clasa, i-a spus lui Dragos sa ia cheile ei de la masina, sa deschida portbagajul si sa aduca ceva plase de acolo... ma si gandeam de ce nu a adus ea ce avea de dus si mai deranjeaza lumea... oricum, era treaba ei, dar m-am prins in final: cumparase 4 pizza, 4 sticle de suc si 4 caserole de prajitura pentru noi (nu le putea aduce singura); nu ne-a putut primi la colinda si a dorit sa se revanseze! Evident ca nu era obligatoriu, nici nu imi trecuse prin cap asa ceva, dar au fost oricum, bine primite, delicioase, gustoase...
Dupa asta... mai olecutza de povesti si am trecut la treaba! Doamne, cat eram de pe langa cu totii: deci nu imi venea sa cred ca nu iesea 3, 2,1 pe inaltime! =)) parca eram tampiti la cap... in final, binenteles, cu o amenintare, doua, ne-a reusit, dar greu! Am dat un dirli apoi, conopida, care au iesit relativ bine si apoi masina de scris, la care ca vaca m-am incurcat la un moment dat, tot inainte de vreme ridicam bratele... in final insa, m-am concentrat mai mult si a iesit!
.....................
Mai tarziu a venit shoculetz pe la noi, i-am aratat improvizatia pe cele 3 teme (Umbra urmei, Dansul diamantelor neslefuite si Intalnirea regelui soare cu fratele sau), ne-a mai indrumat prin cateva idei si 'madame' a revenit la curs... A facut un coleg de-al meu interviul... cica' e pe drumul cel bun; apoi, a numit profa pe cei pentru care ii este frica la examen privind acest exercitiu... m-am bucurat enorm sa nu imi aud numele, mai ales stiind cat de praf am fost la inceput si cat de mult s-a zbatut profa sa ma aduca unde trebuia! Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa mi-o iau in cap, in nici un caz, lucrurile mai trebuiesc inca mult, sa evolueze, in ceea ce ma priveste!
.....................
Mai tarziu, am plecat cu totii acasa, insetati dupa cursurile care ma asteptau pe pat pentru a le invata, pentru examenul de a doua zi... am purces pe jos pana acasa, simteam nevoia de aer proaspat!
....................
A fost o zi frumoasa, aflasem si ca Ivascu vine abia Sambata, ceea ce ma eliberase de un stres de prea-plin in aceasta saptamana si in plus de asta, 'madame' a fost foarte Ok... i-am cantat in final o colinda, si m-am bucurat foarte tare, am cantat foarte din suflet, cu bucurie, pentru ea! Pentru mine, ea e o femeie faina, cunoaste latura umana si te citeste rapid, face foarte multe asocieri, are j'de mii de exemple de viata, principii bine puse la punct in ceea ce o priveste... fiecare si-ar dori sa fie asa! Adevarat, e si mai zapacila asa, de fel, a si recunoscut, dar fiecare avem si parti mai putin luminoase... si eu sunt ametita cat incape, recunosc... pierd lucruri, scap din mana... si cate si mai cate! "Ana" inseamna mila, speranta; "Anca", vine de la numele de "Ana"... o fi ceva si in gena noastra, privind numele... :-) Pana una alta, "Eu cred ca o sa ne-ntelegem bine" si nici nu vreau sa ma insel, pentru ca vom mai petrece mult timp impreuna si ar fi pacat de altceva!
....................
Stima si respect, 'a la prochaine'....

duminică, 11 ianuarie 2009

De ce ti-e frica, de aia nu scapi...

Suntem oameni, traim in fiecare zi cum putem mai bine, in functie de conceptia noastra si de asteptari; Incercam de multe ori sa ne ferim de conflicte sau momente care ne creaza tensiune psihica, fugim de responsabilitati si de discutii care pot clarifica anumite situatii... Daca nu iti pasa de o anumita persoana, daca pur si simplu nu merita atentie, lamurire sau daca oricum nu are rost sa te agiti pentru ca nu vei mai avea de-a face vreodata cu "x-ulescu", atunci da, nu te mania, nu te strofoca, nu te agita, nu pune la suflet, nu cauta impacare, lamuriri... Dar cand persoanele in cauza sunt rude, prieteni de-o viata, oare nu are rost sa te implici mai mult? Ba da, numai ca din pacate, de multe ori orgoliul e prea mare si tii mortzish sa ramai pe pozitie proprie, fara a incerca sa te adresezi in vreun fel...
Doar ca... Dumnezeu pe toate le randuieste in asa fel incat toate se aranjeaza intr-un fel sau altul, atunci cand te astepti mai putin, iar de ce ti-e frica, de aia nu scapi! Indiferent ca din respectiva confruntare poti obtine foloase bune sau rele, lucrurile se lamuresc intotdeauna, nimic nu se pierde :-)
Nu te astepti nici cand, nici unde, nici cum, nici cu ce mijloace sau cu ce rezultate finale, nici macar nu te mai gandesti la vreo posibila rezolvare, cert e ca intr-o zi, lucrul se lamureste si toate revin la normal... te eliberezi de obsesii, ganduri pesimiste, suparari... si ce bine este!!
....................
Oricum, mai bine este, ca nimic sa nu ramana nelamurit...
....................
"Rezolva-ti problemele pe masura ce apar; astfel eviti aglomerarea lor. Amanarile te fac sa pari fricos si ineficient" - Bruce Hyland

vineri, 9 ianuarie 2009

Pleznste sufletul...

Sa vezi si sa nu crezi, de cat de rai si 'alterati' sunt unii oameni, ca imi vine sa mor si sa zgariu peretii, asa ca in filmul "Exorcizarea lui Emily Rose" sau "The ring"... da ma intreb daca se merita lucrul asta din partea mea pentru toti tampitii si handicapatii pamantului!
Daca nu stii lua o atentionare, din suflet spusa, ca atare, imi pare extrem de rau pentru tine, esti un rahat mic si prost care se va crede in continuare mare si frumos mirositor... si sa ma scutesti, ca eu cu tine am incheiat orice discutie si relatie! Si Doamne Ajuta sa nu trebuiasca sa mai lucram vreodata impreuna, ca o sa te 'zdrobesc rau de tot, pana iti revii sau te-ai ras cu totul'; din doua, una vei avea de luat, din plin!

Esti cu funde prost ornate, claie peste gramada, radical cu par mirosind a lene si nepasare, bombeu soios, craci parfumate cu maioneza sucombata, tigle lipsa-n casa (culmea), senzatii ciudate si fire de iarba negre, prost organizate si paraginite!

Impresii bune care se schimba in timp... pacat! Cat e de surprinzator, placut, atunci cand impresiile rele se schimba!... dar viata e alta, realitatea e alta si Goooooooood, trebuie sa o acceptam ca altfel nu mai putem functiona!

Imi revin, imi revin, imi reviiiiiin!!!!!!!

Perfectiune, Perfect... omenesc!

PERFECŢIÚNE, perfecţiuni, s.f. Însuşirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârşire. ♢ Loc. adv. La perfecţie = în mod desăvârşit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau fiinţă perfectă, desăvârşită. [Pr.: -ţi-u-, – Var.: perfécţie s.f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.

PERFÉCT, -Ă, perfecţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. – Din lat. perfectus, germ. perfekt.

Si cine stie cert, care sunt calitatile cerute pentru a fi perfect? Si de unde stiu eu ca a spune ce gandesti intotdeauna, e o calitate, sau mai stiu eu cate altele? Oamenii sunt de "n" feluri si never ever nu vom cadea de comun acord in privinta acestui subiect, sa fim seriosi!

Cati oameni perfecti exista in lumea asta? Sunt perfecti poate pentru ca asa ii vedem noi din exterior, ii cunoastem doar la acel nivel, dar aparentele inseala... si ce e corect si perfect pentru tine, poate e grotesc si dezastruos pentru mine! Si atunci, cine are dreptate? Fiecare pentru el, evident... tu contezi si tu depinzi de tot ceea ce inseamna viata ta, tu ti-o faci cum vrei! Perfectiune nu exista, exista dorinta de a reusi in viata si de a te manifesta frumos, in functie de dorintele tale, cu oamenii tai...

Dali spunea, "Nu te speria de perfectiune - n-o s-o atingi niciodata.", asa ca... orienteaza-te spre excelenta ta in viata, caci doar ea te poate implini cum vrei tu, poti fii cine vrei tu si in ce moment vrei, daca vrei sa perseverezi si te lupti pentru asta!

"Perfecţiunea însăşi este imperfecţiune." - so stop fighting with illusions.... just be yourself with your own thoughts, treat yourself with respect and you'll treat the others with respect, too; that means you are on your good path through excellence and a good life!
Si cand te gandesti ca nici macar perfectiune fizica nu exista... exista frumos, bine lucrat, sexy... 'perfect' e fals folosit de catre cei superficiali cu ei insasi, in toata plenitudinea lor!

joi, 8 ianuarie 2009

Gagaieli...

Gaga gagaie o gagaiala de gagait, in puii meeeiiii... =))
Putin a fost, putin a mai si ramas... vine sesiunea si venim si noi cu emotiile specifice, ca nu e posibil altfel! Am avut ieri examen la engleza, caca maca, dar vad eu saptamana viitoare cand sunt 2 teoretice ca vai de capul lor, cu piese de comentat, discutat si alea alea, teorie... am emotii, trebuie sa bag tare in weekend!
A venit monsieur Ralea astazi si s-a ocupat de noi... Ivascu inca nu a mai calcat teritoriul Sibiului de cand a venit prima data in Octombrie, dar am inteles ca vine Luni si Doamne Ajuta sa vina sa vedem si noi cum facem pentru examenul de actorie, cel mai important examen!...
Pana una alta, ne ocupam de ce putem, caci... "de te-ndeamna, de te cheama,/ Tu ramai la toate rece..."
Om trai si om vedea!

Primul 2009 - dezmatz...


Pauza mare, ce-i drept, nu ma asteptam, insa lipsa de timp si chef de a ma mai exterioriza, si-a spus cuvantul!

Dupa un revelion de milioane, cel mai tare de pana acum, am revenit la normal, viata de student la actorie, care se pregateste usor si cu mari emotii, de examene!

trecerea din 2008 in 2009, alaturi de ai mei colegi = pe scurt, nebunie, nervi din cauza muzicii care a intarziat ceva ore, plus neraspunsul la telefon al celui responsabil cu ea, dansaieli si topaieli pana la prima secunda din noul an, cantat afara in frig si baut sampanie, indurat frig pe frisoane, dar recuperare buna dupa un paracetamol, un ibuprofen si un pahar cu ceai, convorbiri cu si despre morti, fantome, chestii sadice, gratare (nu alea de la usa), nebuneli pe la sorcovit in sat, incercari de a face un ghetush, table.... am batut cu 4-1 la partide, hihii... adik simtit bine fra!
Poza este de la un chef de milioane, in ritm de manele =))! Ce manelist esti tu, si nu stii sa te distrezi pe manele? Cacat... noroc cu noi, anti-manele, care le-am dat o "lectie" despre viata, ca ei saracii.... vai si-amar de capul lor! Ratare, ratare, ratare...
Come on 2009, cu ce ai tu mai bun pentru mine!
Haidi pa si la mai mare...

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale