Sad :-(

Azi am spart o sticluţă cu mir. Nu mă interesează superstiţiile sau alte aiureli dintr-astea, dar era sticluţa mea preferată, cu un parfum atâta de plăcut. Nu ştiu cât de mult poate fi criticat, dar eu personal, foarte rar găsesc un mir care să îmi placă. Şi marea problemă e că nici nu mai ţin minte de la ce catedrală sau mănăstire l-am cumpărat. Îl am de vreo doi ani şi consumasem cam jumătate, mă mai dau cu el pe după ureche în loc de parfum. Mi-e ciudă! N-am putut să arunc cioburile la gunoi, le-am zvârlit într-o curte, pe stradă; sticluţa am spart-o la casă în Billa, controbăind prin buzunare.
Mama ei de treabă. Mâine merg la Catedrală, poate găsesc nu altul, ci unul nou; pe acesta nici unul nu îl va putea înlocui. Dacă şi în alegerea mirului am devenit pretenţioasă, nu ştiu zău ce mai zice Dumnezeu de mine, că eu una, nu ştiu ce să mai zic.