duminică, 9 noiembrie 2014

Ajutor

Sunt prea mică în credinţă, Doamne, ca să ştiu cum să vin în faţa ta. Mă aşez în genunchi şi rămân nemişcată minute bune, după care îmi dau seama că nu am spus şi nu am gândit nimic. Apare gândul că orice aş spune, răspuns nu voi primi oricum. Da, poate reuşesc să nu am emoţii atunci când cânt şi vocea va suna foarte bine pentru că m-am gândit la ajutorul tău şi voi avea o zi uşoară la muncă deşi capul mă doare cumplit doar pentru că din nou am spus "Doamne ajută", dar un răspuns auditiv voi auzi oare vreodată? E marea mea frământare, mare mea durere...de ce vorbesc singură? Iubirea se dovedeşte, nu se declară, e adevărat, dar măcar o dată în viaţă poate că avem nevoie de un sprijin mai mare; sau Te gândeşti că ne smintim?

Toată lumea asta şi toate minunile ei sunt o dovadă vie a faptului că forţa supremă şi lumina veşnică există. Nici Osho, nici Jung, Froid, Pease sau Sfinţii Părinţi nu au împărtăşit aceleaşi gânduri despre pacea dintre oameni, spirit, duh, adevăr...fiecare e liber să gândească în felul lui, iar Dumnezeu ne va judeca la sfârşit după legea firii. E un gând care linişteşte deşi nu ar trebui să ne bazăm pe asta. Câte capete, atâtea alte zeci de mii de gânduri şi e mai de speriat că nu ştim să ne adunăm gândurile. 

Deschid cărti, le închid, le redeschid, citesc, închid, pun capul pe pernă şi adorm. Ca un roboţel; aştept ziua în care roboţelul va prinde viaţă şi va avea o inimă să bată!

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Pricesne



Pentru că ne apropiem cu paşi repezi de un nou post al Crăciunului, pentru că sufletul meu caută pe ici şi pe colo, pentru că îmi place, pentru că se poate, pentru că Doamne Ajută!

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale