duminică, 30 ianuarie 2011

Sus, între frasini

Şi dusă am fost. Cu ghiozdanul în spate, eu şi picioarele mele. Nu credeam că voi mai pleca, planurile păreau să fie perturbate. În schimb, Dumnezeu ştie cum să le aranjeze pe toate şi dusă am fost 3 zile, nu doar una. De voie, mai de nevoie, am găsit o linişte pe care îmi doresc să o păstrez de acum înainte, iar atunci când încep să simt că o pierd, voi căuta să o regăsesc. Am ajuns într-un loc în care nu mă gândeam că voi ajunge; nu curând. Plănuiam altceva pentru weekendul acesta; altă plecare, tot cu rucsacul în spate şi numai pentru o noapte. Am fost plecată, însă, trei zile, tot cu rucsacul în spate; la 90 de km de Sibiu, apoi de una singură pe jos vreo 10 Km, în munţi şi tot mai la deal, dar i-am simţit ca pe o suflare doar. Cam friguleţ, dar foarte frumos. Într-un loc cu multă linişte.

Am plecat singură, dar nu am fost singură. Când Dumnezeu vrea să se întâmple, se întâmplă. Sau poate chiar e disperarea noastră cea care caută şi într-un final găseşte? Am primit o linişte fără egalare în aceste 3 zile şi îmi doresc să nu o pierd odată ce am revenit la Sibiu.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Privesc în gol şi tac

Curând o să îmi pun sacul în spate şi-o să mă duc. Şi-o să mă tot duc. Acolo unde mă duc paşii, fără vreo destinaţie anume. Am atâta nevoie de o rupere de realitate, de munţi, de neant, de cer şi mare, de spumă, zăpadă, soare, copaci, eu şi natura... să mă tot duc undeva unde nu mă cunoaşte nimeni, undeva unde nu trebuie să interacţionez fizic sau verbal cu cineva. Când îmi voi fi revenit din golul pe care îl simt acum, mă voi întoarce în mediul actual.

În weekend, o zi va fi a mea şi numai a mea; ca să mă pot duce unde mă vor purta paşii. O aştept cu suspine...

marți, 25 ianuarie 2011

Visând cu ochii deschişi


Sunt într-o cameră de hotel, e foarte cald şi mă simt pervertită unei lumi de lux. Nu vreau să pară nici pervers, nici imoral, dar sunt în boxeri albi ca zăpada şi într-un maieu galben, stau într-un pat mare, de două persoane, îmbrăcat în lenjerie portocalie cu ursuleţi şi trag fum de tigară din pipă, alături de o cafea dulce cu lapte. Cerculeţele pe care le suflu îmi crează senzaţia că plutesc, că totul se petrece printre nori; dar e cald, e foarte cald şi mă simt bine. Nu aştept pe nimeni, mă simt bine şi atât. Stau la mansardă, tavanul are geam şi privesc cum ninge. Încetul cu încetul tot geamul va fi nins, acoperit cu alb. Sting lumina şi mă voi odihni până dimineaţă. Dincolo de noapte e o nouă zi!

vineri, 21 ianuarie 2011

O cârpă verde

Aşa îmi vine să nu dorm toată noaptea... a fost o zi foarte frumoasă şi parcă nu vreau să închid ochii şi să pierd contactul cu ce s-a întâmplat de-a lungul zilei. Mai sunt cinci ore până la şapte când mă trezesc şi da, mi-ar fi suficiente, dar simt nevoia de a nu dormi.

Cât trăieşte, omul învaţă şi tot învaţă. Din experienţe, trăiri, întâlniri. Citeam pe blogul unei prietene că job-ul ei este o şcoală. Cât de frumos! Eu sunt încă în şcoală, dar când voi termina şi voi continua pe linia pe care am început, voi avea şi eu un job şcoală pentru restul vieţii. Sunt satisfacţii pentru faptul că în fiecare zi descoperi ceva nou, indiferent că are o latură urâtă sau frumoasă. Nu poţi vedea frumosul unui lucru până când nu ajungi să îi cunoşti părţile urâte.

Mulţumesc pentru această zi. Există un singur scop şi mai multe teme care pot naşte "dacă-uri". Ce fac eu, în acţiune, pentru a-mi atinge scopul? Cârpa verde a declanşat multe astăzi, printre noi. "Succesul e zgomotos, gloria e tăcută!"

miercuri, 19 ianuarie 2011

Din puţul gândirii

Dacă vreau să mă simt bine la stomac, bag nasul în "Bila" şi direct la măsline apăs pe butonul 'stop'. Preferatele sunt cele negre, "light extra-jumbo". Undeva la vreo 25 de măsline găsesc în cutiuţă. Cum ies din magazin încep să halesc şi nu de puţine ori până ajung în camera de cămin, mă trezesc numai cu sâmburii în cutie şi nu cred că fac mai mult de 5 minute la pas de melc până în cameră; şi adică, merg ca melcul, nu de alta, dar să pot savura măslina. Mi-am dat seama cât de mult contează ce anume mănânci. Dacă mă hrănesc haotic sau nu asimilez câte puţin din toate, organismul îmi cere ceea ce anume îi lipseşte. Am avut o zi în care am mâncat vreo 7 mandarine una după alta. Alteori cer morcovi, măsline, unt... uaai, să nu vorbesc de mujdeiul de usturoi că dacă mă apucă şi prind şi câteva zile în care nu trebuie să dau nas în nas cu oameni, păi e dezastru, că nu poţi sta lângă mine. Dezastru satisfacţional pentru burtica mea care primeşte câte o căpăţână de usturoi odată, făcută mujdei. Pot trece şi trei-patru zile cu porţie zilnică. Uaaai

Cred că noi avem pofte în funcţie de ce anume are nevoie organismul nostru. Bine ar fi să nu-i refuzăm nimic din ceea ce el ne cere ca să-i putem crea starea de bine.
Dulciuri nu mai cer de foarte mult timp, mă şi minunez de mine. Nu trecea zi fără să bag în gură măcaar o bomboană, ca să nu mai vorbesc de ciocolată, napolitane, gogoaşă umplută cu ceva. Sau poate că uneori cere corpul, dar nu mai am dorinţa de a îi oferi ceva dulce. În patru luni, m-am cinstit doar de Sărbători cu dulce. E adevărat că am renunţat forţat, dar motivat; dacă-i musai, cu plăcere. Cu timpul m-am obişnuit şi fără şi acum nu îmi mai vine să întind mâna pentru dulce.

Acum nu cred că îmi cere ceva corpul, e o stare de veghe în el din punctul ăsta de vedere. Cere doar să fie spălat şi să se apuce de lucru. Mă duc să urc, să cobor scări, să deschid uşi şi să zbor - în pantomimă - la propriu. După care am de refăcut un text şi de aflat "vreau-rile" lui. Cu calm şi concentrare, Anca.

Astăzi a fost o zi în care mi-a venit să plâng, dar m-am obişnuit deja cu privirile şi gândurile celorlalţi. Ce nu te doboară, te face mai puternic! Dumnezeu ne ia pe o parte, dar ne oferă cu toată dragostea Lui, pe altă parte!

marți, 18 ianuarie 2011

Paşi de dans


Care drum, care bătaie te-au făcut să speri?
Acolo unde e El, e iubire.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

De-a fir a păr




Dacă o întreb pe mama, îmi va spune că sunt cea mai frumoasă fată din lume. Dacă îmi întreb prietena, îmi va spune că ai ei copii sunt cei mai frumoşi din lume. Cine are dreptate? Are vreun rost să mă întreb? Firea lucrurilor e ca fiecare părinte să-şi vadă proprii copii ca fiind cei mai frumoşi, cei mai minunanţi. Uneori lauda adusă de către părinţi, copiilor, e atât de exagerată, încât îţi vine să spui "da mai uşor, hopaaa, că aici e dintr-un science.fiction luat". Cum însă să îi opreşti?
Avem dreptul să visăm, avem dreptul la un firesc al lucrurilor.

vineri, 7 ianuarie 2011

De-a ursitul



Busuioc sub pernă. Înfăptuit!
Nu ştiu cum anume îşi visează fetele ursitul, ştiu însă foarte clar ce am visat eu. Cineva mi-a vorbit în somn şi mi-a atras atenţia asupra celui care îmi e sortit. A fost ca un "hopa-mitică", doar că acest hopa-mitică au fost doi ţinându-se strâns de braţ - un el şi eu. L-am văzut clar şi îl şi cunosc. Nu ştiu dacă am voie să vorbesc despre el, dar îmi e inima împăcată; la ora actuală, nici că îmi doream să visez pe altcineva.
Doar timpul să mai vorbească!

joi, 6 ianuarie 2011

Mysteries of love

Pentru fiecare colţ de suflet, să fie o bucurie această melodie!

marți, 4 ianuarie 2011

Un chip de nailon s-a topit

Iubesc.
Iubesc nopţile, căţeii -
obrajii tăi mă înspiră.
Expir prin porii-mi înfometaţi
închid ochii şi păstrez amintiri vii.

luni, 3 ianuarie 2011

Drumul către mal




A fost cea mai frumoasă noapte dintre ani de care am avut parte de când mă ştiu...
Sănătate multă la toată lumea şi să auzim de bine!

La Mulţi Ani!

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale