luni, 25 februarie 2013

Încurcate sunt căile...




Ai simțit vreodată cum te ia o căldură ciudată și îți vine să plângi când îți vorbește cineva? Grăiește niște lucruri pe care nu are cum să le cunoască despre tine, dar ți le spune exact ca pe răspunsul pe care tu îl cauți.
Te iau căldurile, timpul se oprește pentru câteva secunde de parcă ai fi fost transportat până la cer și înapoi, apoi sentimentul de căldură dispare și dă să iasă plânsul. Și tu te întorci strângând din dinți, aproape fără suflu, rostești cuvinte ciudate numai de tine cunoscute și începi să ciulești tot mai mult urechile, să asculți ce are să-ți mai spună. Cel de lângă tine vorbește cu o siguranță de necrezut, parcă i-ai fi cerut un sfat cu câteva secunde în urmă, iar acum îți dă răspunsul. Dar voi vorbeați despre cu totul altceva și acum îți pare că și-a căutat momentul potrivit ca să îți trântească toate astea în față. E sfatul pe care tu îl aștepți în decizia ta. Și tu nu ai puterea să bâjbâi decât "Yes, I know what you mean" și iarăși te iau fiorii... Și chiar știi ce vrea să spună; asta crezi și tu, asta vrei și tu, dar încă nu știi care e decizia cea mai bună. Iar omul de lângă tine nu-ți împărtășește cultura, nici limba, nici religia... și nici nu ai vorbit vreodată cu omul ăsta despre așa ceva. 
Și pielea se zburlește tot mai tare... "nu sunt paranoia, nu?" te întrebi?

sâmbătă, 23 februarie 2013

Cu sau fără voie...


Se prea poate ca nimic în viața să nu fie întâmplător; mi-am spus asta de sute de ori până acum! Și așa și este! Eu am să mă așez cu fața în sus și mâinile sub cap, așteptând lumina! Să curgă secundele, stimabililor!

vineri, 22 februarie 2013

Simple întrebări


În fiecare zi mă gândesc cât anume înseamnă o zi în viața unui om, dar astăzi, mă gândesc cât au însemnat ultimele 8 luni din viața mea. Bucurii, frumuseți, bani, disperare, prieteni, nervi, frig, frică, liniște, călătorii, sentimentul urcării pe pereți, iubire, umilință, deznădejde, jeg, neîncredere, speranță, protecție... Fiecare descriere are o poveste sau mai multe, iar multe descrieri lipsesc!

Toate împreună mi-au întărit convingerea că nimic în viața nu e întâmplător și că fiecare etapă te pregătește pentru următoarea ce va veni în viața ta. Am lăsat teatrul și pasiunea pentru bani? sau o viață mai bună? Sau nu le-am lăsat, ci am luat o mică pauză? Să încerc să-mi clădesc un viitor mai sigur înainte de a porni la drum? Pentru asta? Și timpul trece fără ca eu să mă opresc măcar câteva secunde pe zi? 

Cu siguranță viața ne oferă experiențe care să ne întărească anumite convingeri, indiferent care sunt ele; important e că ne aparțin. Cu toții vrem bani și comfort și eu vreau la fel. Dar întrebarea este dacă acești bani și comfort sunt în prejudiciul pasiunii pentru viață și pentru Dumnezeu. Pentru că El spune să nu ne îngrijim cu ce anume ne vom îmbrăca mâine sau ce vom mânca, pentru că el va avea grijă de noi.

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale