sâmbătă, 13 martie 2010

O singură noapte

Timp mort
îngropat în sânul stâng
al soarelui de dimineaţă.
Martori aţi fost fantomelor rânjite
ce s-au scăldat în gloata mea!
Spuneţi, stelelor,
cât roşu-a curs din vene?
Tu, lună de sticlă,
cameleon de neprivit,
gheţar al adevărului,
scoate limba-ţi pământie
şi dă-mi seva ta.
Vreau s-o crestez latent
în mii de bucăţele,
s-o îngrop în timp.
În timpul ce-a spus "punct" fantomelor
perverse.
Un timp ce-acum e viaţa toată.

3 comentarii:

  1. am mutit de admiratie..ma inclin..felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. :-)
    Multumesc pentru ganduri nakudo.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ancuța, bine ai revenit!
    Mi-a plăcut mult poezia!!
    Vrei să participi la un concurs de poezie, organizat de către Ottilia Ardeleanu.Dacă te interesează, dă un semn la mine și te ” trimit” unde trebuie.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale