sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Schimbare de pagina blog


...
.
.
.
Mă găsiţi de astăzi înainte pe  ancanicolaeblog.wordpress.com
.
.
.
...

vineri, 19 iunie 2015

Simte, dincolo de cunoaştere!


Astăzi ştiu de ce. Nu ştiu eu prea multe, dar ştiu despre "de ce"-ul acesta. E o zi ca oricare alta, în care o dată cu pasărea din zborul ei lin au plecat şi fumurile; pentru totdeauna. O fetiţă joacă şotron singurică, un cuplu de mână apare din faţă, un alt cuplu cu bebele în căruţ apare din partea stângă, iar în faţă mai sus la etajul 4 e acelaşi cuplu de bătrânei care iese zilnic împreună în balcon şi îşi vorbesc despre frumuseţea vieţii. Ciclul vieţii în doar câteva secunde? Atât de puţin durează totul şi nici măcar nu ne dăm seama? Nu e păcat ca frumuseţea vieţii să o neglijăm din pricina unor "plăceri" trecătoare?

Un aer cald, greieri, linişte in jur, multă verdeaţă şi cerul senin cu doar câţiva nori feliuţe, feliuţe...până şi ei vin şi se duc.
"O rămâi, rămâi la mine/Te iubesc atât de mult!"

Am revenit şi cred că voi rămâne. E un aer cald pe aici şi e plăcut totul!
Să ne bucurăm, căci nimeni nu ştie nimic!


duminică, 9 noiembrie 2014

Ajutor

Sunt prea mică în credinţă, Doamne, ca să ştiu cum să vin în faţa ta. Mă aşez în genunchi şi rămân nemişcată minute bune, după care îmi dau seama că nu am spus şi nu am gândit nimic. Apare gândul că orice aş spune, răspuns nu voi primi oricum. Da, poate reuşesc să nu am emoţii atunci când cânt şi vocea va suna foarte bine pentru că m-am gândit la ajutorul tău şi voi avea o zi uşoară la muncă deşi capul mă doare cumplit doar pentru că din nou am spus "Doamne ajută", dar un răspuns auditiv voi auzi oare vreodată? E marea mea frământare, mare mea durere...de ce vorbesc singură? Iubirea se dovedeşte, nu se declară, e adevărat, dar măcar o dată în viaţă poate că avem nevoie de un sprijin mai mare; sau Te gândeşti că ne smintim?

Toată lumea asta şi toate minunile ei sunt o dovadă vie a faptului că forţa supremă şi lumina veşnică există. Nici Osho, nici Jung, Froid, Pease sau Sfinţii Părinţi nu au împărtăşit aceleaşi gânduri despre pacea dintre oameni, spirit, duh, adevăr...fiecare e liber să gândească în felul lui, iar Dumnezeu ne va judeca la sfârşit după legea firii. E un gând care linişteşte deşi nu ar trebui să ne bazăm pe asta. Câte capete, atâtea alte zeci de mii de gânduri şi e mai de speriat că nu ştim să ne adunăm gândurile. 

Deschid cărti, le închid, le redeschid, citesc, închid, pun capul pe pernă şi adorm. Ca un roboţel; aştept ziua în care roboţelul va prinde viaţă şi va avea o inimă să bată!

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Pricesne



Pentru că ne apropiem cu paşi repezi de un nou post al Crăciunului, pentru că sufletul meu caută pe ici şi pe colo, pentru că îmi place, pentru că se poate, pentru că Doamne Ajută!

duminică, 13 iulie 2014

bvdlfzgverbvdobih


"Dumnezeu"...din haos a suflat şi a creat lumea. Nişte litere la nimereală aruncate, care cuprind întregul. Care întreg? O lumină, deci o lipsă a întunericului. O energie creatoare. Creatoare de ce? 
Avem linişte, vrem agitaţie; avem parte de agitaţie, vrem linişte! Vrem mereu ceea ce nu avem, deci avem tot ceea ce nu vrem?
Tot ce facem în viaţa asta se raportează la Dumnezeu, oare în ce măsură îşi raportează Dumnezeu atenţia asupra noastră? Sunt egoistă acum? Nerecunoscătoare? Uneori Îl simt atât de aproape, de multe ori în schimb atât de departe, deşi ştiu că este aproape. Ciudat şi de plâns... stări ciudate şi lipsite de sens. Nu ştiu de ce scriu pe blog doar în astfel de momente.

Dumnezeu există, problemă este că noi nu îl căutăm, aşa este!
Singura relicvă rămâne inima!

luni, 24 martie 2014

La inimă am durere


Te-am visat aseară bade
Se făcea că ne iubeam
Si-mi spuneai printre suspine
“Adio draga mea”.

