Strecinină. Un cuvânt care îţi sună cunoscut, dar cu ajutorul domnişorului google nu poate fi găsit săracul, iar dex-ul e mic pe lângă valoarea lui. Se ascunde de lume, nu îşi doreşte capul în văzul tuturor.
Să fie oare undeva în lumea asta un colţ în care o singură fiinţă, vietate, să reziste? Te obişnuieşti? Se poate, căci altceva nu cunoşti. Dar de unde ai venit? Sau te-ai născut direct mare, capabil să ai grijă de tine, să-ţi culegi nucile de cocos singur şi amidonul? Şi cine te-a aruncat acolo? Nu ai mai văzut pe nimeni în viaţa ta? Nu ai cui mulţumi? Nu vrei să adresezi măcar o literă, cuiva? Nu poţi spune nimic, eşti mut? Aşa te-ai născut? Şi totuşi cine te-a născut? Eşti amnezic? Eşti de piatră, nu-mi poţi sugera chiar nimic? Ochii tăi îmi spun multe, lasă-ţi doar buzele să se mişte şi îmi spui deja multe. Că vrei.
Ştiu. Eşti orb. Surd. Mut. Stană de piatră. Dar cu toate astea mulţi te vedem, nu eşti singur. Şi ştim deja atât de multe... nu mai eşti un secret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu