Un om, o conversaţie... problematizări. E bine când întâlneşti oameni ca tine, cu probleme existenţiale asemănătoare, cu gânduri ca ale tale. Când simţi că eşti singur, rişti să o iei rezna. Multumesc celor de care mă sprijin în toată povestea asta numită "ani" sau "viaţă" sau "timp" sau "eu". Sprijinul reciproc e singurul care rezistă în timp. Unul adevărat. Îl găsim foarte greu, unii poate niciodată. Împreună la bine şi la greu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu aici nu prea sunt deacord cu tine. Sprijinul reciproc se numeste troc. Ceva de genul "eu te ajut pentru ca tu ma ajuti" iar trocurile se impotmolesc foarte des atunci cand ceea ce primesti ti se pare ca nu merita pretul pe care il platesti.
RăspundețiȘtergereSprijinul neconditionat oferit din suflet celui care iti e prieten poate ca mentine o prietenie dar nu o intretine. E parerea mea si chiar daca nu sunt cel mai destept om de pe planeta asta, am expereienta. Am cei mai buni prieteni din lume!!
Poate nu m-am exprimat eu corect sau poate ca interpretezi in functie de trairile din viata ta, dar eu ma refer la acel sprijin moral pe care il obtinem de la cei care au probleme asemanatoare noua, iar noi ajungem sa ne consolam gandindu-ne ca nu suntem singurii care trecem prin astfel de momente. Si nu e un troc, ci o consolare, o emotie comuna. Daca eu stiu ca si tu ai simtit acelasi dezechilibru in viata ta intr-o experienta prin care trec si eu la un moment dat, e deja un ajutor psihic pentru mine, in primul rand pentru ca foarte putini recunosc dezechilibrul interior din viata lor. Despre asta vorbesc. Acum cateva zile am avut un dialog cu cineva si am descoperit lucrurile astea. E foarte placut sentimentul; sa descoperi intr-un om acea sensibilitate pe care nu o cunosteai si care iti seamana.
RăspundețiȘtergereCred ca e un sprijin moral care daca se dezvolta, naste prietenii adevarate. Sprijin moral, nicidecum "daca ma ajuti, te ajut si eu".