Dragostea este frumoasă
Nu mai tot fugi de ea;
Eşti parte din a mea casă
Şi din viaţa mea.

La inimă am durere
Fără tine bădişor;
De nu vei fi lângă mine
Sigur am să mor.

Tu eşti scumpa mea comoară
Te iubesc cu patimă.
Ai intrat ca într-o doară
Drept la inimă.

Strânge-mă bădiţă bine
Te rog nu mă părăsi;
Nu pleca de lângă mine
Sau chiar voi muri.

Vreau în fiecare noapte
Lângă tine să adorm
Să aud acele şoapte
„Te iubesc enorm!”


Am ştiut în viaţa toată
Fără să mă îndoiesc
Voi iubi numai o dată
Că aşa-i firesc.

Dragostea este frumoasă
Nu mai tot fugi de ea;
Eşti parte din a mea casă
Şi din viaţa mea.

vineri, 7 februarie 2014

Corp, minte, suflet...


Un lucru îmi este clar: plătim pentru orice în viaţa asta. Că este un zâmbet larg pe care l-am oferit cuiva, primim bine înapoi. Că trimitem energii negative, atragem gânduri bulversante şi stres... suntem optimişti şi plini de energie, ne simţim pregătiţi să acceptam viaţa aşa cum este. Singura energie periculoasă este cea sexuală; pe ea nu o putem controla sau mai bine spus nu este bine să o controlăm. Avem nevoie să eliberăm ceea ce colcăie în noi, însă energie sexuală nu înseamnă că doar actul sexual în sine te eliberează. Muzica, sportul, teatrul, bungie-jumping, înotul, activităţile de creativitate, un picnic în aer liber pe malul lacului te pot elibera la fel de bine. Dacă starea de bine e prezentă şi sufletul zâmbeşte, eliberăm cele mai esenţiale energii sexuale şi echilibrăm matricea umană. Echilibrul în viaţă este elementul cheie şi fiecare se cunoaşte pe sine însuşi în aşa fel încât să găsească personalizat procesul de echilibru emoţional, mental şi trupesc.

marți, 4 februarie 2014

Dilemas


Şi iată-ne ajunşi la aceeaşi dilemă. Fără prea multe înţelesuri pentru cititor, continui să be vigilent with the future and the steps that I do. 'Because for love sometimes you don't ask, it just comes and then you're finished... no more steps back, no more time for you, no more attention to work, no more nothing! Absolutelly nothing. And maybe is that kind of love you never expected to happen, you never thought about and you're never going to exposure with in public. It's just the flame, the unforbiden flame that comes from both sides and you don't know how to stop it, but you try to. And it's totally unsuccesfully for the beginning. You look at him and you know you shouldn't... he looks at you and he knows he shouldn't. All you're talking has more sense now and sends you directly to the unbelievable path of love. But it shouldn't and how can this be stopped? I guess time will say its verdict. And it will be too sad to vanish all the wishes that you once had just because the man you love in an unforbidden way is the one that guides you every day.

Why can't we share all the love we have? Why do we think about sins? Why do we think about God and about the others? Why don't we think about us more than anything else? What is love, actually? Is it all about adoration and respect (for that human quality and professionalism)?

When you know you love it's all that matters and things can become subjective. Let's see what time can bring to our lives.

duminică, 2 februarie 2014

Life is short


Te-ai îndrăgostit vreodată de cine nu trebuie sau nu e voie? Ai simţit vreodată că ai atât de multă dragoste de oferit, dar nu ai cui să o oferi pentru că persoana pe care o iubeşti nu împărtăşesşte acelaşi sentiment cu tine sau pur şi simplu nu e voie să iubeşti persoana din mintea ta? 

Eu am simţit asta de foarte multe ori. Sunt persoane pe care le întâlnesc în viaţa mea şi pe care le admir profund profesional şi din punct de vedere al calităţii umane. Sunt persoane pe care dacă ajung să le cunosc mai de aproape, devin la fel de apropiate în inima mea. Sunt persoane cărora vreau să le împărtăşesc parte din mine şi ceea ce am eu mai gingaş de oferit. 
Dar viaţa ne interzice lucrul acesta din diverse şi diverse motive. Uneori persoana pe care o îndrăgeşti enorm este de acelaşi sex cu tine, alteori persoana este de sex opus, dar căsătorită şi cu familie frumoasă de foarte mult timp, alteori pur şi simplu intervine distanţa sau poate chiar nu vrei să întrerupi vraja şi laşi lucrurile să se desfăşoare la nivel energetic şi atât. Alteori tu însuţi eşti căsătorit. Sunt persoane pe care îţi doreşti să le ai în preajma ta cât mai mult timp, sunt persoane pe care le priveşti de la distanţă şi le iei în braţe de zeci de ori în mintea ta, persoane calde şi persoane care vor rămâne în inima ta pentru totdeauna.
Şi ce păcat când acea persoană este în etate şi timpul pe care îl mai poţi petrece cu ea se scurtează în fiecare zi tot mai mult... şi din nou apare lacrima pe obraz la ştiinţa că totul în viaţă este efemer, fir-ar să fie! Am o problemă cu lucrul acesta. Nu sunt de acord cu faptul că în viaţă trebuie să îi pierdem la un moment dat pe cei dragi nouă. Cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, trec prin viaţa aceasta încercând să accept toate câte mi se dau şi câte există deja. Sunt un om entuziast, un om plin de energie, un om cu zâmbetul pe buze, dar melancolic... "iubesc profund atunci când iubesc şi de aceea mă doare"

Mă rog la Dumnezeu să-mi dea simplitate în gândire şi în acţiunile mele, să îmi dea putere să accept firul vieţii şi încredere să merg întotdeauna mai departe, indiferent de ceea ce se întâmplă. Amin!


joi, 30 ianuarie 2014

Ai grijă de viaţa ta


Dedic acest material acelora care în viaţa lor nu ştiu cum anume folosi cuvintele. Nu vreau să fie ceva bine documentat, de unde la sfârşit să ştii cum anume să te adresezi celor din jurul tău, dar mi-ar plăcea ca măcar un gând bun să existe în ceea ce priveşte dulcele din tonul vocii noastre atunci când spunem "hai, că e simplu" sau "muzica de la radio e doar aşa, de duzină".

Cu siguranţă lucrurile care sunt simple pentru mine nu sunt la fel de simple şi pentru tine şi invers şi de asemenea, unii iubim muzica de la radio pentru faptul că într-un timp relativ scurt se derulează mai multe genuri de muzică din generaţii de ani diferite, depinzând desigur şi de frecvenţa preferată.
Chiar şi exprimarea "prostule", "tâmpitule" te poate amuza atâta timp cât este spusă cu drag şi simţi asta în tonul vocii şi în privirea persoanei. 
De atâtea ori am judecat în viaţa mea... dar mi-e lehamite să aud cuvintele astea la ceilalţi şi reacţiile lor ieşite din comun, nefondate! Ar trebui să fie o lecţie să nu mai judec nici eu sau să găsesc cuvintele potrivite întotdeauna pentru a nu jigni sau supăra. Surprinzător sau nu, încerc asta de foarte mult timp doar că nu îmi iese întotdeauna. 

Chiar mă doare (a se înţelege că nu mă deranjează) când văd atâţia deştepţi în jurul meu, în jurul nostru. E viaţa voastră, fraţilor, nu mă interesează pe mine ce faceţi cu ea, dar atâta timp cât fac şi eu parte din ea (fie 8 ore pe zi, fie 3, fie 2 ore pe săptămână doar), permiteţi-mi să mă bucur de prezenţa voastră şi de experienţa vieţii voastre, nu mă lăsaţi cu gustul amărui al inteligenţei voastre frustrate... promit să fac şi eu acelaşi lucru bun în care să te simţi confortabil alături de mine. Chiar şi dacă nu vorbim, prezenţa mea îţi va transmite energie pozitivă, o stare de calm, îţi promit!

"Păcatul judecării aproapelui"... sunt multe cărţi scrise pe tema aceasta şi la fel de multe despre cum să ne exprimăm dorinţele, deciziile şi off-urile într-o formă caldă pentru urechea receptorului. E posibil să fi văzut măcar un astfel de titlu fie că vorbim despre internet, bibliotecă, la prieteni, etc. Atâta timp cât nu ne interesează domeniul strict pentru avantaje personale ci pentru viaţa noastră zilnică raportată la ceilalţi, vom reuşi şi să punem în practică şi să devenim un exemplu pentru ceilalţi. 

Mă bucur ca un copil, în interiorul meu, atunci când întâlnesc persoane sincere şi calde care chiar şi atunci când simt că nu sunt de acord cu ceva, întorc mesajul într-o notă pozitivă, păstrându-şi sinceritatea chipului şi a exprimării. E nevoie oare să fim oameni sinceri? Doar cei cu adevărat sinceri reuşesc astăzi să mai folosească acele calde urări de care avem atâta nevoie cu toţii? 

Mai ştiu doar că "cine se aseamănă se adună" iar noi inconştient facem selecţia persoanelor care să facă parte din inima noastră chiar şi peste ani. Ai grijă de viaţa ta!

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale