sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Frânturi de clipe

E răul ce leac alt nu are.

Îngheaţă timp acest moment

Şi sparge-l peste ani

Când toţi vor fi-nvăţat

Că n-au curs lacrimi în zadar.

E-un aer cald ce vrea să iasă

Dar el putere n-are

Acum să spargă sloiul.


Cu mâna stângă desenez inima

Cu mâna dreaptă o cuprind.

Ascult bătăile.

Un acord apăsător

Răsună în tot corpul.

Sunt mii de sunete acum

Ce vor să facă parte din orchestră.


O clipă în paharul meu cu apă.

O clipă în glas.

O, clipă!

De-ai ştii cât te preţuiesc

Ţi-aş deveni confident.


Timpul nu tace niciodată.

Palmele noastre se iau în braţe,

Iar timpul îşi pune amprenta

În priviri.

Îmi suflă în creştet

Şi trezeşte în mine

Teamă;

Tac grăbită.

Îmi doresc să îi fur o secundă.

Mă joc cu el

Deşi am impresia

Că mă joc de una singură.

Chiar şi când un altul

Tace rătăcit pe-o bancă

Mesajele curg generic pe chip.


Un ochi, doar, vreau să arunc

În colţul inimii tale

Să ştiu cum desenezi tu

Coloana infinitului.

Cu chipul tău blând

Poţi vedea până şi moartea

Precum un nou prilej

De a fuma în tihnă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale